„Mica prinţesă” a Kremlinului a încetat din viaţă. Svetlana, unica fiică a dictatorului sovietic Iosif Stalin, a murit la vârsta de 85 de ani, pe 22 noiembrie 2011, într-o mică localitate din statul american Wisconsin, după ani de rătăcire în exil. Un deces anonim, care a pus capăt unei vieţi „demne de un roman rusesc”.
Svetlana Iosifova Alliluieva, născută pe 28 februarie 1926 la Moscova, a fost cel mai mic copil şi singura fiică a lui Iosif Stalin, născută din a doua sa căsătorie cu Nadejda Alliluieva. Copil preferat şi răsfăţat al tiranului sovietic, Svetlana a rămas orfană de mamă la vârsta de 6 ani.
În cursul vieţii, Svetlana şi-a schimbat numele de mai multe ori, încercând să şteargă orice legătură cu tatăl său.
Într-un interviu publicat în 2010 în Wisconsin State Journal, ea mărturisea că „tatăl îi ruinase viaţa”, dar „este foarte fericită” în această regiune retrasă. „Oriunde aş merge, în Elveţia, în India, nu contează unde, în Australia, pe o insulă, voi fi mereu prizoniera politică a numelui tatălui meu”. O justificare a cursei nesfârşite în jurul globului şi a numeroaselor ei iubiri. O fugă zadarnică, ce nu i-a permis niciodată să iasă din umbra apăsătoare a părintelui ei sau să uite sinuciderea mamei, a doua soţie a dictatorului, în 1932. Întrebată dacă tatăl ei o iubea, a răspuns afirmativ: „Era un bărbat simplu. Bădăran, foarte crud. Nimic în el nu era nuanţat. Era foarte simplu cu noi, mă iubea şi dorea să devin o marxistă bine educată”. Tinereţea Svetlanei a fost fericită şi în cele două autobiografii ea redă portretul unui tată afectuos care îşi iubea „micuţa vrăbiuţă” pentru pletele ei roşcate şi obrajii rumeni, care o acoperea cu săruturi şi cadouri, ucigând în acelaşi timp milioane de sovietici. Copila era celebră în ţară, dar la doar 6 ani a cunoscut durerea pierderii mamei. Nadejda Alliluieva, a doua soţie a dictatorului, s-a sinucis, dar Svetlana nu a aflat adevărul decât mult mai târziu. Fratele ei, Iacov, capturat de nazişti, a fost ucis pentru că Stalin a refuzat să îl schimbe contra unui general neamţ. Când a izbucnit al doilea război mondial, relaţia adolescentei cu tatăl ei s-a deteriorat.
Sfidarea tatălui
I-a trimis în gulag prima ei iubire, un realizator evreu, care a petrecut în Siberia zece ani, şi a obligat-o să urmeze studii istorice, apoi să devină profesor de literatură sovietică şi de engleză. Trecând peste refuzul tatălui, Svetlana se căsătoreşte cu Grigori Moruzov în 1945. Mariajul a fost un eşec şi ei divorţează după doi ani. A rămas un copil, Iosif, mărturie a acestei iubiri pasagere. Ea se recăsătoreşte în 1949 cu Iuri Jdanov, fiul braţului drept al lui Stalin, cu care a avut o fiică, Ecaterina, înainte de a divorţa. Stalin era în plin declin, reflectat şi în deteriorarea raporturilor cu fiica sa. Hruşciov relatează în memoriile sale că l-a văzut pe Stalin trăgând-o de păr pe Svetlana pentru a o obliga să danseze cu el la Revelionul din 1952.
La moartea tatălui ei, în 1953, Svetlana pierde numeroase privilegii şi preia numele mamei sale, Alliluieva. Prima tentativă de a scăpa de greaua ereditate. Se îndrăgosteşte de un comunist indian, Brijesh Singh, în vizită la Moscova, dar oficialii sovietici nu o lasă să îl ia în căsătorie. În 1967 el cade grav bolnav şi moare, iar Svetlanei i se permite să îi ducă cenuşa în India. Părăseşte ţara, moment care a marcat începutul unui lung exod.
