Oraşul Slatina este atestat documentar încă din ianuarie 1368 printr-un act oficial. Vladislav I Vlaicu (1364-1377) a acordat scutire de vamă la Slatina tuturor negustorilor braşoveni, iar în timpul domniei lui Vlad Vintilă (1532-1535) a fost emis un act care menţionează cetatea de scaun Slatina. Chiar şi Mihai Viteazul a contribuit la dezvoltatea oraşului prin restaurarea mănăstirii Clocociov ca răsplată pentru serviciile aduse de populaţie în demersurile sale politice.
În epoca modernă, Slatina a trăit din plin Revoluţia de la 1821. Aici, Tudor s-a întâlnit cu căpetenia de haiduci Iancu Jianu. Momentul politic a imprimat în zonă stilul arhitectural Tudor. Slătinenii s-au implicat activ în evenimentele politice care au urmat: Revoluţia de la 1848, Unirea Moldovei cu ţara Românească din 24 ianuarie 1859, Războiul de independenţă 1877, Răscoala ţărănească de la 1907, Unirea Principatelor din 1918, Primul şi Al Doilea Război Mondial, se arată în istoricul prezentat de autorităţile locale pe site-ul primariaslatina.ro
La începutul secolului XX, Slatina era un mic târg de provincie așezat în imediata apropiere a râului Olt, între Dealul Grădiște și ceea ce este cunoscut astăzi ca orașul nou. Se păstrează încă numeroase clădiri din acea perioadă: Grand Hotel Regal, Școala de Fete, Catedrala Ionașcu, Cofetăria Minerva și alte 50 de clădiri istorice incluse în patrimoniul UNESCO. Acestea au intrat într-un amplu proces de recondiționare și refacere.
