Regele Mihai este mai cunoscut pentru ce ar fi putut să facă, decât pentru ce a făcut. Astăzi, se împlinesc o sută de ani de la nașterea sa. Un veac de singurătate. Cu titlul cărții, capodoperă care l-a propulsat pe Gabriel García Márquez pe orbita celebrităţii internaţionale şi i-a adus premiul Nobel, poate fi descrisă viața Majestății Sale. Dar steaua sa ori destinul nostru nu au fost cele norocoase.
Se spune că doar eroii au două vieți, una de lupte, iar alta de elogii, omagii și gratitudini. Pentru comuniști, el a fost mort timp de patruzeci de ani. După revoluție, neocomuniștii s-au temut cel mai mult de el. Avea legitimitate și asta enerva. Purta cu el o măiestuoasă figură, în contrast cu taciturnele figuri ale fiilor de agenți sovietici, ajunși șefi de stat și de guvern. Era un ziditor. Ceilalți, niște siniștri.
L-au alungat ca pe un câine. Și azi dau lecții de morală
L-au izolat, întors de pe autostradă, calomniat ca pe nimeni altul, pentru că avea ce nu au alții, suveranitate. S-au temut pentru ceea ce reprezenta, mai mult decât de figura sa blajină.
Oficialii i-au făcut în 2017 funeralii naționale. Dar și după dispariția sa, unii mai au coșmaruri. Viața sa a fost un lung șir de lupte, purtând cu el o singurătate exemplară printre conducătorii lumii.
În contrast cu un președinte vremelnic, Don Petrov, cel ce l-a ultragiat ca nimeni altul, figura sa în istorie devine monumentală.
Jurnalele din octombrie 1921 vorbeau despre o venire grea pe lume. Mama sa Elena, prințesă a Greciei, a supraviețuit unui travaliu lung. Tatăl său, Carol al II-lea, avea deja un fiu nelegitim. Micul Mihăiță s-a născut la șapte luni. Familia regală a refuzat previziunile ursitoarelor. Presa a făcut-o, în schimb. Un astrolog a constatat cu uimire că a venit pe lume la treizeci de ore de la intrarea soarelui în zodia Scorpionului. Ascendentul său era în steaua regală Antares, cel mai mare soare din Univers. Exact în momentul nașterii micuțului prinț, acesta intra în casa astrală.
La împlinirea vârstei de 90 de ani, am contactat grupul astrologilor români, fără a pronunța numele subiectului de cercetare. Citind astrograma, o singură persoană a îndrăznit să se pronunțe. A spus că este un personaj venit pe lume sub fantastica putere a lui Uranus și că nu-și permite să facă interpretări. “E un om mult prea mare,” a conchis ea. Menționez că le-am dat doar coordonatele geografice: latitudine și longitudine, ora, ziua, luna și anul nașterii.
Poate și de aceea, viața sa a fost de un dramatism excepțional. Însă, stelele sale n-au fost norocoase. Poate că prin nedreptatea comisă, memoria sa rămâne uluitoare.
citește și: Pentagonul ne-a impus guvernatorul
La șase ani a ajuns pe tron, după plecarea la cer a lui Ferdinand cel Loial. Infidelul său tată, Carol al II-lea, a refuzat domnia. Regina Maria și l-ar fi dorit pentru ea, dar n-a comentat decizia clasei politice. A continuat să-l susțină pe micul rege, deși se retrăsese la Palatul Bran. Își trimiteau scrisori. Într-o vacanță de vară, Mihai s-a tot jucat cu liftul, considerat atunci un miracol al ingineriei. Puțină lume știa că Regina Maria cobora și urca greu în Casa cu ceai, locul în care se refugia. O artrită rebelă, probabil din cauza fumatului, i-a îngreunat mersul.
Memoria presei evidențiază o ilustrație de pe prima pagină a revistei “Time.” Întrebarea sa inocentă: “dacă sunt rege, nu pot să mă mai joc?” a făcut furori în epocă.
Mama lui s-a despărțit, în 1928, de Regele Playboy, așa cum a fost descris mai târziu Carol al II-lea, fugit în lume cu Elena Lupescu. După un an, și-a răsturnat de la putere propriu lui fiu. I-a promis lui Iuliu Maniu că nu o va mai aduce în țară pe “Duduia” (așa îi se spunea șeful Consiliului de Miniștri de atunci amantei regelui tată).
