În urmă cu câțiva ani, când a fost acordată ultima majorare decentă a salariilor din sistemul de Educație, sub o guvernare PSD, întreaga societate a admis că profesorii încep să fie plătiți mai acceptabil.
Legea salarizării unitare venea cu o nouă majorare graduală a salariilor din învățământ.
De doi ani însă, guvernanții – indiferent de componența coaliției de guvernare – amână aplicarea Legii salarizării unitare, dascălii ajungând să aibă o restanță a majorării salariale de 16%.
De la 1 ianuarie li s-a aruncat angajaților din învățământ o soluție de compromis absolut umilitoare: majorare salarială de doar 4%.
Să nu uităm că Legea salarizării unitare, așa cum a fost publicată, trimitea oricum meseria de educator în ultima pătrime a ierarhiei profesiilor.
Neaplicarea nici măcar a acestei legi oricum nedrepte a trimis profesorul rapid, foarte aproape de ultimele poziții în clasamentul meseriilor.
Am ajuns practic în urmă cu un deceniu, cu o ierarhie astfel constituită, încât un profesor trebuie să muncească 25 de ani pentru a ajunge la salariul unui șofer din administrația publică.
Această decadență vine într-o perioadă, a pandemiei COVID-19, în care dascălii au fost nevoiți să scoată bani din propriile buzunare pentru achiziționarea unor dispozitive digitale și materiale didactice care să le permită susținerea orelor de curs cu predare online.
Guvernanții au venit doar cu noi obligații pentru angajații din sistemul de învățământ, dar fără niciun drept nou acordat.
Mai mult, după cum se poate observa cu ochiul liber, reprezentanții statului le taie dascălilor și din drepturile bănești deja dobândite.
Astăzi, în cele mai multe unități de învățământ preuniversitar va fi organizată grevă de avertisment.
Din nou însă, nu există o reală solidaritate a celor din mediul academic.
Nici măcar nu există suficientă unitate a angajaților din preuniversitar.
Cu alte cuvinte, guvernanții au reușit să dezbine nu doar societatea, ci chiar profesia.
