Nu s-a inventat încă un termen adecvat pentru ceea ce am putea spune, simplu, turism în Parlamentul European de la Bruxelles. Gazdele strâmbă din nas când aud de o asemenea definiţie. Dar cum poţi descrie altfel un fenomen, confirmat deja de statisticile oficiale, anume că această instituţie reuşeşte în fiecare an să atragă aproape 300.000 de vizitatori?!
Parlamentul are un serviciu special destinat vizitatorilor, numit „Unitatea Vizite şi Seminarii“. Am, aşadar, în faţa mea pe unul dintre responsabilii acestei structuri, Mariana Cosac, un om care lucrează la Bruxelles de zece ani. Experienţa acumulată poate să dea un contur solid profilului vizitatorilor. Pe cei mai mulţi îi atrage pur şi simplu curiozitatea. Alţii vor să înţeleagă cum funcţionează Parlamentul European, pentru că, spun chiar ei, în multe ţări de pe bătrânul continent lipsesc informaţiile esenţiale despre felul în care se iau deciziile în capitala Europei.
Nu mai eşti doar un om de rând
Tu, omul de rând, venit în vizită în acest spaţiu, nu eşti condus doar prin faţa uşilor, pe coridoarele imense ori prin săli la un moment dat pustii. E cu mult mai mult decât atât.
Ai posibilitatea să asişti la dezbaterile din Forul Legislativ, să iei parte şi la discuţiile din comisiile de specialitate, să asculţi tot ce spun europarlamentarii. Dezbaterile au asigurată traducerea în toate limbile ţărilor care fac parte din Uniunea Europeană. V-am spus despre această Unitate Vizite şi Seminarii.
Ea este împărţită în sectoare lingvistice, în aşa fel încât un leton, de pildă, va găsi un ghid care să-i vorbească pe limba lui, la fel un ceh, un polonez sau un român, cum se întâmplă, iată, în cazul meu.
Un colos
Ai toate condiţiile pentru a înţelege cum funcţionează un colos, cu toate structurile sale, legislative şi executive. Şi nu e doar o figură de stil. Pentru că vorbim despre cei 751 de europarlamentari care au în spatele lor un vast aparat funcţionăresc, format din 6.200 de persoane. Şi totuşi instituţia funcţionează fără probleme, mi se spune. Cum se poate asta? “Respectăm regulile“, vine răspunsul la obiect.
Program calculat la minut
Am avut un exemplu, minor, dar elocvent. Primul pas în vizita la Parlamentul European este şedinţa cu oaspeţii, prezidată de conferenţiar. Asta este titulatura ghidului nostru, Mariana Cosac. Programul acestei şedinţe fusese fixat între orele 10.00 şi 11.30, timp în care nu s-a făcut prezentarea instituţiei. Un ceas de perete arăta cum trece timpul. S-a făcut ora 11.30 şi exact în acel moment cineva de afară a deschis uşa sălii. Semn că trebuia să plecăm de acolo. Alt grup de vizitatori trebuia să treacă prin aceeaşi procedură.
Cotă anuală
Cel mai important lucru este că însuşi Parlamentul European are o politică de atragere a vizitatorilor. Asta înseamnă că fiecare europarlamentar poate să invite persoane din propria ţară să cunoască acest loc. Aşa aflu că europarlamentarii români pot invita câte 110 persoane în fiecare an. România are 32 de europarlamentari, deci fiecare câte 110 vizitatori, asta înseamnă 3.520 de persoane. Având în vedere că mandatul de europarlamentar durează cinci ani, rezultă că în această perioadă toţi cei 32 de europarlamentari români pot aduce la Bruxelles 17.600 de conaţionali.
Invitaţie de la un europarlamentar român
Aceste vizite se fac pe cheltuiala Parlamentului European. Am făcut şi eu parte dintr-un astfel de grup, de jurnalişti, de la Bucureşti, invitaţi de europarlamentarul Siegfried Mureşan. Era ocazia de a participa la audierea publică moderată de gazda noastră, pe tema „Bugetului UE şi Întreprinderile Mici şi Mijlocii“, programată în ziua de 15 iulie, în cadrul Comisiei pentru Bugete a Parlamentului European. Comisie în care Siegfried Mureşan deţine statutul de vicepreşedinte.
