Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Bacalaureat 2019. Despre școli, meserii și normalitate

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea 15.07.2019 - 12:15
Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Examenul de bacalaureat a fost creat de Napoleon Bonaparte printr-un decret din anul 1801. Practic, Napoleon, pornit pe calea reformelor, a „atacat” și domeniul educației, iar introducerea acestui examen a fost o măsură prin care a reorganizat învățământul.

Share

Modelul francez a fost preluat de statele europene, iar în 1925 a fost introdus și în România. Desigur, condițiile erau altele atunci. Liceele erau puține, iar absolvenții de liceu erau, de asemenea, puțini. Mult timp, acestui examen, greu accesibil, i s-a spus „de maturitate”.

Ce însemna acest examen de bacalaureat? De-a lungul timpului, acest examen a funcționat ca un diferențiator clar în rândul tinerilor, fiind totodată un indicator al direcției de carieră pe care o pot lua aceștia. Mulți nu se înscriau la bacalaureat, iar mulți alții nici nu își puneau problema să urmeze liceul.  

Stratificarea socială a fost și este normală, iar aceasta pornește de la educație. Societatea are nevoie de avocați, de medici, de ingineri și de profesori, dar are aceeași nevoie de muncitori constructori, de bucătari, de tâmplari sau de muncitori în fabrici. Sau de fermieri. Nu este nicio rușine să nu ai liceul, să fi absolvit o școală de meserii și să muncești în meseria pentru care te-ai pregătit. Orice meserie practicată corect și cu profesionalism te face om întreg!

Perioada comunistă, în care societatea era îndreptată forțat spre un tip de egalitarism stupid, a însemnat organizarea în fiecare liceu a examenului de bacalaureat. Este adevărat, au fost păstrate școlile profesionale, iar acestea erau direct legate de întreprinderile de atunci.

După Revoluția din decembrie 1989, industria românească s-a prăbușit, locurile de muncă au dispărut o dată cu fabricile și uzinele închise definitiv, iar școlile profesionale au intrat în recul. Au apărut în schimb așa numitele licee tehnologice, iar numărul instituțiilor de învățământ care organizează examene de bacalaureat a crescut. Dar nu a crescut nivelul de cunoștințe al tinerilor, iar examenul de bacalaureat a devenit un obiectiv obligatoriu pentru toți tinerii. Din nefericire, a devenit un obiectiv fals, iar din această perspectivă învățământul preuniversitar are o urgentă nevoie de reinventare. Câțiva pași s-au făcut, o serie de fabrici mari, străine, au organizat școli profesionale pentru a avea resurse calificate în timp, dar încă nu este suficient.

În aceeași ordine de idei, a nu te prezenta la bacalaureat sau a nu trece acest examen nu este o tragedie și nici o rușine. O evaluare proprie cinstită și o direcție de carieră asumată  înseamnă mai mult decât acest test.

Pe de altă parte, tinerii interesați să învețe și să meargă la universitate, trebuie să treacă prin filtrul bacalaureatului. Este un examen care confirmă un nivel al acumulării de cunoștințe. Și, din fericire, România are mulți astfel de tineri. Peste 67% de absolvenți ai clasei a douăsprezecea au „luat” bacalaureatul. 177 de tineri chiar au luat nota 10! În total, s-au înscris, după cum arată informațiile publice, 136.087 de elevi. Personal afirm că nu e puțin!

Bacalaureatul are rolul de a confirma statutul de absolvent de liceu, dar are mai ales rolul de a clarifica opțiunile absolvenților în ceea ce privește accesul la studiile superioare. Cine vrea să facă facultate, trebuie să fie posesor al unei diplome de bacalaureat. Dacă un tânăr sau o tânără își dorește un viitor  parcurs în universitate, bacalaureatul nu este un obstacol. Un tânăr care vrea să devină medic neurochirurg, ca să dau acest exemplu care îmi este familiar, și care are calitățile necesare pentru o astfel de carieră, nu se poate nici teme, nici împiedica de un examen cum este cel de bacalaureat, conform sintagmei lui Cicero: „Non numero, sed pondere.” (Nu după număr, ci după greutate.)

Bacalaureatul este parte a normalității și așa ar trebui privit. Nu este pentru toată lumea, dar acest lucru nu trebuie blamat. Ratarea bacalaureatului nu este o tragedie, iar așteptările părinților trebuie să fie simple și realiste. În egală măsură, cum spuneam, tinerii cu drag de carte nu au motive de teamă. Psihoza publică creată în jurul acestui subiect este inutilă și face rău tuturor celor implicați: elevi, părinți, profesori. Felicitări celor care au luat bacalaureatul, mă bucur că sunt și campioni absoluți între tinerii noștri și avem, iată viitor bun, și felicitări și celor care au ales să facă o meserie, și nu școală mai departe. Și ei sunt parte a viitorului nostru bun!

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...