3.4 C
București
miercuri, 8 decembrie 2021
AcasăLifestyleFoodCine sunt oamenii care ajung sfinţii Bisericii Catolice

Cine sunt oamenii care ajung sfinţii Bisericii Catolice

Între persoanele care au fost canonizate, de-a lungul timpului, de Biserica Catolică, se numără maici şi călugări, suverani pontifi, dar şi medici, oameni care şi-au sacrificat viaţa pentru străini sau femei care au murit după ce au refuzat avortul. Prezentăm cinci sfinţi ai Bisericii Catolice, canonizaţi din anii 1980 până în 2014.  

Maximilian Kolbe, călugărul care a murit la Auschwitz pentru un străin

Călugărul franciscan Maximilian Kolbe, preot romano-catolic din Polonia, s-a oferit să moară la Auschwitz, în locul unui deţinut, care, odată ales pentru execuţie, a început să strige numele copiilor lui. Condamnarea lui la moarte, în anul 1941, a fost cauzată de evadarea unui deţinut din lotul său. După regulile lagărului,  ceilalţi deţinuţi din lot erau selectaţi prin decimare pentru a fi omorâţi.

Născut în 7 ianuarie 1894, într-o familie de țesători săraci polonezi, Kolbe a întemeiat, în anul 1917, împreună cu alți șase colegi, asociația numită „Oastea Neprihănitei” sau „Armata Maicii Domnului”. După ce a fost sfințit preot s-a reîntors în Polonia, unde a organizat, lângă Varșovia, un „Oraș al Neprihănitei”.

Citește și: Maica Tereza devine sfântă

În anul 1974, papa Paul al VI-lea l-a trecut în rândul „fericiților”, iar la 10 octombrie 1982 papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat „sfânt”. Este sărbătorit în data de 14 august.

Giuseppe Moscati, pioner în biochimie

Giuseppe Moscati, medic Italian, profesor universitar de fiziologie la Napoli şi pionier în biochimie, a fost canonizat de Biserica Catolică în anul 1987 şi este sărbătorit în 16 noiembrie.

Moscati a fost născut 25 iulie 1880, în Benevento. El a fost unul din cei şapte copii ai unei familii originară din satul Santa Lucia in Serino, din aproperea oraşului Avellino. Tatăl lui, Francesco, era un avocat şi magistrat cunoscut în acea zonă. Mama lui, Rosa De Luca dei Marchesi di Roseto, provenea dintr-o familie nobilă.

În anul 1903, a obţinut un doctorat la Facultatea de Medicină din Universitatea din Nepal. Teza lui a fost ureogeneza hepatică. S-a făcut remarcat opt ani mai târziu, în timpul marii epidemii de holeră, când a făcut numeroase analize şi cercetat atât originile bolii, cât şi posibilele metode de eradicare. În acelaşi an, a devenit membru al Academiei Regale de Chirurgie şi a obţinut un doctorat în chimie psihosocială.

Moscati a fost recunoscut pentru pietatea de care dădea dovadă. Pe peretele Institutului de Anatomie Patologică pe care îl conducea, în sala de necropsie, a pus să se graveze pe crucifix cap. 13, versetul 14 din Cartea lui Osea: „Ero mors tua, o mors!/ Unde este ciuma ta, moarte?”.

Gianna Beretta Molla, femeia care a murit pentru că a refuzat avortul

Gianna Beretta Molla, medic pediatru italian, care a murit după ce a refuzat să facă un avort, în ciuda recomandărilor doctorilor, a fost canonizată de Biserica Catolică în anul 2004 şi este sărbătorită în 28 aprilie.

Ea a fost născută în anul 1922, în oraşul italian Magenta, al zecelea din cei 13 copii ai părinţilor ei, din care au ajuns la vârsta maturităţii doar opt. La vârsta de trei ani, familia ei s-a mutat în Bergamo.

Berreta şi-a început studiile de medicină în anul 1942, în Milano. Şi-a obţinut diplima în anul 1949 şi li-a deschis un cabinet în Mesero, situat în apropierea oraşului său nata. Ea visa să i se alăture fratelui ei, un preot misionar în Brazilia, unde le-ar fi oferit consultaţii ginecologice femeilor sărace.

