Am văzut duminică cum o efigie a acestuia a fost în mod “simbolic” spânzurată în Piața Victoriei de către “rezist”-enții susținători ai șefei DNA, asta după ce, vineri, un grup de studenți de la Iași, pe modelul tinerilor maoiști care și-au persecutat și ucis profesorii “reacționari” în înfăptuirea “revoluției culturale” din anii ’65 a secolului trecut, “reclamau” că decanul și profesorul lor, același Tudorel Toader, membru al Comisiei de la Veneția… nu știe drept!
Dar cum toate acestea ar putea rămâne fără un efect imediat și concret, “Sistemul” pare să își pregătească minuțios un contraatac.
Un plan extrem de pragmatic de discreditare și, în final, de demitere a ministrului Justiției prin transformarea acestuia într-un “penal” a fost deja pus în aplicare prin lansarea în presa cu soldă a unei acuzații potrivit căreia ministrul Justiției a făcut publice documente dintr-un “raport secret” ale cărui informații nu puteau fi făcute publice.
Toate acestea indică o ripostă iminentă și directă a DNA împotriva ministrului Justiției, persoană sub autoritatea căruia, teoretic, își desfășoară activitatea, conform art. 132 din Constituție.
Concret, ministrul Tudorel Toader este acuzat că ar fi făcut public un document presupus secret, respectiv un Raport al Inspecției Judiciare prin care procurorul-șef al DNA și adjunctul acesteia erau trimiși în cercetare disciplinară în fața Consiliului Superior al Magistraturii.
Se încearcă astfel inocularea în conștiința publicului căruia îi este destinată informația a convingerii că ministrul Justiției ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 304 C.Pen. – Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, care prevede în mod concret că “Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă“.
Se sugerează astfel că Tudorel Toader este un “penal”, împotriva căruia, în temeiul art. 109, al. 2 din Constituție, președintele Klaus Iohannis ar putea să ceară urmărirea penală pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei. Efectul imediat? Suspendarea ministrului Justiției de către președinte.
Singura problemă a propagandei “Sistemului” este că raportul Inspecției Judiciare, rezoluția în chestiune, NU era un document clasificat ca secret de serviciu. Nu era nici măcar confidențial!
În realitate, raportul Inspecţiei Judiciare din 9 ianuarie 2018, prin care se cerea cercetarea disciplinară a şefei DNA şi a adjunctului acesteia, Marius Iacob, era actul final al cercetării disciplinare a acestora, fiind însuși actul de sesizare a secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul căruia s-a exercitat acțiunea disciplinară, conform art. 48, al. 2 din Legea 317/2004, act prin care Inspecția Judiciară s-a desesizat, încheindu-și activitatea în această speță.
Cu alte cuvinte, transpus în procedura penală, Raportul Inspecției Judiciare ar echivala cu un rechizitoriu, act prin excelență public, și care constituie și încheierea fazei nepublice a cercetării disciplinare, respectiv penale.
Nicăieri legea mai sus citată nu spune că acest raport al Inspecției Judiciare ar avea un caracter confidențial sau secret, caracter excepțional al unui document care trebuie să fie în mod expres prevăzut de lege.
Or, nefiind clasificat în mod expres ca “secret” sau “confidențial”, expunerea Raportului Inspecției Judiciare în mod public nu poate constitui o infracțiune, fiind incident principiul legalității incriminării, stipulat chiar la art. 1 Cod Penal: “(1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni. (2) Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită”, principiu valabil de peste 2000 de ani, splendid sintetizat de adagiile latine “nulla poena sine lege” / “nullum crimen sine poena”.
Mai mult, Raportul a și fost comunicat de către Inspecția Judiciară nu numai ministrului Justiției, ci și petenților din respectiva cauză, persoane care, nefiind ținute de a respecta confidențialitatea acestuia, puteau să-l facă public în orice mod și pe orice cale. De altfel, amintitul Raport fusese deja făcut public de către portalul de specialitate luju.ro încă de la mijlocul lunii februarie.
În mod evident, documentul prezentat de către ministrul Justiției nu este un document a cărui divulgare constituie infracțiune. Contează în mod real toate aceste argumente? Probabil că nu. Nici pentru “Sistem” și nici pentru susținătorii fascistoizi ai zeiței anticorupție, care ar vrea să-l vadă “decapat” pe ministrul Justiției.
Mai grav ar fi să nu conteze nici pentru președintele României.
