Nu știm dacă Medvedev are date sigure despre plecarea în străinătate a peste douăzeci de milioane de ucrainieni. Dar știm din clipul publicitar al companiei de telecomunicații 4G, Kiev Star, un fel de Orange galben-albastru, că peste patru sute de mii de numere de telefoane au fost închise de la începutul războiului ruso-ucrainean. Neinspirație sau prostia advertiser-ilor? Pe toți dezabonații i-au făcut eroi. La scurt timp, video-ul a fost retras. Probabil, statul major al armatei a intervenit.
Câte victime a lăsat “contraofensiva”? – Dumnezeu știe. Dar ce se vede cu ochiul liber e fiesta de pe bursele americane, unde acțiunile marilor producători de armament cresc ca Făt frumos din poveste.
Congresmanii nu se sfiesc să laude beneficiile aduse Americii de firfireii dați de Administrația de la Washington Ucrainei.
citește și: Să descifrăm Protocolul de detoxifiere a Proteinei Spike!
Pe depeșele Telegram, zilnic, sunt prezentate arme și tehnici de luptă occidentale, capturate de către armata rusă. Mai multe tancuri înseamnă o producție mai mare. Mai multe rachete, o fericire a investitorilor pe burse.
Cu tot sprijinul acordat de către SUA, armata ucraineană nu reușește decât să bâzâie ca o muscă elefantul. Dar cui îi pasă că zilnic mor sute de ucrainieni?
Zele își decuplează tatăl de la aparate
Teritoriul controlat de ruși e minat și apărat de dinți de dragoni, pe sute de kilometri. Porturile ucrainiene de la Marea Neagră sunt atacate nopți la rând de dronele produse în Iran.
Regimul de la Kiev l-a reținut pentru două luni la domiciliu pe oligarhul Ihor Kolomoiski, omul care l-a lansat în lumea filmului pe Volodimir Zelenski, distribuindu-l într-un rol de viitor președinte, într-un scheci de maximă audiență. Atât de imprudent e președintele Zele-vogue, să-și taie de la brâu în jos propriul susținător? Ori Zelenski nu-și mai controlează oamenii, ori execută un ordin de pe Potomac? Kolomoiski a finanțat toate armatele private de la Azov încoace. Pe cine a deranjat oligarhul?
Congresul american a cheltuit “peanuts” în Ucraina, așa cum recunoaște cinic un ONG, stipendiat de industria de armament. Apar tot mai multe voci care susțin public că niciodată SUA n-au cheltuit atât de puțin într-un război atât de mare. Politicienii de peste Ocean fac bășcălie de europenii care s-au angajat să susțină lupta Americii pentru menținerea hegemoniei.
Vizionarul care a prestabilit că Vestul va lupta prin delegație. “Întotdeauna se va găsi un sclav care să moară pentru cauza noastră”
Încă din 1975, George Soros, prezent la o conferință în Germania, avea să facă predicții despre viitor. A spus, citez din memorie, că Occidentul nu va mai fi dispus să vadă cum tinerii lor se întorc de pe front în saci negri de plastic. Va trebui, spunea atunci, să angajăm alte populații în conflictele viitorului. Și iată a căzut victimă Ucraina, folosit ca un proxy în războiul împotriva Rusiei.
Ce contează că tancurile Abrams sunt tocate la pas mărunt de rachetele rusești și că lansatoarele de rachetă Himmars sunt distruse la sol de inamic? „Facem altele!” – după principiul românesc: “podul de piatră s-a dărâmat, vom face altul și mai înalt.” Scopul principal al Administrației Biden este să duduie industria de armament, în sensul profiturilor și al noilor locuri de muncă.
În războiul din Irak, tancurile erau protejate de escadrile de avioane, în Ucraina sunt trimise în pustii
Rusia oferă premii mari în bani soldaților care distrug tancurile Abrams. Sub comanda lui H.R. McMaster, în Războiul din Irak, erau nouă astfel de tancuri. Pentagonul i-a impus o atitudine defensivă și asistată de aviație. De ce trimit americanii, azi, tancurile lor ultimul răcnet în teatrele de operațiuni, fără o minimă protecție? Există un răspuns la vedere: să duduie economia!