Comisie pe teme economice
Noi, vizitatorii, aveam locurile rezervate în sala rotundă în care s-a desfăşurat dezbaterea. Am remarcat prezenţa unui număr mare de economişti şi antreprenori din majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene. Vizitatorii nu au voie să ia cuvântul, ci numai să asiste. Mă aşteptam la discuţii scrobite, cum am văzut adesea la şedinţele din România, care decurg după modelul “hai să ne adunăm, ca să avem de unde pleca“, dar am descoperit o atmosferă în care au circulat vorbe directe, din partea politicienilor şi specialiştilor. Nu a fost ocolit nici măcar adevărul dureros că, din punctul de vedere al susţinerii micilor întreprinderi, Europa este azi cu mult în urma Statelor Unite şi Israelului, care au găsit deja cele mai viabile metode în acest domeniu.
Vizitatorii pe cont propriu
Nu trebuie să înţelegeţi că doar la invitaţia unui europarlamentar poţi vizita Parlamentul European. Mai există şi categoria vizitatorilor care vin aici din proprie iniţiativă şi, evident, pe propria cheltuială. Mă refer la transport şi cazare, pentru că vizitarea Parlamentului European este absolut gratuită pentru toate categoriile de oaspeţi. Dar să ne întoarcem la regulile stricte despre care vorbea Mariana Cosac. Să vedem despre ce e vorba la capitolul „turişti“. Dacă intraţi pe site-ul oficial al Parlamentului de la Bruxelles, veţi vedea că există deja adoptat calendarul evenimentelor care vor avea loc în 2016. Se ştie ce se întâmplă în fiecare zi, când sunt şedinţele în plen sau cele în comisii.
Culorile calendarului
Te uiţi pe acest calendar şi vezi că zilele anului sunt colorate în patru feluri. Roşu este culoarea pentru zilele cu şedinţele în plenul Parlamentului. Roz este pentru zilele cu dezbateri în comisiile parlamentare. Sesiunile grupurilor politice sunt colorate în albastru. Verde reprezintă zilele când nu-i veţi găsi pe europarlamentari la Bruxelles, pentru că sunt plecaţi în circumscripţiile lor. Mai trebuie să ştiţi că Parlamentul European are o singură lună de vacanţă, august.
Sezonul de vârf
Văzând curcubeul acesta peste calendarul unui an, tu, vizitatorul, poţi să alegi acele zile în care să vii la Parlamentul European. Depinde la ce eveniment vrei să iei parte. Trimiţi un mail la Unitatea Vizite şi Seminarii. Spui când vrei să ajungi aici. Vei primi un răspuns, ca să ai confirmarea că semnalul tău a fost recepţionat şi ai fost programat, conform dorinţei tale. Sezonul de vârf al vizitatorilor pe cont propriu este, în mod paradoxal, în luna iulie, când crezi că toată lumea se gândeşte numai la valurile înspumate ale mării. Ei bine, anul trecut au fost, numai în iulie, 20.000 de oameni. Se adaugă cei veniţi la invitaţia tuturor europarlamentarilor. La nivelul unui an, cifra totală a oaspeţilor Parlamentului European, din toate categoriile, se apropie de 300.000 de vizitatori. Românii sunt şi ei destul de prezenţi, cu o cotă de 6.000 de oameni la nivelul unui an.
Plenul vizitatorilor
Referitor la iulie, îmi dau seama de veridicitatea statisticilor din ceea ce se întâmplă efectiv aici. Numeroase grupuri veniseră, în acelaşi timp cu noi, în sala mare, pustie acum, a Parlamentului European.
