» Primul lucru care se spune despre Polonia atunci cand i se analizeaza cultura este cat de mare a fost intotdeauna importanta religiei.
» Ca in toate celelalte tari comuniste, inainte de 1989 cultura si arta erau masiv subventionate de regim, ceea ce i-a lasat pe multi dintre artistii oficiali total nepregatiti in fata constrangerilor pietei, aparute o data cu libertatea de creatie.
» Polonia este una dintre tarile care au introdus "statutul de artist" prin care creatorii de opere de arta platesc impozite pe numai 50% din sumele castigate.
Primul lucru care se spune despre Polonia atunci cand i se analizeaza cultura este cat de mare a fost intotdeauna importanta religiei. Lucrul a devenit evident dupa victoria Solidaritatii la primele alegeri libere, cand s-a vazut cat de conservatori si aflati sub influenta Bisericii Catolice puteau fi fostii sindicalisti si intelectuali care combatusera comunismul, incepand cu Lech Walesa. Mult mai recent, intre 2005 si 2007, in cadrul guvernului de coalitie al lui Jaroslaw Kaczynski, Liga Familiilor Poloneze, unul dintre partidele aflate in coalitie, a cautat sa influenteze Consiliul Polonez al Audiovizualului si institutiile culturale care depind de stat, in scopul declarat de a pune capat influentei pernicioase a "ateismului si homosexualitatii". Cu toate acestea si in ciuda opiniilor profund conservatoare ale multora dintre responsabilii oficiali ai institutiilor culturale, cultura poloneza de dupa 1989 prezinta o foarte viguroasa evolutie, atat la nivelul culturii populare, cat si la cel al marilor opere intelectuale.
Literatura
Patru scriitori polonezi au primit Premiul Nobel pentru Literatura, printre care poetesa Wislawa Szymborska, dupa caderea comunismului, in 1996. Ceilalti trei au fost Henryk Sienkiewicz (1905), Wladyslaw Reymont (1924) si Czeslaw Milosz (1980). Tot polonez a fost unul dintre cei mai originali scriitori ai secolului XX: Witold Gombrowicz. Polonia afiseaza insa si scriitori extrem de tineri, cu mare audienta internationala, cum este Dorota Maslowska, nascuta in 1983, romanciera si dramaturg care a surprins si socat prin felul in care renoveaza limba si foloseste argoul si limbajul simplificat al noilor generatii pentru a crea ceea ce a fost deja numit (desi cu un termen invechit) o "literatura postmoderna".
Sanatatea literara a Poloniei mai transpare insa si prin numarul foarte mare de reviste literare de calitate, precum si al revistelor consacrate artei si culturii in general, de la reviste de arhitectura pana la publicatii despre cinema si fanzine de benzi desenate, literatura stiintifico-fantastica si arta underground. Una dintre aceste reviste de cinema, de o inalta calitate si numita, simplu, "Film", apare fara intrerupere din 1946.
Cinema
Cinematografia poloneza a dat mari personalitati, dintre care unele au facut stralucite cariere in strainatate: Roman Polanski, Andrzej Zulawski, Krzysztof Kieslowski si Andrzej Wajda. In domeniul cinematografiei contemporane, merita subliniat faptul ca Polonia a aderat inca din 1988 la fondul EURIMAGES, creat de Consiliul Europei pentru sprijinirea coproductiilor europene, si din care fac parte, in acest moment, 33 de tari (Romania a aderat zece ani mai tarziu, in 1998).
Dupa caderea comunismului insa, cinematografia si-a pierdut statutul privilegiat de mediu al dezbaterii de idei, infruntarile politice sau intelectuale deplasandu-se spre Parlament si televiziune. Foarte repede, multi cineasti precum Wladyslaw Pasikowski au inceput sa copieze filmele americane de actiune. Pasikowski are numerosi imitatori precum Jaroslaw Zamojda si Olaf Lubaszenko, care au o audienta predominant tanara, fascinata de lumea criminalitatii organizate, a drogurilor si sexului fara oprelisti.