În 1955, Berreta s-a căsătorit cu un inginer cu zece ani mai în vârstă, Pietro Molla, cu care a avut trei copii, înainte de ultima sarcină, în urma căreia a murit. În a doua lună de sarcină, medicii i-au descoperit un fibron uterin şi i-au sugerat să facă avort, histerectomie, care ar fi putut pune în pericol viaţa copilului ei, şi simpla eliminare a fibronului. Ea le-a spus medicilor că viaţa copilului ei este cea mai importantă şi a ales ultima variantă.

Papa Ioan Paul al II-lea

După un sfert de veac de pontificat, al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, şi după ce a fost recunoscut ca una dintre cele mai populare persoane din lume, Papa Ioan Paul al II-lea a fost canonizat de papa Francisc, în data de 27 aprilie 2014.

Ioan Paul al II-lea s-a născut la 18 mai 1920, cu numele Karol Józef Wojtyła, în localitatea poloneză Wadowice, aflat în apropiere de Varșovia. Orfan de mamă de la o vârstă mică, el a fost crescut de tatăl său, ofițer de carieră.  După absolvirea liceului ”Marcin Wadowita”, s-a înscris, în anul 1938, la cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității Jagielloniene din Cracovia.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și al ocupației naziste a Poloniei, Universitatea Jagielloniană a fost închisă și Karol Wojtyla a fost nevoit să muncească într-o fabrică de produse chimice. Din anul 1942, a urmat studii universitare de teologie la Cracovia, unde, în anul 1946, a fost hirotonit ca preot catolic. La scurt timp, a fost trimis la Vatican, unde a studiat la Universitatea Papală Angelicum. În 1948, a obținut doctoratul în teologie cu o teză despre credință în lucrările Sfântului Ioan al Crucii.

Deși declara că predică Evanghelia și nu Democrația, intervențiile sale au constituit un pericol pentru regimurile dictatoriale. El a susținut mișcările dizidente din fostul bloc sovietic, în special sindicatul „Solidarność” din Polonia și a jucat, astfel, un rol important în prăbușirea imperiului comunist din răsăritul Europei, la sfârșitul anilor 1980.

Papa Ioan al XXIII-lea

Papa Ioan al XXIII-lea s-a născut cu numele Angelo Giuseppe Roncalli, în 25 noiembrie 1881, la Sotto il Monte (Bergamo), într-o familie de țărani săraci. A urmat școala primară la Bergamo, iar la vârsta de doisprezece ani a intrat la seminarul din localitate. În anl 1901, a plecat în Roma, cu o bursă a Fundației Cerasoli, şi a studiat Istoria Bisericii.

În anul 1904, a fost hirotonit preot, iar timp de nouă ani a fost secretar al diocezei Bergamo și profesor de apologetică, istoria bisericilor și patrologie. Între anii 1915 şi 1918, a fost duhovnic pentru cei neajutorați.

Sfântul Conclav l-a ales Papă, la 28 octombrie 1958, fiind cel de-al 259-lea Suveran Pontif din istoria Bisericii Catolice. Pontificatul său a fost consacrat în principal pregătirii celui de-al doilea Consiliu ecumenic al Vaticanului, anunțat pentru 25 ianuarie 1959, dar inaugurat la 11 octombrie 1962. În acel an, papa a primit premiul pentru pace din partea Fundației Internaționale Balzan.

A murit bolnav de cancer, în 3 iunie 1963, în Cetatea Vaticanului. Canonizarea sa a avut loc în data de 27 aprilie 2014, împreună cu cea a papei Ioan Paul al II-lea.  

 

 

 

Cele mai citite

Testele COVID pentru elevi, un eșec

Testele COVID-19 noinvazive, pe bază de salivă, au stârnit deja numeroase controverse, chiar după prima zi în care au fost folosite de elevi, mai...

Emiratele Arabe Unite schimbare importantă pentru săptămâna de muncă

Emiratele Arabe Unite (EAU) au decis să-şi stabilească weekendul sâmbăta şi duminica - în prezent weekend este vinerea şi sâmbăta - şi să intoducă...

VIDEO Democrația socialistă din China se bazează pe îmbunătățirea vieții oamenilor

Democrația socialistă este o formă mai autentică și mai superioară de democrație, iar China se bazează pe îmbunătățirea vieții oamenilor. Cu tema „valorile umane...
Ultima oră
Pe aceeași temă