O tarantulă nu îţi oferă afecţiune, dar poate fi spectaculoasă. Şarpele nu trebuie scos afară în frig ca să-şi facă nevoile, iar dihorul doarme 17 ore pe zi. Sunt câteva dintre motivele pentru care unele persoane aleg ca animale de casă altceva decât câini şi pisici.
Mihai şi Dana sunt doi tineri simpatici şi excentrici, cu o pasiune mai puţin obişnuită. Sunt iubitori de tarantule, serpi, agame (reptile), iar de aproape doi ani ţin un site destinat îngrijirii animalelor exotice, www.thaopets.ro. Aşa au devenit cunoscuţi pe internet, iar pasul următor este să-şi atragă clienţi cu ajutorul unor expoziţii, cum va fi cea organizată la Călăraşi luna viitoare.
Spectacol în loc de afecţiune
În România sunt câteva sute de mii de posesori de animale, păsări şi insecte exotice. Sunt oameni care vor altfel de pet-uri (animale de casă), care nu caută neapărat afecţiune din partea animalelor, cât spectacol. Lui Mihai, de exemplu, îi place să îşi vadă tarantula cum vânează gândaci ori agama cum bea apă. E ca şi cum ar evada într-o mică junglă. Dar sunt şi persoane care fac alegeri din comoditate: şarpele nu trebuie scos afară în frig ca să îşi facă nevoile, dihorul doarme 17 ore pe zi. „Cei mai mulţi iubitori de animale vor câini şi pisici. Doar în ultimii ani, au mai apărut pasionaţii de iguane, scorpioni, şerpi, tarantule, papagali Ara, broaşte ţestoase, maimuţe, porcuşori de Guineea, chinchilla. Nu putem vorbi încă de târguri, expoziţii, de comunităţi puternice”, spune medicul veterinar Ciprian Petrescu, de la Grădina Zoologică din Bucureşti.
Motivele pentru care această piaţă nu este încă atât de dezvoltată la noi ţin în primul rând de puterea de cumpărare a românilor. Unele dintre aceste specii exotice sunt scumpe; spre exemplu un papagal Ara (un papagal de mari dimensiuni cu un colorit foarte viu) poate ajunge şi la 3000 de euro. Apoi ar fi vorba despre lipsa medicilor veterinari care să poată îngriji astfel de animale şi, nu în ultimul rând, de mentalităţi. Cei care se afirmă cu astfel de animale exotice sunt adeseori consideraţi dubioşi. „Jumătate din români mai cred şi acum că un câine trebuie să stea în lanţ undeva la ţară şi că poate fi hrănit cu resturi”, comentează veterinarul Ciprian Petrescu. Totuşi, directorii de pet-shopuri spun că piaţa este în ascensiune. „Reptilele reprezintă cam 2-3% din piaţă, tarantulele se vând mai puţin, iar papagalii se vând cam 50-100 de bucăţi pe lună. Scorpioni şi cameleoni se vând mai rar. Un exemplar la două-trei luni. Dar toate speciile exotice au trend de creştere”, ne-a explicat Ştefan Petrovai, manager în cadrul pet-shopului Animax. Majoritatea animalelor exotice sunt importate din Germania, Austria, dar multe dintre acestea sunt achiziţionate şi de la crescători locali.
Colecţie de tarantule, şerpi, şopârle şi şobolan albastru
Cum începe totuşi să te prindă microbul care să te facă să vrei o minijunglă în apartament, chit că rişti să treci drept un ciudat? În cazul lui Mihai, un tip vorbăreţ, cu tricou de rocker şi o verighetă din sfoară la mâna stângă, pasiunea pentru specii exotice a început din copilărie. A avut broaşte, acvarii cu peşti, un şobolan albastru şi cam tot ce îi permiteau părinţii să ţină în camera lui. Când a cunoscut-o pe Dana, i-a luat şi ei un motan drăgălaş. Dar lui Mihai parcă tot îi lipsea ceva. Şi-a dat seama de acel „ceva” abia într-o zi când, la o plimbare prin pet-shop, i-a atras atenţia un şarpe anaconda. „M-a impresionat atât de tare prin formă şi prin mărime, încât mi l-am dorit instantaneu”, spune Mihai.
Danei i s-a părut exagerată ideea de a dormi în cameră cu un şarpe. „I-am zis că ne despărţim dacă mi-l aduce p-ăla în casă”, spune Dana. Stau la bloc şi încă locuiesc cu părinţii lui Mihai într-un apartament de două camere, ceea ce face ca spaţiul destinat „pet-urilor” să fie unul restrâns. „Dana avea dreptate. Anaconda nu putea fi adus în casă. Îi trebuia un terariu mai mare, avea nevoie de o mlaştină în miniatură şi multe altele”, zice Mihai. Între timp nu a renunţat la ideea de a-şi lua şarpe. A navigat pe internet până când a găsit un crescător din Prahova de la care a cumpărat un şarpe de 30 de centimetri. „Acum a ajuns la un metru şi jumătate, dar se strânge şi se face mic-mic”, povesteşte Mihai.
La vreo săptămână după ce şi-a luat şarpele, pe rafturile din bibliotecă a mai apărut o tarantulă. „Când am văzut-o aşa păroasă şi cu multe picioare, n-am fost prea încântată”, zice Dana şi se strâmbă uşor. Mihai e pe fază.
-Aia nu sunt peri, sunt senzori!
-Ştiu că sunt senzori, dar eu le zic peri.
Impresia de „insectă oribilă şi păroasă” i s-a schimbat Danei după ce tarantula a depus ouă. „Puteam să jur că are comportamentul unei mame. O vedeam zilnic cum avea grijă de sacul de ouă, cum aduna lemne şi îşi aranja terariul. Ajung să îţi placă şi aceste insecte”, spune Dana, care acum are în grijă 500 de tarantule.
Ultima idee năstruşnică a lui Mihai a venit anul trecut în iarnă, când colecţiei de tarantule şi şerpi i s-au adăugat nişte şopârle cu barbă (agame). „Am cumpărat un băieţel şi două femele, ca să ne facă pui. Avem deja 13 bebeluşi, care sunt aşa cât o monedă”, spune Mihai.
Nu sunt mai costisitoare ca alte pet-uri
De când i-a prins pasiunea asta, Mihai şi Dana sunt ocupaţi cu colecţia lor de dimineaţă şi până seara. Scriu pe blog, îşi filmează „animăluţele”, caută cele mai bune materiale pentru terarii, hrănesc „colecţia”. „Uneori ne prinde 12 noaptea până le facem curat, le dăm de mâncare, le stropim cu apă”, spune Mihai. Dar merită spectacolul. „Când stropim agamele cu apă, picăturile se scurg uşor prin nişte protuberanţe. Apoi agama scoate limba ca un căţel şi, haţ, picătura”, descrie Mihai una dintre bucuriile pe care i le aduc „animalele” sale. Toată colecţia numără acum 20 şerpi, 500 de tarantule, 16 agame, 20 de şopârle Gecko şi îi costă câteva sute de lei pe lună. „Nu sunt mai costisitoare ca alte pet-uri”, zice Mihai.
Uneori mai vând din exemplare, dar nu din asta trăiesc. „Mai merg la muncă în străinătate”, zice Mihai, care se declară scârbit de importatorii care vând specii exotice, unele având probleme de sănătate. „Cumpărătorii sunt în general, copii, adolescenţi. Sunt la mâna părinţilor, nu au putere mare de cumpărare. Eu unul m-aş bucura dacă mai mulţi oameni ar îndrăgi şi astfel de vietăţi”, spune Mihai şi se oferă să-mi dăruiască o tarantulă.
Dihorii, buni de zbenguială şi ţopăială
Motivaţia de a avea şi altfel de pet-uri poate să nu ţină de excentricitate, cât de simpla dorinţă de schimbare, aşa cum a fost cazul Georgianei Popescu. „Am avut un câine şi mi-a murit. N-am vrut să-l înlocuiesc, aşa că mi-am luat un dihor”, spune Georgiana, pe care o găsim la o întâlnire a pasionaţilor de dihori din Bucureşti.
Într-o cameră mare cât o sufragerie, zeci de animăluţe care seamănă cu o veveriţă se zbenguie şi sar de prin cuşti. Un altul stă relaxat în gluga stăpânului, spre amuzamentul copiilor. „Dihorii sunt foarte simpatici, foarte afectuoşi şi mai ales amuzanţi”, spune Georgiana. Dar dincolo de dansul lor specific, de zbenguială şi ţopăială, mai sunt şi obiceiuri proaste. „Fură tot felul de obiecte, de exemplu telecomanda. E modul lor de a-ţi atrage atenţia, când nu le acorzi timp”, povesteşte Giorgiana câteva dintre apucăturile lui Goofie.
O dată la câteva weekenduri crescătorii de dihori se întâlnesc să schimbe impresii despre alimentaţie, tratamente, metode de dresaj. Sunt absolut necesare întâlnirile de genul acesta, mai ales că dihorii, ca orice animale de casă, dezvoltă şi tot felul de probleme de sănătate. „Dacă nu îi hrăneşti cum trebuie sau dacă îi ţii prea mult în lumină, fac anumite afecţiuni”, explică Roxana, o tânără care a creat site-ul dihor.ro pentru pasionaţi.
Altfel, dihorii domesticiţi nu pun prea mari probleme. „Dorm câte 20 de ore ziua pentru că sunt nocturni şi crepusculari, nu trebuie scoşi afară, învaţă rapid să îşi facă nevoile la litiera cu nisip”, explică veterinarul Radu Boncea de la Clinica Falcon Vet din Capitală. După ce a lucrat şase ani la circ unde a îngrijit tot felul de animale, doctorul a prins drag de ele şi a deschis o clinică dedicată animalelor exotice. Cei mai mulţi dintre clienţii săi au dihori. „Şi eu cresc două exemplare foarte simpatice. Mă trag de şosete când mă pregătesc să ies din casă, pleacă cu bricheta, cu portofelul, se ascund sub plapumă pentru că le place să sape”, descrie medicul câteva dintre giumbuşlucurile pe care le fac dihorii.
Până să ajungă să-i îndrăgească orice posesor de dihori are de trecut o barieră foarte puternică. Mirosul. Înainte de a fi castraţi şi de a li se scoate glandele perianale, dihorii miros urât. „Când sunt în călduri e jale. Noi avem un mascul, Sid, şi o femelă, Qua. În ianuarie i-am lăsat să se împerecheze ca să devină părinţi.
I-am ţinut tot timpul în baie, atât de rău miroseau”, povesteşte Elena Ciobanu, fericită că azi le-a găsit părinţi adoptivi celor cinci puişori făcuţi de Sid şi
Qua.
PREŢURI
Gecko leopard – 150 de lei
Peruşi – 50 de lei
Şerpi – 150 de lei
Agame – 150 de lei
Piton – 250 de lei
Dihor – 100-200 de lei
Cameleon – 250 de lei
Chinchilla – 50 de lei
Tarantulă – 50 -100 de lei
