» La Mina Petrila aproape nimic nu mai aminteste de tragedia produsa in urma cu patru luni, cand 13 ortaci si-au pierdut viata, ucisi de doua explozii consecutive. Anchetatorii continua sa caute vinovatii, iar minerii spera intr-o soarta mai buna.
» Ranitii care au fost internati la Spitalul de Urgenta Petrosani s-au intors deja la lucru, tot la mina, in timp ce supravietuitorii deflagratiilor, care au fost la clinici din Bucuresti, se afla inca in recuperare. La Exploatarea Miniera Petrila viata si-a reluat cursul normal, iar minerii cred ca explozia a avut si o parte buna: in sfarsit, au primit utilaje cu care sa lucreze.
La mina Petrila, zguduita in data de 15 noiembrie de doua explozii consecutive, viata si-a reluat cursul firesc. Nimic nu mai aminteste de momentul in care 13 mineri si salvatori si-au pierdut viata, iar alti 12 au fost raniti. Supravietuitorii deflagratiilor internati la Spitalul de Urgenta Petrosani s-au intors deja la lucru. Cei care au avut rani mai grave si au ajuns la clinici din Bucuresti sunt inca in recuperare, dar se afla acasa si sunt in afara de orice pericol. Ei nu vor uita insa niciodata, prin ce au trecut in acele clipe de cosmar si nici lunile in care au fost tintuiti de dureri cumplite pe un pat de spital. Unul dintre cei sapte mineri care, practic, s-au intors din moarte este Florin Iordache. Nimeni nu ii mai dadea sanse de supravietuire, dar acum poate sa umble singur, chiar daca mai putin si mai incet. Explozia i-a ars trupul in proportie de peste 85%, iar caile respiratorii i-au fost distruse de gazele ucigase si fierbinti.
Barbatul, in varsta de 38 de ani, a fost in coma o buna perioada de timp, dar acum poate sa vorbeasca aproape cu detasare despre acele momente. si, daca se va face bine, s-ar intoarce tot la mina care aproape i-a retezat viata. "Acum ma simt mai bine. De la momentul exploziei nu imi mai aduc aminte foarte multe. stiu ca in acel moment chiar era pericol in mina. Era flacara, era jar, era si metan. Dar nu mi-ar fi frica sa ma intorc in mina. E greu oricum la 38 de ani sa te apuci de altceva. Am stat aproape sase saptamani cu aparate si nu am stiut nimic de mine", spune minerul. In perioada de spitalizare a ajuns de la peste 100 de kilograme la doar 70, dar e fericit ca si-a recapatat viata.
Unul dintre fostii colegi de suferinta cu care a fost internat la Spitalul de Arsi din Bucuresti este Alexandru Socolescu, in varsta de 41 de ani, care avea arsuri in proportie de peste 55% din suprafata corpului, precum si arsuri ale cailor respiratorii. "A fost la mine Socolescu Alexandru. Cu el m-am intalnit si se simte si el mai bine. Pe restul colegilor mei inca nu i-am vazut", spune Iordache. Pe fostul ajutor de miner l-am gasit acasa, intr-un apartament modest din cartierul petrilean 8 Martie, o zona muncitoreasca unde se ajunge cu destula dificultate.
Rudele isi plang mortii
Daca pentru majoritatea activitatea a intrat in normal, pentru rudele celor decedati in accident viata nu va mai fi niciodata ca inainte. Una dintre familiile greu incercate este cea a Anei Mos. Femeia si-a pierdut doi copii gemeni in tot atatea accidente, iar sotul sau s-a prapadit tot din cauza minei ucigase. La 62 de ani, Ana Mos mai are un singur copil care lucreaza la Mina Petrila si pentru care tremura in fiecare zi. In urma cu 11 ani i-a murit primul copil, dupa ce a inhalat gazul toxic din subteran si a plecat dintre cei dragi intre patru scanduri, in ultimul lui sut. "Mi l-a luat mina la 25 de ani. In 1997, copilul meu a murit gazat la Mina Lonea", isi aminteste, cu lacrimile siroind pe obraji, femeia. La scurt timp s-a prapadit si sotul ei. Durerea de a-si vedea fiul inmormantat l-a doborat, dupa ce a rezistat o viata in subteran. "S-a imbolnavit din cauza copilului. A murit acasa, langa mine, la 65 de ani.
