Sabina Fati. În jurul Mării Negre: Berdiansk: „Vodca este inamicul nostru așa că trebuie să-l terminăm cât mai repede” (17)

În pantaloni scurți și în șlapi, taximetristul care m-a adus de la autogară m-a invitat spre intrarea blocului, insistând că acolo e hotelul. Eu nici nu mă gândeam. Omul era însă hotărât și a deschis ușa să mă convingă. Era o beznă îngrozitoare și nu se vedea nimic, deși era după-amiază. A întrebat ceva în rusă și o voce cu ecou a răspuns de departe. Șoferul m-a privit satisfăcut ca și cum ar fi zis, vezi chiar e un hotel și aproape că m-a împins să văd cu ochii mei.

În holul imens și întunecos, la un birou dintr-un colț, o femeie cu unghii lungi mov și ștrasuri lipite pe ele, a confirmat că am o rezervare și mi-a dat cheia de la camera 601. Întregul bloc de 15 etaje, cea mai înaltă clădire din Berdiansk era de fapt un hotel și încă unul de lux, pe vremea sovieticilor. Acum, în spatele draperiilor bogate în falduri se ascunde mult praf și niște ferestre cu lemnăria mâncată de vreme. Mochetele din cameră păstrează istoriile culinare ale celor care s-au perindat pe-aici. Vișinata atât de iubită în fostul imperiu a trasat adevărate hărți, pe deasupra cărora, ceaiul, cafeaua, iaurtul și cerculețele perfecte ale țigărilor scăpate pe jos pe vremea când se fuma oriunde, au modificat rând pe rând formele inițiale.

Citește continuarea textului pe blogul Sabinei Fati de pe Europa Liberă. 

Mykolaiv=Nikolaev: orașul unde Barbie și-a cumpărat țigări pe banii mei (12)

Nikolaev: între Bug și Marea Neagră „te simți mai aproape de Rusia decât de Europa” (13)

Nikolaev și Herson: Orașele mireselor: de ce vin americanii după fete până la Marea Neagră? (14)