Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Blestemul resurselor sau Nigeria din noi

Ruxandra Paul 31.01.2012 - 20:22

O strângere de inimă a însoţit lucrul la acest articol pentru că asemănările cu România - care, din păcate, nu lipsesc - mi-au înfipt câte un ghimpe în suflet, oricât mi-am spus că exagerez, că ...

Share

O strângere de inimă a însoţit lucrul la acest articol pentru că asemănările cu România - care, din păcate, nu lipsesc - mi-au înfipt câte un ghimpe în suflet, oricât mi-am spus că exagerez, că îmi fac griji degeaba, că „blestemul resurselor" e un mit, o teorie, o expresie de efect în mass-media. România nu se compară cu Nigeria, iar cele câteva asemănări - corupţia generalizată, sărăcirea populaţiei, problemele etnice, religioase şi secesioniste, subdezvoltarea ştiinţifică şi tehnologică, subfinanţarea unor domenii esenţiale (agricultură, sănătate, învăţământ), „scurgerile" ilegale de fonduri în străinătate (10 miliarde dolari anual este cifra medie pentru Nigeria) - nu par a fi în măsură să genereze situaţii la fel de violente, cu atât mai mult cu cât nici Roşia Montană (320 tone de aur şi 1.600 tone de argint) nu se compară cu petrolul din delta Nigerului. Oare?

Nigeria este în pragul războiului civil, susţine presa mondială, în vreme ce preşedintele Goodluck Jonathan afirmă că situaţia actuală a ţării sale este mai rea decât războiul civil. Bogăţiile subsolului - în speţă petrolul - aduc nigerienilor mai multe nenorociri decât prosperitate. Nu poate fi uitat războiul de secesiune din Biafra (1967-1970), încheiat cu moartea a mai mult de un milion de persoane, majoritatea din cauza foametei. După 40 de ani de la teribilul conflict secesionist, blestemul resurselor loveşte din nou în Nigeria.

Aproximativ 185 de morţi reprezintă bilanţul masacrului de la Kano, din data de 20 ianuarie 2012. O serie de atacuri coordonate a vizat acest mare oraş de circa 4,5 milioane de locuitori, capitală a nordului musulman. Cinci kamikaze şi zece tipuri de maşini-capcană au fost folosite pentru a ataca simbolurile puterii: o şcoală catolică de fete, mai multe comisariate de poliţie, o bancă, birouri de imigrare, un imobil al poliţiei secrete, un sediu al poliţiei federale. Masacrul a fost revendicat de secta islamistă Boko Haram, ca replică la refuzul autorităţilor de a-i elibera pe membrii sectei aflaţi în închisoare.

Situată în Golful Guineii, Nigeria este o republică federală prezidenţială. Cu 162 milioane de locuitori, este cel mai populat stat din Africa şi ocupă primul loc printre ţările africane producătoare de petrol. Petrolul din delta Nigerului, de foarte bună calitate, este uşor de rafinat. În 2012, Nigeria a avut un PIB de 247,69 miliarde de dolari, ocupând locul al doilea în Africa, între Africa de Sud şi Egipt. Există 521 de limbi, dintre care 510 limbi vii şi 100 de limbi materne, în acest mozaic remarcându-se limba hausa (în nord), limba yoruba (în sud), limba igbo (în sud-est) şi limba ijaw (în deltă). Engleza este limba oficială unificatoare.

Resursele de petrol se găsesc în sud, unde majoritatea populaţiei este creştină. Nordul, mai sărac, este preponderent musulman. Boko Haram înseam­nă „păcatul educaţiei", secta considerând educaţia occidentală un păcat. Se pare că aceşti sectanţi au legături cu islamiştii Shebab (din Somalia) şi cu Al-Qaeda. De asemenea, poliţia are dovezi ale ajutorului primit de la persoane din state vecine (Ciad, Camerun). Proble­ma se complică foarte mult, în­­­trucât, conform declaraţiilor pre­­şedintelui Goodluck Jona­than, secta Boko Haram are in­fil­­­traţii şi complici în aparatul de stat: parlament, sistem judiciar, poliţie, armată, servicii secrete.

Scopul sectei Boko Haram este impunerea legii coranice (sharia) pe tot teritoriul Nigeriei. Ei vor să facă o „curăţenie" etnico-religioasă, de unde atacurile împotriva creştinilor, soldate cu sute de morţi, din noiembrie 2011 până în prezent. În ziua de Crăciun, de exemplu, atentatul din Biserica Sainte-Therese din Abuja, capitala federală, s-a soldat cu 37 de morţi.

Liderii creştinilor au anunţat că vor trece la acţiuni de autoapărare. Astfel, două moschei au fost atacate în sud, acţiunea soldându-se cu mai mulţi răniţi şi cu 10.000 de refugiaţi.

Exploatarea petrolului din delta Nigerului generează conflictul populaţiei cu companiile străine sprijinite de stat, cauzele fiind economice, dar şi legate de protecţia mediului. MEND (Mişcarea pentru emanciparea Deltei Nigerului) este o grupare bine înarmată şi pregătită pentru acţiuni de comando, considerată de guvern drept grupare criminală. Înainte existase o organizaţie paşnică, dar s-a destrămat după ce cinci lideri ai săi au fost asasinaţi. MEND loveşte în interesele companiilor străine, sabotajele ducând la scăderea producţiei zilnice de la 2,5 milioane barili (2006) la 1,7 milioane barili (mai 2009). De asemenea, răpeşte ingineri pentru răscumpărare.

În fine, conflictul dintre stat şi sindicate a izbucnit ca urmare a retragerii subvenţiilor de stat pentru combustibil de la 1 ianuarie 2012. Guvernul a motivat această decizie prin necesitatea unui fond de 8 miliarde dolari pentru infrastructură. Preţul benzinei la pompă a depăşit dublul preţului de dinainte de scumpire. Greva generală a fost declarată pe 9 ianuarie şi a durat până pe 16 ianuarie, când sindicatele au decis suspendarea grevei generale ca urmare a intervenţiei violente a forţelor de ordine în oraşul Lagos, capitala economică a Nigeriei. Preşedintele Nigeriei a promis o scădere cu 30% a preţului carburantului, dar aceasta nu i-a mulţumit pe protestatari.

Faţă de România, Nigeria are nişte paşi înainte şi nişte avantaje. Este printre primele 6 state exportatoare de petrol, iar veni­tul din petrol în 2006 a trecut de 34 miliarde euro. Companiile străine sunt deja acolo, extrag resursele subsolului - de exemplu, compania Shell produce 40% din petrolul nigerian.

Cu toate acestea, subdezvoltarea şi ineficienţa economică sunt caracteristicile principale ale Nigeriei. Majoritatea nigerienilor trebuie să trăiască din mai puţin de 2 dolari pe zi, 44 de ani este speranţa de viaţă, iar rata analfabetismului este de 57%. Nigeria este singura ţară care, deşi dispune de uriaşe rezerve de petrol, prezintă deficit bugetar. În plus, conflicte diverse degenerează în violenţă, climatul de insecuritate şi instabilitate putând conduce la o explozie a acestui stat.

Blestemul resurselor... În cazul Nigeriei, o explicaţie a paradoxului e simplă: corupţia.

Vom reuşi noi, românii, să depăşim Nigeria din noi?   

 

Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard

Citește totul despre:

Comentarii

loading...