Am ramas singura. Tare rau ma simt. Nici nu stiu ce sa mai fac." Destinul a fost nemilos in continuare cu femeia care isi plange cu demnitate mortii. Fratele geaman al copilului ei mort in urma cu 11 ani, Silviu, a fost ucis in explozia de la Mina Petrila din 15 noiembrie. Nu era casatorit si muncea in mina de cand a terminat liceul. Ultimul fiu al batranei, Dorin, in varsta de 43 de ani, mai are doi ani pana la pensie, iar femeia spune ca se roaga la Dumnezeu in fiecare zi sa i-l aduca teafar acasa. Toti cei dragi ai ei sunt inmormantati in Cimitirul Lonea si nu exista zi in care Ana Mos sa nu treaca pe acolo sa aprinda cate o lumanare.
Ancheta merge mai departe
Minerii spun ca accidentul in care 13 colegi de-ai lor si-au pierdut viata a avut totusi si o parte buna: au primit, in sfarsit, utilaje cu care sa lucreze. In plus, chiar daca mai bine de jumatate din capacitatile de productie sunt inchise, la salariu nu se resimte, pentru ca pana la 1 iunie minerii nu au plan de indeplinit. "E mult mai bine acum la mina. Dupa accident a inceput aprovizionarea. Am primit materiale si scule necesare cu care sa lucram. Deocamdata nu avem plan de indeplinit, suntem pe avarie pana in data de 1 iunie", a declarat Eugen Negru, care de 18 ani este miner. Oamenii spun ca nimic parca nu mai este cum era inainte de explozie. "Nu mai este cum a fost inainte. S-a schimbat si metoda de lucru, s-au schimbat multe. M-am intalnit deja cu colegii nostri care au fost internati la Petrosani si ei spun ca se simt bine. Nu am vazut nici o schimbare la ei, nu le e frica sa intre in subteran. Acesta este riscul meseriei noastre si fiecare o stie", povesteste Catalin Leonte, care de 17 ani este electrician la Mina Petrila.
Intre timp, anchetatorii incearca sa stabileasca ce anume s-a intamplat in acea sambata neagra si pana acum au fost constituite trei dosare penale de cercetare: unul care vizeaza infractiunile de ucidere din culpa, vatamare corporala din culpa si incalcarea normelor de protectie a muncii, unul pentru favorizarea infractorului, dupa ce de la Lamparie ar fi disparut un aparat multigaz scos din subteran imediat dupa tragedie, iar cel de-al treilea constituit dupa ce anchetatorii au descoperit ca exista persoane pontate fictiv care au incasat salarii, desi nu au fost in subteran. Primul dosar, legat de posibile infractiuni de ucidere din culpa, a fost intocmit imediat dupa producerea accidentului de mina, din 15 noiembrie 2008. De atunci, echipele mixte de ancheta, formate din procurori, politisti si reprezentanti ai Inspectoratului Teritorial de Munca Hunedoara, au audiat aproape 200 de persoane care au avut legatura directa sau macar tangentiala cu acci dentul din data de 15 noiembrie 2008, iar concluziile sunt conturate in proportie de peste 99%.
"In proportie de 99,99% noi stim ce s-a intamplat acolo. Noi am terminat partea noastra de ancheta si expertiza realizata de cercetatorii INSEMEX Petrosani este pe final, dar a fost cerut si un studiu privind conditiile geo-miniere, care este efectuat de Universitatea Petrosani", a declarat Ileana Bodea, sef Birou Sanatate si Securitate in Munca Petrosani, din cadrul ITM Hunedoara. Punctul de vedere oficial al Universitatii Petrosani se va corela cu expertiza efectuata de cercetatorii de la INSEMEX, care au realizat si o simulare a exploziei si au solicitat rapoartele de autopsie ale minerilor morti in cele doua explozii, in vederea interpretarii rezultatelor. Chiar daca se vorbeste despre posibili vinovati, care nu se afla in mod cert printre persoanele decedate in accidentul colectiv de munca, pana la finalizarea oficiala a anchetei nimeni nu vrea sa vorbeasca despre acest aspect. Rezultatele investigatiilor sunt asteptate in urmatoarele saptamani. Intre timp insa au aparut noi dosare penale, conexe.
