Surprinzător sau nu, anihilarea conservatorilor s-ar putea să nu fie rezultatul cel mai important al alegerilor generale din 2024 din Marea Britanie. Și asta, pentru că există un nor de furtună pe cerul viitorului premier. Se numește Nigel Farage care vine cu parvenita sa formațiune, Partidul Reformei, un partid antiimigrație și pro-Brexit, care ar urma să-şi facă o intrare mai importantă decât se prevedea, cu 13 mandate câștigate, puține pentru unii, dar suficiente ca să se transforme într-o voce de centru-dreapta, împotriva laburiștilor, pe care îi va ține treji.
Farage călărește valul de sprijin populist de dreapta care crește în Europa și nu numai, deși, aparent, asta contravine cu opțiunea masivă a britanicilor pentru laburiști.
Dar euroscepticul, prieten cu Trump, știe să aștepte. E populist, este văzut ca un paria, dar e carismatic și știe să transmită unde de șoc în mesajul politic.
Alegerile generale din 4 iulie au tranșat dur opțiunile britanicilor, între haos și o schimbare radicală. Au dezbrăcat, mai curând, conservatorii de haina puterii, decât au croit haina orbitoare a învingătorilor laburiști. Nu am văzut valuri de entuziasm și șampanie, ca în 1997, atunci când Tony Blair anunța o nouă epocă în politica britanică.
Dacă ar fi spus cineva cu un an în urmă, că guvernanții conservatori se vor prăbuși într-o înfrângere rușinoasă, pierzând două treimi dintre parlamentarii lor, un șir de miniștri, inclusiv un număr de miniștri ai cabinetului și că vor deveni un haz național, nimeni n-ar fi conceput.
Keir Starmer va fi următorul chiriaș al Downing Street No 10, va forma următorul guvern și va avea o majoritate uriașă în Camera Comunelor.
Nu va deveni prim-ministru de facto, înainte de ceremonia atent coregrafiată, în timpul căreia, regele Charles al III-lea îi va cere oficial să formează un nou guvern. O procedură tipic britanică, în care istoria întâlnește lumea modernă.
Ce se schimbă cu Kein Starmer în Downing Street 10?
Britanicii aveau de ales între un partid conservator, slab și divizat, care a eșuat, după 14 ani la putere și un partid laburist reformat, care este din nou în slujba oamenilor, așa cum clamează Starmer. Nici o „surpriză” pentru rezultatele alegerilor.
Dar… Poate Marea Britanie să construiască din nou? Poate restabili sistemul de sănătate? Va găsi soluții pentru combaterea criminalității de pe străzi? E în stare să distrugă barierele în calea oportunităților? Știe să aducă stabilitate economică și reguli stricte de cheltuieli? Poate schimba politica externă, reexaminând relația cu Uniunea Europeană și SUA?
După 14 ani la putere, conservatorii rămăseseră fără scuze și idei.
Alegătorii au simțit că numai politicile laburiste vor aborda problemele pe termen lung. În regulă! De fapt, țara nu și-a putut permite mai mult, din aceleași politici de tencuială care au adâncit criza post-Brexit.
Dacă programul laburiștilor va recupera viitorul Marii Britanii este întrebarea exigentă și persistentă care angajează acum interesul celor mai mulți analiști politici și sceptici.
Ce va însemna un nou guvern cu Keir Starmer pentru politica externă a Marii Britanii? Se pare că în fruntea agendei noului guvern va fi navigarea în relațiile sensibile dintre superputeri globale și rivali geopolitici, SUA și China.
Keir Starmer s-a angajat să îmbunătățească acordul comercial „defect” Regatul Unit – UE, insistând, în același timp, că nu există varianta aderării la blocul comunitar.
Noul guvern va căuta să consolideze și securitatea națională a Regatului Unit, în fața amenințărilor globale. Voci din partidul lui Starmer spun că liderul laburist va pune în discuție și viitorul formei alianței militare transatlantice cu următoarea administrație americană, deși a declarat în campanie că laburiștii vor „menține un angajament de neclintit față de NATO”.
Rezultatele alegerilor din UK au mai arătat și că, în timp ce o parte a Europei îmbrățișează partide de extremă dreapta, Marea Britanie s-a înclinat, sălbatic, spre stânga.
Dar, acesta este un alt subiect de discuție…
