» Cum se proiecteaza fostul regim in ochii tinerilor care acum 20 de ani inca nu se nascusera? Ce perceptie are o generatie formata intr-o lume atat de libera fata de cea a parintilor, incat poate accesa oricand si versiunea cealalta, care inca spala cu spor din pacatele regimului de trista amintire? Au acesti tineri dileme cat timp spatiul public e inca populat de VIP-uri ale vechiului sistem, aflate si azi in diverse pozitii-cheie ale ierarhiei politice si culturale?
Adolescentii de azi s-au nascut prea tarziu pentru a fi experimentat viata de pana in decembrie 1989. De la cunoscuti si de la profesori, de la bunici si de pe Google au aflat insa cum s-a insailat povestea, cine erau persoanele, care erau negative, care erau pozitive, si ce au lasat ele in urma incat sa poata fi palpat si azi. Dupa cum multi dintre ei recunosc, curiozitatea fata de fostul regim comunist nu li s-a epuizat, ci creste pe masura ce informatiile la care ajung se inmultesc. Paul, Iulia, Bogdan, Andrei si Letitia sunt cativa dintre acesti adolescenti. Sunt la liceu, dar lumea in care traiesc le pare la ani-lumina distanta de cea a "Liceenilor" lui stefan Banica si tovarasei Isoscel. Ce poate insemna pentru ei comunismul si cat si de ce le-ar pasa de ceea ce s-a intamplat in tara pe vremea in care parintii lor erau de aceeasi varsta cu ei acum?
Paul Bulzan studiaza la Colegiul National "Ana Aslan" din Timisoara, iar primele sale curiozitati au iesit la suprafata in jurul varstei de 14 ani. "Ca in cazul majoritatii copiilor, parintii au fost cei care m-au introdus in acest domeniu. Obisnuiau sa imi povesteasca «cum era pe vremea lui Ceausescu», cu bune si cu rele. La inceput totul mi s-a parut a avea o oarecare nota de amuzament, cu interminabilele cozi pentru alimentele de baza. Restrictiile astea mie mi-e greu sa le concep ca ar fi putut exista aici. Cel putin, limitarea circulatiei cu autovehicule in functie de numarul acestora de inmatriculare mi se parea de-a dreptul ilara", marturiseste Paul. Dupa ce i s-a deschis apetitul pentru a afla mai multe despre aceste chestiuni aparent haioase din comunism, Paul a inceput sa le adreseze profesorilor sai diferitele intrebari. Cand nici acestia nu l-au mai multumit cu raspunsurile, Paul a apelat la solutia suprema: Google.
Acum se poate considera un initiat si spune ca, daca ar fi in situatia de a-i explica unui tanar britanic de varsta sa ce a insemnat comunismul in Romania, i-ar spune ca "inainte de 1989 Romania era ca o gradina zoologica: conducerea se asigura ca fiecare avea la dispozitie tot ceea ce are nevoie, nimic mai mult, poate ceva mai putin, si oferea un nivel relativ ridicat de siguranta. Toate acestea in schimbul gardurilor si al portilor inchise, al unui grad de control exagerat. Iar marele secret era ca in spatele acelor ziduri, undeva, se afla o «salbaticie» unde ar beneficia de o libertate de neconceput pentru cei care, de cand se stiu, traiesc in interior". Despre relatia sa cu generatia formata preponderent sub comunism, Paul declara ca e destul de dificila. "Generatia crescuta preponderent in comunism… se observa de la o posta! In general, persoanele care fac parte din aceasta categorie sunt de varsta mijlocie sau inaintata, iar atunci cand stai de vorba cu ele iti poti da seama de acest mic detaliu al educatiei si mentalitatii lor dupa cateva propozitii.