Dupa aceasta perioada de americanizare insa, doua mari succese de public au readus in actualitate temele nationale. Este vorba de filmele "Ogniem i mieczem" ("Prin Foc si Sabie", 1999), de Jerzy Hoffman, bazat pe romanul detinatorului Premiului Nobel Henryk Sienkiewicz, si "Pan Tadeusz" (1999), de Andrzej Wajda, bazat pe epopeea nationala a lui Adam Mickiewicz, filme care au avut un succes mult mai mare decat toate filmele americane care au rulat pe ecrane in acel an. Succesul acestor cineasti din vechea generatie i-a stimulat si pe cei mai tineri si a adus la moda ecranizarea romanelor epice nationale, cum a fost filmul "Quo Vadis", al lui Jerzy Kawalerowicz, tot dupa un roman al lui Sienkiewicz, a carui ecranizare a costat suma-record pentru Polonia de 20 milioane de euro.
Finantarea culturii
Ca in toate celelalte tari comuniste, inainte de 1989 cultura si arta erau masiv subventionate de regim, ceea ce i-a lasat pe multi dintre artistii oficiali total nepregatiti in fata constrangerilor pietei, aparute o data cu libertatea de creatie. Statul polonez continua insa sa subventioneze in totalitate o serie de institutii considerate esentiale pentru cultura nationala, cum sunt Teatrul National, Opera Nationala, Centrul de Arta Contemporana, Muzeul si Memorialul de la Auschwitz si Castelul Regal din Varsovia. Tot asa, un lung lant de muzee si institutii culturale sunt subventionate si mentinute pe linia de plutire de catre administratiile locale, care beneficiaza de o larga autonomie in domeniul culturii. Sejmul (Camera inferioara a Parlamentului) si Senatul au, de asemenea, propriile comisii de cultura, care pot decide acordarea de subsidii si subventii.
In Polonia, ca si in majoritatea tarilor membre UE, statul – altfel zis, in cele din urma, cetatenii, prin impozitele lor –, ramane principalul patron al artelor, desi sponsorii privati pastreaza la randul lor o mare importanta. Fondurile statului sunt insa rareori sau in limite restranse acordate direct artistilor. De o finantare directa se ocupa asa-numitul Fond pentru Promovarea Creativitatii (Fundusz Promocji Twórczosci), care este aprovizionat prin vanzarea de opere de arta al caror copyright a expirat, opere care au intrat asadar in domeniul public, finantarea facandu-se prin intermediul unor structuri fiscale si administrative care sunt numite "fonduri de mana moarta". Ministerul Culturii le ofera artistilor trei feluri de subventii directe: un supliment de salariu sau un salariu plin, in anumite limite, care poate fi acordat vreme de sase luni sau de un an;
Fondul pentru Promovarea Creativitatii, pomenit mai inainte; si, in sfarsit, un Program de Schimb de Stipendii, care consta in resedinte de artist realizate prin schimburi cu alte tari si care sunt platite de tara respectiva, Polonia oferind stipendii pentru artisti straini. Ca multe alte tari, printre care si Romania, Polonia are un Institut Cultural care promoveaza cultura poloneza in strainatate si care depinde de Ministerul de Externe (ca in Romania). Polonia intretine insa si un institut rival acestuia, Institutul "Adam Mickiewicz", care organizeaza la randul sau zile ale culturii poloneze in strainatate.
Toate guvernele care s-au succedat din 1989 incoace in Polonia au cautat sa gaseasca metode "alternative" de finantare a culturii. Finantarea a fost treptat sporita, inclusiv in timpul guvernului ultraconservator care i-a vazut pe gemenii Kaczynski la putere, unul ca presedinte (si care e presedinte si astazi), iar celalalt in fruntea guvernului. Cu toate acestea, desi a sporit finantarea culturii (facand apel masiv la fondurile structurale ale Uniunii Europene), guvernul conservator al lui Kaczynski a introdus serioase restrictii in felul in care se acordau stimulentele financiare din partea statului, noua cenzura, de inspiratie religioasa, fiind vizibila chiar si in rebotezarea Ministerului Culturii, devenit – si ramas pana astazi – Ministerul Culturii si al Mostenirii Nationale (Minister Kultury i Dziedzictwa Narodowego).
Tot asa, pentru sprijinirea artistilor independenti, Polonia este una dintre tarile care au introdus ceea ce se numeste "statutul de artist", prin care, pe langa alte facilitati fiscale, creatorii de opere de arta platesc impozite pe numai 50% din sumele castigate in exercitarea profesiei lor.
