Devine o obișnuință cu potențial bolnăvicios pentru societate ca o exagerare la extrem a unor spețe inventate de jignire sau discriminare să ascundă sub preș nonvaloarea.
Un scandal ajuns public de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București a dat naștere unor revolte ale multor internauți habarniști: cazul studenților care se plâng că profesorul Marian Petcu i-a numit “prostănaci”.
Am fost student al lui Marian Petcu, un profesor de la care am învățat multe, și, alături de colegii mei de generație am fost “prostănaci”.
Nu îmi amintesc însă o nemulțumire pe această temă a vreunui unui student de atunci.
Îmi amintesc doar zâmbete și nu putea fi altfel, având în vedere tonul haios folosit de profesor.
Important este că am intrat niște “prostănaci”/novice în facultate, dar nu am părăsit-o cu același statut.
Mă tem că acum procentul celor care părăsesc băncile facultăților ca prostănaci e îngrijorător de mare.
Nu din vina lui Marian Petcu, ci a prostovanilor promovați tot mai mult.
Societatea românească promovează tot mai mult prostia și lenea.
Închidem nonvaloarea într-un glob de cristal și o lăsăm să terfelească imaginea dascălilor.
Când studenții și părinții vor ajunge să conducă școala românească, va dispărea și ultima fărâmă de gândire sănătoasă din această societate.
Nu este posibil ca unii căutători de alibiuri pentru lenea lor să șteargă pe jos cu cariera unui om care a realizat, printer altele, volumul istoriei prese române.
Nu este admisibil nici ca cel care a transformat generații de prostănaci, să fie criticat de personaje luate drept prostovani de un politician precum Traian Băsescu.
Dar prostovanii sunt de bună voie slugarnici și așa ajung până la conducerea unor instituții extrem de importante, CA DE EXEMPLU Universitatea din București.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
