La un an de la invadarea Ucrainei de către Rusia, este în joc o remodelare fundamentală a ordinii internaționale. Occidentul, unit pentru prima dată în ultimii ani, și-a redescoperit scopul. Între timp, în alte părți, există o competiție tot mai mare pentru conducerea geopolitică între puterile emergente.
În Europa, conflictul a stârnit îngrijorări cu privire la capacitatea continentului de a se apăra și la amploarea sprijinului său pentru efortul de război ucrainean, cu ofensive de primăvară care se profilează. De asemenea, a scos la iveală complexitatea retragerii pe termen lung din dependența îndelungată a blocului de energia rusă. În mod colectiv, acestea au pus probleme pentru pozițiile naționale și la nivelul UE cu privire la conflict și au condus atât la dezacorduri codate, cât și deschise – în special în contorsiunile din jurul aprovizionării cu tancurilor Leopard și, mai persistent, în abordarea ungară față de limba rusă. sancțiuni.
Cu toate acestea, la un nivel mai sus de la creșterea diviziunii politice cu privire la modul de a sprijini Ucraina în lupta sa, s-ar părea că opinia publică privind necesitatea de a face acest lucru este puternică. Un nou sondaj – din 10 țări europene, precum și India, Turcia, China și Rusia – publicat săptămâna aceasta de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) a constatat că, în ciuda provocărilor din ultimul an, europenii rămân uniți în sprijinul lor. pentru Ucraina și în dorința lor de a vedea Rusia învinsă în conflict.
Acest lucru se reflectă, în special, în comunitatea europenilor cu privire la aprovizionarea cu energie a blocului. Sondajul ECFR arată că majoritățile din UE-9 intervievate susțin continuarea embargoului asupra combustibilului rusesc, în ciuda prejudiciului real pe care îl provoacă în unele economii naționale. Este, de asemenea, grăitor din percepția cetățenilor despre Rusia, la un an mai târziu, că peste două treimi dintre cei din UE-9 (66%) și Marea Britanie (77%) văd Rusia ca un „adversar” sau „ rival” a țării lor – o poziție care îi pune în concordanță cu SUA (unde 71 % au remarcat acest punct de vedere).
Dar, dacă conflictul a favorizat unirea dintre Occident și Europa, a scos la iveală și o prăpastie între percepția Occidentului despre Rusia și cea a altor națiuni. Deși există unele puncte comune în ceea ce privește dorința de a vedea încheierea conflictului, condițiile în care acest lucru poate fi realizat diferă, în mod semnificativ, între „Vest” și „Odihnă”, în sondajul ECFR. În Europa și SUA, de exemplu, opinia predominantă în rândul respondenților este că Ucraina trebuie să-și recâștige tot teritoriul, chiar dacă asta înseamnă un război mai lung. Opusul este cazul în China, Turcia și India, unde majoritatea respondenților preferă o încheiere rapidă a războiului, chiar dacă astfel Ucraina ar ceda teritoriu Rusiei.
Reputația Rusiei, la aproape un an de la așa-numita „operațiune specială” de trei zile a Kremlinului, variază, de asemenea, foarte mult. Sondajul ECFR a constatat că trei sferturi dintre respondenții din China (76%), India (77%) și Turcia (73%) văd acum Rusia mai puternică sau la fel de puternică ca acum un an. În unele cazuri, opinia că Rusia este un „aliat” sau „partener” global al țării lor este stratosferică – India (80%), China (79%), Turcia (69%) – un contrast puternic cu răspunsurile. UE-9 și restul Occidentului, unde Rusia nu este doar privită ca fundamental mai slabă, ci descrisă ca „agresivă” și „nedemn de încredere” de către pluralități.
Citește si: Comisia Europeană vede pozitiv economia României în 2023
Poate că cea mai pronunțată divizare, totuși, este dezvăluită în modul în care cetățenii văd starea lumii și viitoarea ordine globală. Arată că, aici, în Occident, moștenirea Războiului Rece trăiește și modelează opinia publică. Există o credință puternică că intrăm într-o lume bipolară, condusă, respectiv, de SUA și China. Dar, în altă parte, și în special în rândul puterilor emergente, precum India și Turcia, acest punct de vedere nu este valabil. În aceste două cazuri, respondenții își văd țara ca un jucător în creștere pe scena internațională – și, la rândul lor, prevăd dezvoltarea unei ordini mondiale multipolare, care va fi împărțită între numeroase centre de putere. Într-un astfel de scenariu, Occidentul ar fi un singur pol, printre mulți, și nu ar fi nici definitorul ordinii, nici liderul democrației globale.
Acest lucru ar plasa Europa – și alianța occidentală mai largă – într-o poziție fără precedent, ca apărător al unei ordini bazate pe reguli, dar în cele din urmă o putere în scădere.
Liderii europeni și occidentali ar face bine, așadar, să aprecieze ambițiile puterilor concurente, care se pot abate în poziționarea lor față de război, dar care subscriu la meritele unei ordini internaționale bazate pe reguli. Dându-și dovadă de smerenie, în special în angajamentele lor cu țările care se încadrează în diviziunea tradițională democratică și autoritara – precum India și Turcia – Europa nu trebuie să își abandoneze valorile. În schimb, ar putea să-i susțină, ca parte a unei noi coaliții de puteri asemănătoare. Acest lucru va necesita un act de echilibru diplomatic care să convingă centrele de putere emergente și să le aducă la bord în rezoluțiile cheie, înțelegând în același timp prioritățile acelor națiuni și modul în care opinia publică de acasă modelează diplomația. Lunile următoare vor testa dacă liderii europeni sunt pregătiți pentru provocare și dacă pot consolida poziția Europei într-o lume post-occidentală din ce în ce mai divizată.
Susi Dennison este cercetător senior în politici la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR).
