Statul îți dă umbrelă, dar o ia înapoi, atunci când vine ploaia. Există o formă de cruzime birocratică pe care statul român a perfecționat-o în timp: aceea de a te asigura că ești protejat, apoi de a-ți retrage protecția, exact în momentul în care ai nevoie de ea. Decizia de a nu mai plăti prima zi de concediu medical nu este o simplă economie contabilă. Este o sancțiune aplicată bolii, o amendă mascată pentru „vina” de a nu mai fi apt de muncă.
Ordonanța de Urgență 91/2025, aplicabilă de la 1 februarie 2026, nu corectează un derapaj, ci îl oficializează. Ea transformă statul într-un asigurator care colectează disciplinat contribuții, dar dispare din peisaj atunci când riscul asigurat se produce. Un mecanism de tip piramidal: plătești mereu, primești doar când convine.
Ni se spune că măsura este necesară pentru echilibrarea bugetului. Este o explicație care insultă inteligența oricărui contribuabil. Contribuția la sănătate nu este un act de voință, ci o obligație impusă prin lege. Statul îți ia banii cu forța legii, dar îți refuză prestația, în momentul în care contractul social ar trebui să funcționeze. Asta nu mai este reformă, ci deturnare de scop.
Avocatul Poporului a spus-o limpede în sesizarea către Curtea Constituțională: prin această manevră, statul golește de conținut dreptul la protecție socială și transformă contribuția la sănătate într-un impozit fără contraprestație. O taxă pe neputință. O penalizare a vulnerabilității. Un atac direct la ideea de securitate juridică.
Dar, poate, cea mai gravă consecință nu este juridică, ci umană. Mesajul transmis este rece și nemilos: prima zi de boală nu contează, descurcă-te singur. Această „inovație” va împinge, inevitabil, angajații cu salarii mici să meargă la muncă bolnavi sau contagioși, de teamă să nu piardă venitul necesar supraviețuirii. Costurile ulterioare vor fi mult mai mari pentru sistemul de sănătate prin agravarea bolilor și răspândirea epidemiilor.
Ceea ce guvernul numește „responsabilitate fiscală” este, de fapt, o renunțare la responsabilitatea față de oameni. Un sistem care știe doar să colecteze, dar uită complet de ce există. Când boala devine motiv de penalizare, nu mai vorbim despre un stat social, ci despre unul care și-a pierdut nu doar busola economică, ci și pe cea morală.
Decizia cinică de a nu mai plăti prima zi de concediu medical este o tentativă de furt legalizat care transformă boala într-un nou prilej de a amenda cetățeanul pentru „îndrăzneala” de a-și pierde capacitatea de muncă. Ceea ce guvernul numește „economie” este, în realitate, o sabotare a sănătății publice și o dovadă de faliment moral al unui sistem care știe doar să colecteze, uitând să protejeze.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