Mihai și-a cunoscut cu adevărat părintele de abia la nouă ani. Își amintea cum acel bărbat înalt, arătos, cu mustață scurtă, pe care nu-l cunoștea, îl ținea prea strâns în brațe. Mama sa plângea. După alungarea mamei din țară, a realizat dimensiunea exactă a însingurării.
Țărăniștii l-au detronat în 1930, într-o criză de destin, pentru a fi după 1989 cei mai loiali. Poate și dintr-un păcat nemărturisit al fruntașilor din istorie, Corneliu Coposu avea să-i fie cel mai loial oștean pentru revenirea definitivă în țară.
Regele Carol al II-lea i-a impus o disciplină cazonă. O tinerețe fără bucurii, dar cu multă pregătire pentru viață. Special pentru Marele Voievod de Alba Iulia, s-a creat la București o clasă specială, Clasa Palatină, tânărul Mihai având colegi proveniți din toate elitele sociale. Pe atunci nu existau clase sociale.
După revoluția din 1989 aveam să-i cunosc doi colegi. Mi-au descris în amănunt tăcerea sa liturgică, îndemânarea sa exemplară și inteligența strălucitoare. Privirea sa aplecată, considerau aceștia, nu era din cauza tristeții însingurării, ci a felului său de a privi lumea.
Unora, însingurarea le tonifică spiritul și le face mintea mai ageră, consideră psihologii. Mihai I poate fi unul dintre aceste cazuri rare.
Vocile lumii
Regele Mihai
Discurs în Parlament, octombrie 2011
“Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. Așa să ne ajute Dumnezeu!” astfel a încheiat Regele celebrul său discurs din Parlament
Rege, din nou, la 18 ani
La vârsta de doar 18 ani, ajunge din nou pe tron după abdicarea tatălui său și fuga acestuia în Portugalia. De data aceasta, a avut-o alături pe mama sa, Elena, reîntoarsă din pribegie, prin grija Mareșalului Antonescu. Dar erau vremuri de război. Mareșalul îl considera un copil, demn de dispreț. Și-a îndeplinit îndatoririle față de țară. Bunica sa, Regina Maria plecase din această lume, cu vreo doi ani înainte. A rămas cu mama, singuri, în calea furtunii. Nici partidele tradiționale nu mai existau.
La 21 de ani, din nevoie, a luat masa la Berlin cu Hitler. Era cu el și mama sa. La un moment dat, Fuhrer-ul a început să vocifereze și să spună lozinci, în ritm de mitralieră. Ulterior, după mulți ani, a mărturisit că atitudinea conducătorului lumii nu l-a impresionat, nici cât apa penele raței.
A încercat, în Palatul Regal, pe timpul celui de-al doilea război mondial, să-și consume demnitatea. N-a fost lăsat, pentru că “regele era copil,” așa cum zicea marele conducător militar al acelor ani de coșmar.
La nici 23 de ani, prin actul de la 23 august 1944, a scurtat războiul cu două sute de zile, conform aprecierilor specialiștilor militari. A dat lovitura de stat, tot singur. Liderii partidelor din opoziție nu au fost informați, decât după ce mareșalul a fost arestat în camera de timbre a lui Carol al II-lea.
Din cauza gestului său, ambasadorul Manfred von Killinger, aflat peste drum de Palat, la nici două sute de metri, s-a sinucis.
La 24 de ani a fost primul rege din lume, ovaționat de zeci de mii de tineri sub amenințarea gloanțelor, în 8 noiembrie 1945, de Ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Printre altele fie spus, recent, rețeaua dominatoare de transmitere a articolelor, facebook, a blocat pe mulți pentru că au distribuit materialul memorialistic. Și azi numele sfinților mai sperie giganții lumii.
După trei luni de la ziua sa onomastică, necelebrată de popor (deja comuniștii conduceau țara n.a.), la doar 26 de ani a fost silit, sub amenințarea uciderii a peste o mie de studenți, să abdice și să părăsească țara. Nu mai era singur. O avea pe mama sa alături. Legenda spune că Petru Groza, primul ministru de atunci, i-ar fi arătat pistolul de la curea.
