37.7 C
București
miercuri, 17 iulie 2024
AcasăOp & EdSUA ar trimite toboșarii Yoruba peste tuaregi pentru o "fiestă" democratică

SUA ar trimite toboșarii Yoruba peste tuaregi pentru o „fiestă” democratică

După lovitura de stat și arestarea președintelui pro-occidental Bouzama Mohamed Bazoum de către junta militară, criza din Niger se internaționalizează.

Liderii a unsprezece țări, membre ale ECOWAS, organizație de cooperare economică, controlată de USAID, organizație finanțată de Congresul american, au decis încropirea urgentă a unei forțe militare care ar putea invada Nigerul.

A nu se confunda Nigerul, un stat al mai multor triburi, printre care și tuaregii, cu o populație de 23 de milioane, cu Nigeria, având 220 de milioane! Nigeria mai e controlată, încă, de americani.

citește și: Caută inteligența emoțională și nu vei rătăci!

Puciștii de la Niamey s-au întâlnit cu Victoria Nuland, agentul special al oricărei administrații americane democrate pentru țările lumii a treia (românii își mai amintesc cum, prin sosirea sa inopinantă la București, Traian Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale din 2009, la mustață). Întâlnirea n-a dat rod pentru democrație. Trimisa lui Biden nu s-a putut întâlni cu Bazoum, președintele arestat. A plecat cu coada-ntre picioare, dar în schimb a ticluit o intervenție militară, comună a unsprezece state (din 15 membre ale ECOWAS), în Niger. Momentan, armata de strânsură e în stand-by. ECOWAS este acronimul Comunității Economice a Statelor Vest-Africane.

Prigojin așteaptă un telefon de la puciști

Puciștii sunt susținuți de Moscova. Câteva mii de mercenari Wagner se află în dispozitiv, de mai mult timp. Deși nu recunoaște implicarea politică în regiune (în Burkina Fasso și în Mali s-au dat recent alte lovituri de stat), Evgheni Prigojin spune că armata lui privată luptă pentru suveranitatea statelor africane și dreptul lor la autodeterminare.
De partea opusă, francezii și americanii „pedalează” pe lupta pentru democrație. Ce fel de democrație poate exista între triburi? Parcă o vedem pe Victoria Nuland, purtătorul de ștafetă al democrației, intrată într-un stup de albine, fără accesorii de protecție și fără știința organizării sociale a familiei, pentru a impune cine să fie Regina.

Din cele cincizeci și patru de state africane, granițele fiind impuse de puterile coloniale, doar cincisprezece mai sunt state democratice. Adică, rămase în sfera de influență a occidentului. Paisprezece mai plătesc Franței tribut, un fel de răscumpărare a investițiilor din timpuri imemoriale.

Puterea colonială a Franței s-a diminuat în ultimii cincizeci de ani. Sutele de sommet-uri n-au reușit să stăvilească influența americană.

La inițiativa administrației Nixon, s-a creat ECOWAS, o uniune de cooperare economică, în care s-au pompat bani mult mai puțini decât în Planul Marshall pentru Europa occidentală, dar s-a obținut controlul politic.

Franța a pierdut tot mai mult terent.

Nu se știe cine a fost în spatele ultimelor patru lovituri de stat din Ciad, Mali, Burkina Faso. Presa de propagandă zice că rușii. Ce e interesant e că toate cele patru făceau parte din imperiul colonial francez. Statele de pe coasta de est a Africii sunt dominate economic de către China,  țară care finanțează cu mult mai mult economiile din regiune, după principiul “mutual benefits,” decât USAID-ul în vestul continentului, pentru „rule of low“ și statul de drept.

China a luat pe nesimțite jumătate din continent

China n-a investit bani în junte militare, ci doar a cumpărat asset-uri în companiile de exploatare a resurselor naturale, controlând economic aproape jumătate din statele africane.

În Niger, există o mie de soldați americani, desfășurați în Operațiunea Juniper Shield, de luptă împotriva terorismului și de trafic de droguri. Și Franța are o mie de cadre militare de “menținere a păcii.”

Neinițiații imperialismului democratic nu înțeleg că țările africane nu aspiră la sistemul occidental de cârmuire. Structurile de putere au fost dintotdeauna piramidale. Niciun culegător de cocos – o știu toți care au fost măcar o dată în Africa – nu aspiră la statutul de stăpân, darmite să conducă o țară.

