Sectarismul directivelor aeronautice, cu limitarea greutății bagajelor la maximum 20 de kilograme, îți influențează gabaritul cărților. Am luat cu mine în vacanță doar cărți mici, ale lui Noica, Blaga și Alba Iulia Popescu, descoperită recent ca cea mai calificată gânditoare a geopoliticii dintre profesorii români.
Pe plaja de la Peraia, cincisprezece kilometri de Salonic, cărticica “România – între “Gura de rai” geografică și răspântia politică,” a Albei Iulia Catrinel Popescu, mi-a relevat excepționalismul românesc, în noua conjunctură globală, și șansele uriașe de a ne defini ca o putere zonală reprezentativă.
Tema e de maximă actualitate. Cum ne poziționăm în concernul statelor democratice? Care este rolul nostru? Încotro, România?
Dintr-un anumit reflex publicistic, aș fi dat titlul editorialului de azi: “Între Gura de rai și iadul politicianist,” dar n-am făcut-o.
Respectul față de știința geopolitică, deloc studiată și învățată la noi, m-a determinat să pun un titlu având o conotație pozitivă.
Gheorghe Brătianu a scris cu opt decenii în urmă profilul de țară
Străbatem un drum tulbure, atât ca stat, cât și ca națiune. Căile de urmat au fost scrise, demult, de istoricul Gheorghe Brătianu, dar cine să fi citit cartea sa de referință și cu idei pentru viitor: “Marea Neagră”? Unul dintre ultimii intelectuali de forță ai perioadei interbelice, dat cu capul de pereții închisorii comuniste de la Sighet și ucis mișelește, a fost preocupat de problematica Muntelui și a Mării, în contextul geopolitic și geostrategic al României de mâine. Pentru cei care nu știu, era fost unul dintre fondatorii revistei “Geopolitica și Geoistoria,” apărută între zbuciumații ani 1941 și 1944.
citește și: Marcel Ciolacu, groparul capitalismului românesc
Din paginile lucrării Albei Iulia Popescu reies: poziționarea geografică avantajoasă; apartenența la ginta latină; protectoratul NATO și UE; identitatea culturală unică în regiune. Aceștia pot fi pilonii atributului cutezanță.
Unde unii văd gunoi, Alba Iulia Catrinel Popescu – “un excepționalism”
“Avem o identitate civilizațională de excepție, care ne situează în descendența civilizațiilor fondatoare ale umanității,” susține Alba Iulia Catrinel Popescu, în cărticica menționată. Noi am fi zis în ascendența puterilor fondatoare ale umanității.
Nu trebuie să avem nicio reținere. Dar pentru a conta în concernul statelor civilizate, diplomaților români le trebuie forță și determinare, cunoștințe serioase despre geopolitică.
Alba Iulia Catrinel Popescu introduce în dicționarul românesc al unei științe, care trebuie redescoperită de diplomații și politicienii tineri, termeni noi, necunoscuți de marele public. După cum se știe, o aplecare spre cercetare este condiția sine qua non a biruinței. Cărțile te previn, cărțile îți alină temerile, te călăuzesc, ca să nu rătăcești.
De ce am ieșit din relevanța relațiilor internaționale?
Lipsa de relevanță a României de azi în lume se datorează mai multor factori, pe care-i vom diseca la masa de chiuretaj, înspre final.
Care sunt termenii? “Brâu civilizațional,” “fronturi pionier,” “inelul de securitate” sunt clar explicate în carte. Noțiunile fundamentale ale geopoliticii ajută la ținerea dreaptă a sextantului diplomatic.
Meritul autoarei e că fundamentează teza excepționalismului românesc, nepus în valoare de către liderii statului. Ea este prima care a argumentat nevoia de introducere a zonei transcaucaziene (Armenia, Georgia, Azerbaijan) în inelul de securitate al României.
Cunosc mulți născuți în “Gura de rai,” cărora le pute tot ce e românesc și le e rușine printre străini să recunoască de unde sunt.
E timpul consolidării unui proiect de țară, iar contribuția Albei Iulia Popescu poate fi salutară, asta dacă trepădușii din administrații ar dispărea ca printr-o minune, după viitoarea răsucire electorală.
“Ideea neutralității țării e păguboasă”
Diferit de inchizitorii săi, ea ține cu țara. Acuzatorii care au stigmatizat-o sunt lifte păgâne, închinate pe veci la înaltele noi porți.
Viitorul este al celor care scriu istoria, nu al acelora care o confirmă, după uzanțe și directive.
Am notat câteva idei de reflecție din opera domniei sale: comunitățile românești din vecinătate reprezintă inelul de Securitate, scutul identitar care protejează teritoriul național; opțiunea neutralității e păguboasă; suntem geografic în mijlocul Europei.
A preluat și reinterpretat teza Marea Neagră – placa turnantă a comerțului internațional, având în vedere că deținem peste 40% din fluviul Dunărea, iar drumurile istorice se intersectau pe teritorile actuale ale României.
Mai ține cineva minte de ce Comunitatea Europeană a Dunării a fost susținută de englezi, încă din secolul XlX? Și de ce a fost aleasă Sulina? Se simțea nevoia de tampon dintre cei doi mari cuceritori ai lumii: Rusia și Turcia. Iar România avea predestinat viitorul pivotal.
Există riscuri serioase ca România să ajungă un proxy, în loc de putere pivotală? Terapia de urmat e scrisă-n carte.
Exitul polonez din chestiunea ucraineană: un act politic de etapă
De ce nu mai avem o diplomație relevantă? De ce ne-am scos singuri din relațiile internaționale? E pentru că liderii de după 1989 au fost vasali intereselor străine. E bine că suntem în NATO și în UE, dar să avem și noi o voce. Mulți imbecili se miră că Polonia, atât de angajată în susținerea Ucrainei, a decis să nu se mai implice în războiul din Crimeea. Varșovia organizează anul acesta alegeri. Liderii polonezi n-au renunțat la visul imperial din trecut. Întâi, trebuie să recâștige puterea. Liderii zdraveni la cap știu că populația s-a săturat de ifosele lui Zele-vogue.
Puneți mâna, dragi politicieni, pe cărțile mici, care fac România, din nou, mare!
P.S. Nu sunt de acord cu autoarea când susține că în perioada interbelică am avut trend nefast, pe motiv că n-am fost în alianțele puterilor civilizaționale ale lumii. Regina Maria visa la un Commonwealth balcanic, adică o putere regională.
Vocile lumii
Alba Iulia Catrinel Popescu
“Ce presupune centura de ruine? Înseamnă o transformare a unei țări în geografie, în teren de confruntare de tip proxy și de competiție geopolitică între marile puteri, adică războaie, conflicte, crize, partajare teritorială, prin diktat și ultimatum, sărăcie, infracționalitate, subdezvoltare,” scrie Alba Iulia Popescu, în cartea “România – între “Gura de rai” geografică și răspântia politică,” apărută anul acesta la Editura Militară.