A trăit aproape patruzeci de ani în exil, alături de iubirea vieții lui, Principesa Ana. De numele său se lega ani de zile salvarea României. Și-a cheltuit jumătate din banii pe care îi avea mama sa pentru a lămuri pe președintele american Roosevelt. Nu știa că România a fost trădată de acesta la Yalta.
Comitetul Românilor de Pretutindeni a format chiar un guvern din umbră. Cu tact, a refuzat orice implicare. S-a însingurat în propria familie. Dumnezeu i-a dat cinci copii.
Petre Roman recunoaște pentru prima oară că el a dat ordinul expulzării Regelui
După Revoluția din 1989 a crezut, asemenea nouă, că în țara noastră a revenit democrația. În ziua de Crăciun a anului 1990, a dorit să se reculeagă la criptele bunicilor săi, făuritori de țară, din Catedrala de la Curtea de Argeș. Printr-un ordin ilegal al autorităților de la București, a fost blocat pe autostrada București – Pitești și îmbarcat într-un avion militar și trimis înapoi în Elveția. Este meritul colegului Bogdan Șerban Iancu de la emisiunea “Ora Regelui,” difuzată sâmbătă pe TVR 1, de a fi reușit să-i smulgă lui Petre Roman recunoașterea vinovăției, pentru actul pe care-l va urmări întreaga viață, ca un coșmar. A expulzat un cetățean din propria țară.
Un milion de români au strigat degeaba: “Majestate nu pleca, România-i țara ta!”
Autoritățile nu s-au mai opus în 1992, când revenirea sa a fost primită în triumf de aproape un milion de români, conform estimărilor CNN de atunci. A venit, ne-a spus că ne iubește și a trebuit să plece.
Românii și-au redescoperit blândețea suveranității. Toate calomniile și frustrările unui regim ilegitim au fost pulverizate în doar câteva ore de grație pentru români. “Pe curând!” le spunea celor veniți pe Calea Victoriei. Ce n-a recunoscut niciodată în public a fost dezamăgirea față de politruci, mărturisită într-o zi de grație, “nu m-au vrut!” Atât s-a putut.
Niciodată românii nu au fost întrebați prin vreun fel de referendum dacă vor Monarhie sau Republică.
Majestatea Sa Regele a participat prin anii 2000 la o lungă campanie de informare a guvernelor lumii despre dorința românilor de a se integra în Uniunea Europeană și a adera la NATO. Niciodată nu a povestit despre lungile drumuri, despre oboseli sau nereușite diplomatice. Și-a slujit cu noblețe patria. Poate vă și întrebați de ce în spațiul public se vorbește tot mai puțin despre patrie și mai mult despre țară? Țări sunt mai multe, vorba lui Octavian Paler, patria e doar una.
Aseară pe History Channel, s-a difuzat în premieră primul episod al noului documentar ”Regele Mihai: drumul către casă.” Telespectatorii din lumea întreagă au putut afla cum Regele Mihai a cerut sprijinul miliardarilor americani de pe Wall Street în prima sa vizită în SUA de după căderea regimului Ceauşescu, pentru susținerea cauzei sale dinastice.
Ross Perot şi David Rockefeller s-au numărat printre miliardarii contactaţi de regele Mihai. Un film despre un destin monumental.
Autoritățile centrale de la București nu și-au adus aminte de Centenar. Au fost prea ocupate cu micile învârteli politice, pentru realizarea noii majorități, necesare noului guvern pandemic.
În țară, lucrurile sunt altfel. La Sinaia, Primăria dezvelește o statuie în mărime naturală a Regelui Mihai, la Bistrița, un bust, în mijlocul unui parc, iar mulți români au aprins o vorbă, o lumânare, un foc în sobă pentru a-i slăvi numele.
Nu-i așa că figura regelui rămâne monumentală?
Vocile lumii
Liviu Mihaiu
Publicist
“Dacă vă întrebați ce gândeau românii înainte de ‘47, nu cred ca vă închipuiți. Dacă ar fi fost întrebați oriunde, în fabrici și uzine, la gazete sau la boieri, dacă ar fi preferat Republica Monarhiei, toți ți-ar fi răspuns …”Cum adică!? Să ne alegem unul dintre noi, ăștia, de aici!? Asta-i Republica!? …Nu, mulțumim!”, a spus sâmbătă Liviu Mihaiu, într-o emisiune de colecție a “Orei Regelui.”