Desigur, sunt si exceptii, nu neg, insa majoritatea nu pot sau nu vor sa renunte la radacini. Partea mai grava nu este faptul ca ei nu se pot schimba, ci faptul ca ii schimba si pe altii, nu in aceeasi masura, evident, dar suficient cat sa se continue intr-o oarecare masura mentalitatea." Cu putin timp in urma, Paul a participat la un concurs pe tema comunismului, organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania (IICCR). Ce l-a determinat sa participe? "Acum, la 20 de ani dupa evenimentele din ‘89, am avut ocazia fac un pas in spate si sa privesc imaginea de ansamblu a Romaniei, sa vad ce reforme au mai modelat tara. Ma asteptam la mai mult", spune Paul.
"E putin spus ca regimul comunist a fost rau"
Pentru Iulia Todica, de la Colegiul National "Horea, Closca si Crisan" din Alba Iulia, familiarizarea cu primele informatii despre comunism a venit o data cu orele de istorie, dar si din povestile tatalui sau, care se afla la Bucuresti cand au izbucnit evenimente din decembrie 1989. Apoi a mers spre cartile care i-au fost in timp recomandate. Daca ii ceri Iuliei sa rezume comunismul printr-un singur cuvant, iti raspunde fara sa ezite: uniformitate. "Rau e putin spus! Cand vorbim despre mortii comunismului, nu vorbim despre un rau, vorbim despre un masacru. Atatia tineri care au cazut prada gloantelor, atatia copii ramasi fara parinti, atatea trupuri aruncate in gropi, atatia oameni din care au mai ramas doar oase. Acesta este holocaustul tarii noastre, al comunismului", explica tanara.
Dupa doua decenii de la colapsul dictaturii, societatea romaneasca ramane inca impartita intre cei care culpabilizeaza fiecare aspect al dominarii socialiste si cei care proslavesc unele ctitorii ale regimului. Acest tip de discurs e insa specific generatiilor formate direct in era Dej sau mai tarziu, in Epoca de Aur. Pentru adolescentii anului 2009, fostii sugari ai anilor ’90, minunile ingineresti clamate de apologetii fostului regim sunt nule in raport cu pierderile suferite de societate. Spre exemplu, Iulia Todica iubeste Transfagarasanul. Tanara crede ca romanii se bucura astazi de el gratie elanului muncitoresc de altadata, dar mai crede si ca orice mare obiectiv facut posibil in acei ani paleste in fata agresivitatii dictaturii din fosta Republica Socialista Romania.
Roman la Bucuresti sau roman la Londra?
Daniel Vlaicu are 18 ani si invata la Colegiul Militar Liceal "Dimitrie Cantemir" din Breaza. si in cazul sau tot lectiile de istorie l-au trimis spre o documentare mai temeinica despre comunism. "Documentarea a inceput o data cu orele de istorie, dar n-am ezitat si am intrebat si parintii, si bunicii, si majoritatea persoanelor cu care stiam ca pot sa tin o discutie. Alte subiecte mai delicate le-am cautat si pe internet, dar raspunsurile primite nu m-au ajutat mereu." Ce a descoperit, asadar, tanarul in cautarea unei definitii a comunismului pe care nu a apucat sa-l si traiasca? "Muncim, nu gandim! Cam atat."
Bogdan Toparceanu are 17 ani si invata la Liceul "Nicolae Tonitza" din Bucuresti. Prin intermediul IICCR a aflat din intalnirile cu diversi istorici detalii despre viata de partizan, despre grozavia colectivizarii, de penitenciarele de la Sighet sau de la Fagaras. De acasa tanarul stie ca parintii sai nu au fost extraordinar de afectati in acei ani, intrucat bunicii proveneau din patura muncitoare. "Cand am aflat de la detinutii politici cum au fost tratati, am avut deodata imaginea altei realitati. Cat despre proprietate… Pana si fascismul, pana si nazismul asigurau proprietatea." Un alt motiv de contestare pentru Bogdan este promovarea nonvalorilor care se petrecea in comunism. "Nu ca n-ar mai functiona si astazi promovarea nonvalorilor, dar atunci era aproape lege ca intelectualitatea sa fie dusa la inchisoare si luau taranul si il promovau in functie inalta."