Fuga din ţară
Ea profită de acea călătorie pentru a scăpa de supravegherea KGB-ului şi se refugiază la ambasada SUA pentru a cere azil politic, ce îi este acordat de preşedintele Johnson. În plin Război Rece, SUA erau împărţite între beneficiul imaginii pe care o puteau obţine din acea defecţiune istorică şi problemele diplomatice care puteau urma. Au sfârşit prin a accepta şi încredinţează tânăra femeie de 39 de ani unui agent CIA. După tranzitul prin Italia şi Elveţia, ea ajunge la New York în aprilie 1967. La sosirea pe aeroport, unde era aşteptată de zeci de reporteri şi fotografi, ea denunţă dictatura tatălui său, „un monstru moral şi spiritual”, şi regimul sovietic, compară KGB cu Gestapo-ul şi se instalează la Princeton, unde arde paşaportul sovietic.
Svetlana a încercat să uite singurătatea şi cei doi copii rămaşi în URSS căsătorindu-se cu arhitectul William Peters în 1970. Îşi schimbă din nou numele – Lana Peters. A treia schimbare, al treilea divorţ. Naşterea fiicei lor, Olga, nu împiedică separarea cuplului în 1973, dar ea îşi păstrează numele. Devine cetăţean american în 1978. Potrivit Trenton Times, la acea vreme Lana s-a alăturat republicanilor.
Reconciliere ratată
În 1983, Lana şi Olga se instalează în Marea Britanie. Mama spera să îşi revadă fiul, Iosif, dar acesta nu putea părăsi teritoriul sovietic. Lana alege să pună capăt celor 17 ani de exil şi recuperează pentru ea şi Olga, atunci de 13 ani, naţionalitatea sovietică. Prinsă de o adevărată nebunie, reneagă viaţa sa americană, aruncă virulente acuze capitalismului şi afirmă că a fost manipulată de CIA.
Dar cei doi copii rămaşi în URSS o evită pe stânjenitoarea lor mamă. Incapabilă să se readapteze la viaţa din URSS, Lana îi solicită în decembrie 1985 lui Gorbaciov autorizaţia de a părăsi ţara. La 16 aprilie 1986, împreună cu Olga se întoarce în Statele Unite. A decedat, la 22 noiembrie, 2011 în urma unui cancer de colon într-un spital din Richland.
Stalin, otrăvit
Documente date publicităţii recent arată că dictatorul sovietic Iosif Stalin a fost otrăvit, anulând afirmaţiile precedente potrivit cărora el ar fi murit în urma unei hemoragii cerebrale, cauzată de starea gravă de sănătate. Aceste insinuări au apărut după publicarea buletinului său de sănătate pentru prima oară la 4 martie 1953 şi relatau că Stalin suferise o hemoragie cerebrală provocată de hipertensiune şi arteroscleroză. Falsele declaraţii erau susţinute de Lavrenti Beria şi protejaţii acestuia, Malenkov şi Hruşciov, veniţi în fruntea ţării.
Documentele descoperite relevă că liderul sovietic fusese otrăvit între 28 februarie şi 1 martie 1953. Beria nu se aştepta ca efectele să fie lente şi din acest motiv a devenit foarte nervos. La 4 martie, ziarele controlate de Beria relatau că „la 2 martie, Stalin a avut o hemoragie cerebrală în apartamentul din Moscova”. Stalin a decedat la reşedinţa de la ţară, dar Beria avea nevoie probabil de a se folosi de sosia lui Stalin. Probabil că Stalin a murit imediat după ce a fost otrăvit la casa de la ţară, iar sosia lui „a căzut bolnavă” imediat la Kremlin şi apoi transferată la casa de la ţară pentru a substitui liderul deja mort.
Beria a arestat şeful laboratorului care producea otrăvuri pentru asasinate secrete. Multe persoane ştiau că Beria angajase un război contra lui Stalin, iar fiul lui, Sergo, spunea că tatăl lui pregătea probabil ceva contra dictatorului cu ajutorul structurilor poliţiei şi al propriilor structuri de informaţii independente de orice altă structură guvernamentală. Gărzile de corp