Pentru mulți africani, democratizarea este o prelungire a hegemoniei coloniale.

Tratatul de la Lagos nu prevede dreptul de invadare a unui alt stat

Decizia recentă a ECOWAS de a organiza o armată de invazie contravine flagrant principiului fondator al unei alianțe economice, înființate în 1975, prin Tratatul de la Lagos. Acesta prevede, la articolul 56, paragraful doi, în mod explicit: “Statele semnatare ale Protocolului se angajează la non-agresiune.” Documentul de bază al uniunii avea rațiuni de cooperare economică și nu militară.

Cunoscătorii politicii intervenționiste a SUA de expansiune a rețelelor societății civile, care apără brusturii sau babuinii, știu câte lovituri de stat au susținut agenții CIA, mascați în salvatori, fie în America de sud, fie în Africa.

“Când ai de-a face cu USAID, ai de-a face cu CIA și nu o uiți niciodată,” avea să spună Thomas C. Mountain, un corespondent de presă din Eritreia. El a scris și despre cei douăzeci și cinci de agenți de mediu, acoperiți ai principalului serviciu de informații american, trimiși în Etiopia, în anul 2015, pentru a „investiga seceta.” La scurt timp, Freedom House, ONG celebru de sistem, a publicat un raport care insinua nevoia de schimbare „democratică” a puterii politice. În anul următor, tipar bine consolidat, mii de etiopeni au ieșit în stradă să protesteze împotriva încălcărilor drepturilor omului, iar după moartea a cel puțin 76 de contestatari ai regimului, premierul și-a dat demisia. După ce a liniștit spiritele, SUA controlează politicienii statului, dar nu și industria extractivă, unde China s-a amușinat, “noaptea ca hoții.” Etiopia va fi un punct nodal în “Belt and Road Initiative,” noul Drum al Mătăsii.

SUA nu-și mai permit un nou Vietnam. Trimit triburile yoruba la luptă pentru democrație

Prin anii ’90, am beneficiat de mai multe burse în SUA. Într-una dintre acestea, aflat la Pentagon, un general ne-a întrebat pe cei din Estul Europei, la o masă rotundă, dacă americanii au pierdut sau au câștigat războiul din Vietnam. Am fost singurul care a spus că au pierdut. “Pe ce te bazezi?” – am fost chestionat. Am răspuns: pe propaganda Hollywood cu celebrele filme Rambo, pe mărturiile unor combatanți și pe istoria nescrisă. Fiindcă i-au plăcut cele trei argumente, unul dintre generali m-a invitat la el acasă, în weekend. Mi-a destăinuit că niciodată America nu se va implica direct în Africa, ci va crea fel de fel de ONG-uri care vor culege date din teren, iar la nevoie vor susține financiar și militarii juntele prietenoase.

Africa va fi continentul cu cele mai mari resurse. America nu știe să piardă, așa că nori negri se îndreaptă spre Sahel. Noii Rambo vor fi de culoare.

Atât SUA, cât și Franța, nu-și permit o intervenție directă în conflictul din Niger, pentru că s-ar declanșa al treilea război mondial. Croitorii de la Pentagon și de la Élysée vor lucra cu stofa clientului. Adică, vor angaja trupele statelor vecine Nigerului în conflict și atunci războiul din Ucraina va coborî în interes. Momentan, totul în Africa septentrională e în stand-by.

VOCILE LUMII

Flux 24

“Vizita secretarului adjunct al Departamentului de Stat al SUA, Victoria Nuland, în Niger, s-a dovedit a fi inutilă, a informat CNN. Secretarul de stat adjunct a recunoscut că au avut o discuție sinceră, dar nu au adus la rezultate. Potrivit postului de televiziune, în urma călătoriei, probabilitatea unei intervenții militare a situației din țară a scăzut, deoarece aceasta este contrară intereselor populației din regiune. În același timp, Nuland nu a reușit să se întâlnească cu șeful gărzii prezidențiale, generalul Abdurahman Tchiani, dar a reușit să discute cu „unii lideri militari,” transmite Flux 24, citând CNN.

Urmărește România Liberă pe  Twitter, Facebook și Google News!

Urmăriți editorialele mele și pe Telegram!

Marius Ghilezan
Marius Ghilezan
Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a deconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă