În cadrul unui eveniment de anvergură au fost acordate premii pentru cele mai frumoase pensiuni administrate de o familie. Pentru că, în majoritatea cazurilor, pensiunile în România sunt proprietatea unei singure familii am decis că măcar o parte din cele 17 nominalizări pentru această distincţie ar merita o vizită. Miza? Stabilirea standardelor pentru un tip de turism care nu are nici o legătură cu Sinaia sau litoralul românesc.
Înainte de a pleca în această expediţie, am aflat că, potrivit Institutului Naţional de Statistică anul trecut existau un număr de 1.247 de pensiuni turistice şi 1.569 de pensiuni agroturistice (spre comparaţie, numărul hotelurilor era de 1.400). Numărul locurilor de cazare în pensiunile agroturistice era de 27.453, în pensiunile turistice 25.019 (în hoteluri erau 181.702 locuri de cazare).
Una din cinci pensiuni, de lux
Am cerut şi o părere avizată a specialistului, pe care l-am găsit în persoana Anei Vorovenci, vicepreşedintele ANTREC România (Asociaţia Naţională de Turism rural, ecologic şi cultural care reuneşte 2.000 de pensiuni din mediul rural). Ne-am interesat câte pensiuni din România oferă servicii de top şi care este ponderea lor: Pensiunile turistice de cinci margarete, care oferă servicii de lux, sunt undeva la 20%. Asta arată că turiştii cu posibilităţi financiare care căutau de regulă hoteluri de cinci stele sau staţiuni cu tradiţie se orientează acum spre pensiuni din zone rurale sau montane mai puţin frecventate. Aceste pensiuni oferă serviciile unui hotel de cinci stele şi au săli de conferinţe, de fitness şi o ofertă bogată de petrecere a timpului liber. O parte din aceste pensiuni sunt vizate de companii care organizează evenimente, teambuilding-uri şi deţin un număr mare de camere. Mai există în această nişă de lux pensiuni aflate în zone foarte cunoscute în Europa – Sighişoara, Bran, Bucovina, Maramureş – unde vin, de regulă, un număr mare de turişti. În acest fel, pensiunile care oferă servicii de calitate pot să pună şi preţuri pe măsură.
Trăim mai bine decât media
Prima încercare de popas la una dintre locaţiile nominalizate pentru „pensiunea anului” a fost Casa Maldăr, aflată în Măldăreşti, judeţul Vâlcea. Eşec. În pofida numeroaselor telefoane date în timpul zilei de vineri nu a răspuns nimeni. La Casa sau Conacul Maldăr o cameră costă 70 de euro pe noapte.
A doua oprire, în apropiere de Sibiu, lângă munţii Făgăraş, într-o casă spaţioasă din lemn, refăcută din temelii, cu iarbă mare în curte şi găini, un grup de 15 români se pregăteau să urce la Bâlea Lac. Nu mai erau camere la sfârşit de săptămână la pensiunea Casa Moşului. Patron, un bărbat la 60 de ani, spune că „înainte, aici era o simplă casă de vacanţă pe care au dărâmat-o şi am reclădit-o de la zero. Se întâmpla acum cinci ani. Am vrut să respectăm tradiţia locală, a muntelui. Timp de un an de zile am discutat între noi, am cercetat, am pus pe hârtie şi abia apoi am ştiut ce vrem şi ne-am adresat arhitectului. E o afacere de familie. Avem cinci camere, cu 11 locuri. În sezon, batem peste 50% ca şi grad de ocupare. Cei care acum câţiva ani veneau şi stăteau trei zile, acum vin doar două zile sau trec şi stau o sigură noapte”.
Nu au încheiate contracte ferme cu agenţiile iar promovarea se face “de la client mulţumit la client mulţumit” şi prin intermediul site-ului. “De pe urma unei pensiuni nici nu trăieşti foarte bine, nici nu mori. E o afacere de familie care te ajută să supravieţuieşti dar şi să trăieşti un pic mai bine decât media. Lucrez eu cu soţia, iar amortizarea investiţiei trebuie făcută în 10 ani. Spune că investiţiile statului sunt foarte importante pentru atragerea turiştilor: “Noi suntem defavorizaţi pentru că dacă am avea o pârtie de ski am avea un flux mai mare de clienţi.” O cameră în “Casa Moşului” costă 165 de lei.
Fost director de bancă, azi bucătar pentru străini
“Casa cu Zorele” se află în localitatea Buneşti, nu foarte departe de Viscri. Se află situată într-o casă săsească, are geamuri mari, o curte uriaşă, şură, camere cu laviţe şi paturi înalte, arată cu adevărat rustic. Preţul pentru o noapte de cazare este pe măsură – 270 de lei. Mihaela Ghiţă spune că „în 2008 am văzut casa şi nu am stat prea mult pe gânduri şi am cumpărat-o. Am fost nevoiţi să o restaurăm şi asta ne-a luat un an. A trebuit să dărâmăm o parte din construcţia anterioară pentru că avea beton în curte şi corniere, iar aceste elemente nu aveau nici o legătură cu modul în care casa arăta atunci când a fost construită, la 1880”.
Anterior, Mihaela a fost director de bancă, iar soţul avea o afacere în publicitate. „Am renunţat la ambele slujbe de la Braşov şi
ne-a mutat aici unde petrecem 80% din timp. Poate nu câştigăm la fel de mult ca atunci când munceam la oraş dar satisfacţiile sunt incomparabile. Trăim şi acum decent şi ne permitem numeroase lucruri”. Cei mai mulţi clienţi sunt străini, iar 60% din ei vin fiindcă „suntem recomandaţi”.
„Durata medie de cazare este de 2-3 zile, una satisfăcătoare. Noi le oferim demipensiune, adică cină şi mic dejun. Eu gătesc în casă, soţul mă ajută. Cât despre distracţii? În apropiere este o stupină care furnizează miere pentru casa regală britanică. Turiştii sunt îmbrăcaţi adecvat şi pot scoate şi degusta mierea din stup. Mai există un cărbunar, un meşter fierar care au păstrat tradiţiile vechi de un secol, iar turiştii sunt încântaţi să îi vadă lucrând. Pe timpul verii, avem turişti non-stop, nu doar la sfârşit de săptămână”, ne spune Mihaela Ghiţă.
Tradiţie şi modernitate
În apropiere de Deva, găsim conacul Archia o îmbinare între tradiţii (mobilele respectă formele şi designul conacelor boiereşti aşa cum reiese din pozele realizate la 1920) şi modernitate (piscină, loc pentru echitaţie). Conacul a fost reconstruit în urmă cu cinci ani dar turistul are parte de tot confortul acestor vremuri – internet, cablu tv.
„Ne dorim să acaparăm turiştii care pleacă în concediu mai mult de două zile, dar trebuie să reuşim să le oferim servicii şi moduri de petrecere a timpului liber care să îi determine să rămână la noi o săptămână întreagă fără să se plictisească. Trebuie să le oferim o deschidere spre atracţiile judeţului – vrem să oferim un tur la Lacul Bucura, să poată vizita Cheile Mădii, Castelul Huniazilor, cetatea şi muzeul din Deva, Sarmisegetuza”, ne spune proprietarul. În cifre seci afacerea arată în felul următor: 66 de mii de prieteni pe facebook, de unde vin jumătate din clienţi. Investiţia se amortizează în şapte ani. Gradul de ocupare vara trecută a fost 93%, iar pe tot anul media e de 60-65%. O cameră costă 220 – 270 de lei.
La pensiunea Fronius din Sighişoara vin multe celebrităţi în weekend, ne spune recepţionera. De la care mai aflăm că pensiunea funcţionează din 2007. „S-a păstrat structura vechii case, iar patronul a făcut o restaurare pentru că aici a fost o casă de saşi înstăriţi”. Într-adevăr paturile înalte, acoperite cu lenjerie albă, mobilierul din lem care păstrează amprenta timpurilor vechi îţi dau o stare de confort şi linişte. O noapte de cazare costă între 70 şi 120 de euro.
La Zabola Estate, ultimul punct pe harta călătoriei nu am putut fi primiţi deoarece „proprietarul e cu un grup de turişti”. Preţ – 62 de euro cu mic dejun inclus.
Profit, de la 40% grad de ocupare
Ana Vorovenci spune că trebuie făcută o distincţie clară între pensiunile rurale şi cele agroturistice. Pensiunile agroturistice oferă, în afară de cazare şi posibiliatea servirii mesei cu produse din gospodăria proprie şi le permite turiştilor să participe la activităţi din gospodărie. Susţine că procentul pensiunilor agroturistice este de 20%, fapt care contrazice cifrele de la INS. Probabil că această confuzie între pensiuni agroturistice şi cele rurale există şi la cel mai înalt nivel – INS.
„O pensiune turistică pentru a avea profit ar trebui să beneficieze de un grad de ocupare de minim 40%. Trebuie spus că în cazul unei pensiuni care are 5-8 camere, deci de dimensiuni mici, nu putem vorbi de profituri uriaşe. Adesea, pensiunile turistice şi mai ales agroturistice au rolul de a suplimenta veniturile proprietarilor”, spune vicepreşedintele ANTREC. Cât priveşte concurenţa: „în momentul de faţă, pensiunile din zonele rurale sunt bine reprezentate în zona montană. Au început să se mişte lucrurile în turismul rural din Deltă, dar deficit de pensiuni rurale sunt în zona de sud, în judeţele Giurgiu sau Călăraşi, deşi Dunărea ar putea fi exploatată mai bine”, explică Vorovenci.
