Contradicțiile lui Eduard Hellvig

Semn că a învățat lecția profesorului său, Virgil Măgureanu, actualul director al SRI, Eduard Hellvig, are rare apariții publice. Și atunci se contrazice. Comunică prin alegorii și semnificații. Aburește, când ar trebui să lămurească. Ultima sa ieșire naște și mai multe controverse.

Începutul anului universitar a fost un alibi. S-a deplasat la Cluj-Napoca la Universitatea Babeș Bolyai, școala care l-a format. A ținut studenților o disertație de tipul bate șaua, ca să priceapă iapa.

Printre acțiunile de captatio benevolentiae, a lansat mai multe mesaje, ușor decriptabile de către cunoscători. Nu s-a dus cinci sute de kilometri să le vorbească tinerilor despre greutățile românilor din comunism. Știe și el că pe noii învățăcei nu-i interesează cum s-a trăit înainte și ce privațiuni au fost.

citește și: Virtutea-l păzește pe om, nu închinarea la puteri oculte

A deschis cu șperaclul nemțesc periodicitatea istorică și a plăpumit viitorul

A vorbit rar, cu intonație, despre trecut și viitor. Dacă trecutului i-a forțat ușa, folosind șperaclul nemțesc, viitorul l-a plăpumit, precum un mare maestru plăpumar care știe să amestece vata de plastic cu puful de gâscă și să vândă produsul drept natural.

O singură idee transpare din discursul împănat cu sofisme. Eduard Hellvig e la finalul celui de-al doilea mandat. Provine din PNL, partidul care s-a dedulcit la miesmele progresiste. Încearcă să-i îndrepte atât linia, cât și coloana. A apărut în postura de consultant strategic, care recomandă repoziționarea PNL. Dar până la a comenta ideea centrală, pilonul construcției narative (termen atât de drag globaliștilor n.a.), să urmărim o serie de contradicții din discursul său.

Eduard cel mic ducea lupta cea mare, cuibărit sub plapumă, cu sistemul concentrațional

Să nu uităm intro-ul, de după dezvăluirile sale că asculta Europa liberă și lupta sub plapumă contra comunismului, cu cele trei încadrări ale vieții de după revoluție. A vorbit despre periodizarea istoriei, inspirându-se din cele trei colonizări germane.

Primul deceniu de după comunism, în accepțiunea șefului SRI, a fost al căutărilor, al doilea al libertăților de a construi și al treilea al maturizării libertății.  Ce urmează?

Alienarea viitoarei generații, conform logicii textului și Omul nou al pădurii

Sașii și șvabii au fost aduși, trei secole la rând, în Ardeal și în Banat, ca pe tărâmurile făgăduinței.

Un proverb german spune “Den Ersten der Tod, den Zweiten die Not, den Dritten das Brot“. În Ardeal se spune că “Prima generație luptă, a doua generație muncește și abia a treia generație mănâncă̆.” Cei care au mai luat dejunul prin bibliotecă mai știu zicerea celebră a lui Otto von Bismark: „Prima generație creează bogăție, a doua o gestionează, a treia studiază artele, iar a patra degenerează.”

Și-a dat de gol sursa, când a repetat zicala nemțească, potrivit căreia, mai întâi lupți, apoi muncești și de-abia apoi mănânci.

Românii nu sunt niște coloniști în propria țară. Dar simt presiunea statului paralel zi de zi.

Pâine euroatlantică a ajuns prea scumpă

Minerii au adus în anii ’90 moartea, oamenii lui Măgureanu – prin lăcomia lor – au creat penuria, iar regimul euroatlantic a adus pâinea. Dar cu ce preț?

Eduard Hellvig a vrut să pară deschis. În mare măsură, exercițiul de sinceritate i-a reușit. Nici nu mai are ce pierde. Se aproprie de finalul a două mandate, în care – trebuie să recunoaștem – a scos serviciul secret din viața publică. Acum îi ceartă pe rezerviști că organizează partide sau se ascund în spatele unor lideri politici.

citește și: Posibila capitulare a Germaniei și prăbușirea Euro

Deși știe, nu recunoaște, însă, că răul statal, statul eșuat, cum i-ar spune oaspetele de la Cotroceni, se datorează tentaculelor caracatiței sistemului care a luat prizonieră întreaga societate românească.

Faptul că Hellvig își asumă greșelile trecutului nu aduce victimele Binomului înapoi de la groapă.

A vorbit despre puzderia de acoperiți din societatea civilă, administrație, sindicate, din companii, dar nu ne-a promis că-i retrage. Cu ce ne încălzește pe noi că armia militarizată, soldații în civil, bântuie în jurul nostru și se bucură de privilegiile apartenenței la casta securiștilor?

Securicii sunt fiii foștilor securiști în veci Amin

Nu-i place lui Hellvig cuvântul securist? Îi dau voie să preia termenul meu de securici (noii securiști).

Jurnaliștii caută știri din discursul politicienilor. Copy-paste-rii din redacții, fătucele cu silicoane și trotinetiștii n-au băgat de seamă esența. Pentru prima oară, un șef de serviciu secret recunoaște că scena politică românească s-a construit în laboratoarele intelligence-ului. Asta era head-line-ul, nu mesajele pe care a ținut să le rostogolească prin  mecanismul de propagandă. Lecturând discursul știrilor din presa mainstream, ne dăm încă o dată seama că există o peltea a acoperiților în media. Au preluat doar sofismele directorului SRI.

Leadearshipul românesc își trage seva din pădure. Fără Academia SRI, nu ajungi să conduci țara

Oare ce s-ar face puterea politică fără muștiucul serviciilor secrete? Eduard Hellvig le-a dat răspunsul. S-a cam terminat cu suptul de la ugerele vacilor din pădure. Dar nu ne-a lămurit dacă mai există libertatea de a accede pe scena politică și fără să fi trecut prin Academia de Informații.

De peste zece ani, tot repet, civilii nu pot ajunge în sferele puterii, pentru că nu și-au înregimentat viața în dosarul cu șină de la SRI. De ce trebuie doctorate în Securitate? Când se vor da doctorate în patriotism și promovarea familiei tradiționale, să nu ziceți că nu v-am sesizat oportunitatea.

E timpul ca politicienii să-și ia consultanți profesioniști. În acest registru, ne-am prins că s-a autopropus strateg la liberali, nu că nu ar mai fi fost și altădată. A dat mesajul extrem de clar. PNL trebuie să revină la valorile naționale și la ortodoxie.

Știe și el, ce știm și noi, 60 % dintre români ar dori să fie reprezentați de suveraniști în posturile de comandă ale statului. Numai că partidele ciupercuțe sunt tot cu doctoranzii Academiei SRI la butoane.

Doctorul Hellvig a pus diagnosticul, dar n-a dat pilulele care să vindece cangrena: viața politică rămâne intubată de sistem.

Vocile lumii

Eduard Hellvig

Director SRI

“Nu cred că trebuie să existe o separație atât de mare între mândria națională și susținerea principiilor democratice universale. Datorită acestor principii, societățile europene au reușit să fie modelul de dezvoltare la care aspiră atât de multe milioane de migranți. Iar cultivarea mândriei naționale nu ar trebui lăsată doar pentru abordările extremiștilor sau populiștilor,” a spus Eduard Hellvig, în fața studenților de la UBB din Cluj Napoca.

Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!