Bogdan studiaza grafica la liceul de arta. El are ochiul format, iar fosta Casa a Poporului are un renume si niste dimensiuni colosale care o fac de neocolit. Una peste alta, cladirea care adaposteste azi Parlamentul si alte institutii de stat e, cel mult, o "gogomanie". "E de un eclectism teribil. Are doar linii si un turnulet, e mare si inalta si are sali doar cu un covor rosu pe centru si niste candelabre mari. Cand am aflat ca au desfiintat si cateva cartiere pentru a o ridica, mi s-a parut foarte trist. Daca e sa extrapolam, cladirea asta e un fel de icoana pentru regim. Daca regimul tindea spre uniformizarea maselor, la fel si cladirea asta e monotona si lipsita de personalitate." Despre generatia sa adolescentul considera ca trebuie ajutata sa afle ce s-a intamplat in epoca trecuta. Despre el insusi Bogdan crede ca e un norocos: "E mai bine ca m-am nascut in Romania.
Mi-ar fi fost mai rau in alta parte, pentru ca exista un fel de determinism social – e ca atunci cand te nasti intr-o familie foarte bogata. Lucrul asta te scuteste intr-un fel de foarte multe chestii si atunci nu mai descoperi de unul singur si nu castigi o experienta efectiva".
"Mi-ar placea sa fiu romanca in alta tara"
Letitia Emanuele Blum este eleva in clasa a X-a la Liceul "Nicolae Tonitza" din Capitala. Tanara se declara "fascinata de trecut" si interesata de trairile pe care le-au avut oamenii in perioada comunista si de "diferentele intre viata de atunci si cea de acum". Mai intai a intrat in contact cu povestile bunicii si ale mamei sale, apoi a cautat singura informatii din mai multe surse. "In primul rand, am sesizat ca era o diferenta intre cum povestea bunica perioada aceea si cum povestea mama. Erau doua viziuni total diferite. Bunica nu ca ar fi conservatoare, dar mama e foarte neconservatoare. Fiind o familie de artisti, povestirile lor sunt legate de cum au suferit din cauza ca nu puteau sa se exprime. Mama face pictura si bunica literatura." Ce a putut sa constate Letitia? O diferenta foarte mare intre viata de acum si viata de atunci. "Eu sunt constienta ca traim intr-o viata mult mai lejera.
Si, intr-un fel, noi ne-am obisnuit cu acest confort si ni se pare firesc sa fie asa. Mai cred ca nu suntem la fel de muncitori ca si cei care au trait sub comunism. si in acelasi timp, desi sunt total impotriva regimului comunist, cred ca oamenii, desi sufereau si au facut lucruri interzise la vremea aceea, au reusit sa faca anumite lucruri si sa ne influenteze pe noi ulterior. Pe cand noi nu facem nimica; stam pe loc. Ei aveau impulsul de a musca din «fructul interzis», aspirau foarte mult la o viata libera si, practic, au reusit si ne-au dat-o noua, nu neaparat lor." Letitia spune ca in casa ai ei nu mai pastreaza obiecte care sa aminteasca de epoca ceausista, doar bunica mai practica asta. "Parintii mei au fost foarte rebeli pe atunci – perioada rock, hippie, asa ca nu prea aveau nimic in comun cu ce se petrecea si n-au pastrat nimic.
Am insa o bunica ce mai pastreaza obiecte de atunci si este cu tot ce inseamna Iliescu. Nu-mi place", spune Letitia. Desi mai are 2 ani pana la terminarea liceului, Letitia deja viseaza la Londra, caci nu prea-i place aici. "Mi se pare ca romanii sunt foarte inchisi. Poate ca suna paradoxal ce spun, dar mi-ar placea sa fiu romanca in alta tara." Letitia crede ca, daca s-ar fi intamplat sa se nasca mai devreme si sa fie nevoita sa se dezvolte in acea epoca, sigur ar fi incercat sa fuga din tara.