Astfel, in urma cercetarilor efectuate, anchetatorii au descoperit ca exista persoane pontate fictiv care au incasat salarii, desi nu au fost in subteran. "Unele persoane de la Mina Petrila au fost pontate fictiv si au incasat venituri necuvenite. In acest dosar efectuam cercetari privind comiterea infractiunilor de uz de fals, inselaciune si fals intelectual", a precizat procurorul Ioan Nicodim, din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Hunedoara.
In plus, se efectueaza cercetari dupa ce s-a descoperit ca au disparut unele probe importante de la dosarul de cercetare, mai precis, un aparat de masurare a gazelor care fusese recuperat din subteran de catre un inginer din cadrul Companiei Nationale a Huilei Petrosani, dar care a disparut de la Lamparia EM Petrila. "Pana in prezent nu am reusit sa recuperam aparatul multigaz, dar avem un cerc de suspecti recrutat din randul personalului Lampariei minei.
Vinovatul sau vinovatii pentru disparitia aparatului vor fi cercetati pentru comiterea infractiunii de favorizare a infractorului. Din pacate, datele de pe acel aparat nu au putut fi citite pentru ca cineva nu a dorit ca ele sa ajunga la noi", a mai spus procurorul Nicodim. Totodata, se vorbeste si despre disparitia unui registru al salvatorilor minieri, care contine date absolut necesare anchetei, insa reprezentantii ITM Hunedoara spun ca acesta s-ar afla, de fapt, in perimetrul minier indiguit dupa producerea celor doua explozii consecutive.
» Compromise de focurile endogene
Mai multe capacitati de productie ale CNH Petrosani au fost compromise dupa ce carbunele s-a autoaprins. Zonele sunt inchise cel putin temporar din cauza focurilor endogene, iar din acest motiv compania inregistreaza pierderi considerabile. Cea mai afectata, din acest punct de vedere, este Exploatarea Miniera Petrila, unde 4 din cele 6 abataje sunt inchise la ora actuala, fara sa se fi reusit deschiderea altora care sa asigure productia de huila. "La ora actuala, din cauza focurilor endogene sunt inchise 8 capacitati de productie: 4 la Petrila, una la Lonea, una la Paroseni si doua la Lupeni. In unele cazuri s-a reusit deschiderea altor capacitati, de inlocuire a celor inchise, mai putin la Petrila si Paroseni", a declarat directorul Serviciului Sanatate si Securitate in Munca din cadrul CNH Petrosani, Petru Dragoescu.
El sustine ca toate zonele afectate sunt izolate cu lucrari de indiguire si ca nu reprezinta un pericol pentru angajati. Experienta din trecut il contrazice insa pe Dragoescu, pentru ca nu o data minerii si-au gasit sfarsitul in astfel de zone, uneori chiar in timp ce lucrau la indiguirea perimetrelor cu focuri endogene. Pentru redeschiderea unui front de lucru inchis din cauza focurilor endogene, trebuie indeplinita o procedura standard, astfel incat sa fie inlaturat si cel mai mic pericol. In plus, punerea in functiune a altor capacitati de productie presupune timp si cheltuieli, astfel ca se poate vorbi despre pierderi la capitolul venituri, a recunoscut directorul SSSM. Focurile endogene reprezinta una dintre cele mai grave avarii care pot aparea in subteran si pot pune in pericol viata oamenilor si siguranta utilajelor si a zacamantului. Aparitia lor este mai frecventa toamna si primavara, din cauza ca atmosfera din subteran este influentata de presiunea atmosferica.
Acesta este riscul meseriei noastre si fiecare o stie." Catalin Leonte