„Majoritatea banilor pe care-i cheltuim cu Ucraina, rămân, de fapt, în SUA, finanțând producția de arme și mai moderne,” a spus Mitch McConnell, liderul republicanilor din Senat, înainte de a avea un exit de scurtă durată. „Ca urmare, angajăm mai mulți muncitori în fabricile noastre și ne îmbunătățim propria armată pentru ceea ar putea fi nevoie în viitor.” Încă din toamna trecută, a spus că nu e interesat de degradarea Ucrainei, atât timp cât ea slujește interesele reci, dure și practice ale Americii.
Într-un articol recent pentru Connecticut Post, senatorul Richard Blumenthal i-a asigurat pe americani că „ne câștigăm banii din investiția noastră în Ucraina.”
„Cu mai puțin de 3% din bugetul militar al națiunii noastre, am mijlocit Ucrainei să diminueze la jumătate puterea militară a Rusiei,” scrie Blumenthal. „Am unit NATO și i-am determinat pe chinezi să-și regândească planurile de invadare a Taiwanului. Am restabilit încrederea aliaților în forța puterii americane – atât din punct de vedere moral, cât și militar. Toate aceste reușite fiind posibile fără sacrificiul vreunei femei sau bărbat american.” Puteți zice că butoiul lui Diogene a fost o joacă de copii?
“Nu pierdem vieți în Ucraina, iar ucrainienii luptă eroic pentru noi!”
Analistul Dave DeCamp de la Antiwar susține că astfel de discuții sunt tot mai dese în spațiul public american. În weekendul trecut, senatorul Mitt Romney a numit războiul „cea mai bună cheltuială de apărare națională pe care cred că am făcut-o vreodată.”
„Nu pierdem vieți în Ucraina, iar ucrainenii luptă eroic împotriva Rusiei, pentru noi,” a spus Romney. „Diminuăm și devastăm armata rusă pentru o sumă foarte mică de bani. O Rusie slăbită este cel mai bun lucru.”
„A ajuta prietenii noștri din Europa de Est să câștige acest război este, de asemenea, o investiție directă în reducerea capacităților viitoare ale lui Vladimir Putin de a amenința America, de a se lupta cu aliații noștri și de a ne contesta interesele în Europa,” a spus McConnell.
În luna mai a anului trecut, congresmanul Dan Crenshaw a scris pe Twitter că „a investi în distrugerea armatei adversarului nostru, fără a pierde o singură trupă americană, mi se pare o idee bună.”
Mărunțișul american și câmpurile de cruci
„Este în interesul securității naționale a Americii ca Rusia lui Putin să fie învinsă în Ucraina,” a scris pe Twitter senatorul Lindsey Graham.
În noiembrie anul trecut, Center for European Policy Analysis – Think Thank-ul finanțat de industriașii războiului – a publicat un articol intitulat: „It’s Costing Peanuts for the US to Defeat Russia,” (SUA cheltuie mărunțiș pentru învingerea Rusiei). În subtitlu se scrie: „Analiza cost-beneficiu a sprijinului SUA pentru Ucraina este în câștig incontestabil. Produce victorii la aproape toate nivelurile,” a descoperit jurnalista neafiliată, Caitlin Johnstone.
Cunoscutul analist Timmoty Ash constată că o investiție de 40 de miliarde de dolari pe an erodează bugetul apărării Rusiei cu 100-150 de miliarde de dolari, cu o rentabilitate de două ori sau de trei ori mai mare.
Despre ce vorbim? Să nu spuneți că nu v-am prevenit!
VOCILE LUMII
Caitlin Johnstone
Jurnalist independent
“Un gânditor critic poate vedea cel puțin două aspecte ale narativului oficial: în primul rând, cel mai puternic și distructiv guvern din lume este doar un martor pasiv și inocent al violenței din Ucraina, dar beneficiază enorm de pe urma războiului. În al doilea rând, SUA au provocat în mod intenționat acest război, urmărind să scoată beneficii de pe urma acestuia,” conchide pe Twitter, noua Platformă X, Caitlin Johnstone.
Din unghiul ei de vedere, nu lămurește care dintre cele două puncte de vedere este cele mai importante.