Pentru că sesiunile în plen s-au încheiat. A mai rămas doar activitatea în comisii. Plenul, în schimb, aparţine de data asta vizitatorilor. Se vorbeau, în acelaşi timp, spaniola, italiana, germana şi româna. Fiecare grup cu ghidul său. Ni se aminteşte de “strada“ internă din Parlament, unde sunt câteva filiale de bănci, o spălătorie şi un coafor, dar şi o cantină.
Scrieţi şi veţi fi ascultaţi
Să vă mai dau o informaţie importantă. Fiecare europarlamentar are pagina lui oficială pe site-ul Parlamentului European. Cetăţenii pot scrie acolo mesajele pe care le cred de cuviinţă. Dar pot trimite şi solicitări de genul „suntem un grup de oameni din comuna cutare sau din oraşul cutare, vrem să vizităm Parlamentul European“. Revin astfel la segmentul de oaspeţi sosiţi aici pe cheltuiala Parlamentului European. Din câte ştiu de la Mariana Cosac, e o treabă foarte serioasă, de care europarlamentarii trebuie să se achite în fiecare an. Până în prezent, au ajuns în acest mod la Bruxelles oameni de toate categoriile din România, elevi şi studenţi, profesori, oameni de la oraş sau de la sat.
„De această obligaţie se achită toţi parlamentarii români“
Vorbind pe acest subiect, europarlamentarul Siegfried Mureşan îşi aminteşte de mail-ul pe care l-a primit de la un grup de studenţi de la Facultatea de Drept din Iaşi. Ei au vizitat capitala Europei în luna mai. Există intenţia aceluiaşi europarlamentar de a invita la Bruxelles, în toamnă, jurnalişti români din presa locală. „De această obligaţie se achită toţi parlamentarii români“, mă asigură interlocutorul. Şi continuă spunând că „de multe ori ne plângem că temele dezbătute în Parlamentul European nu sunt suficient cunoscute acasă, de cei care ne-au ales. Este responsabilitatea noastră, a europarlamentarilor, să facem cunoscute aceste teme şi în special să arătăm aici, pe viu, ce facem noi în Parlamentul European. Ceea ce am constatat la oaspeţi este interesul lor pentru aceste teme. Obligaţia noastră este să fim transparenţi“, conchide europarlamentarul Siegfried Mureşan.
Vizită în costum popular
Ce să mai spun că am văzut acum, cât eram în Parlamentul European, cum instituţia a fost invadată de costumul popular specific oamenilor din Bistriţa-Năsăud. Ei bine, era un grup numeros, de 40 de săteni, din comuna Şieuţ. Veniseră la invitaţia europarlamentarului Mariana Grapini, care-i şi însoţea peste tot, prin imensa clădire, inclusiv la cantină, unde am făcut cunoştinţă cu ei. Profesori de la şcoala din localitate, alături de elevii lor. Şi ei au trimis un mail europarlamentarului, au primit răspuns şi iată-i aici.
„Este o lecţie pe viu despre ce înseamnă Uniunea Europeană. Am venit toţi în costumul popular, la Parlament, pentru că avem ce să arătăm şi noi, românii, Europei. Ne mândrim cu ce avem“, exclamă unul dintre profesori.
“Aceşti oameni vor duce la ei acasă o informaţie cât mai exactă despre ce au văzut aici, în Parlamentul European. Este cea mai eficientă metodă de informare“, mi-a spus Maria Grapini.
Un oraş asediat
La anul, dacă veniţi în Bruxelles, veţi avea ocazia să vizitaţi “Casa Istoriei Europene“, acum în curs de amenajare în Parcul Leopold, ne anunţă Mariana Cosac. Un muzeu în care veţi descoperi istoria Uniunii Europene. Dar filele construcţiei comunitare pot fi parcurse şi acum în Parlamentul European, unde există un centru multimedia denumit „Parlamentarium“. Oaspeţii nu trebuie, în acest caz, să-şi anunţe în prealabil vizita, centrul fiind deschis şapte zile din şapte. Am descoperit capitala Belgiei asediată de turişti, în mijlocul verii, cu bulevarde întregi transformate în promenadă. Nu mă mai mir că până şi Parlamentul European s-a integrat în peisaj.
