13.4 C
București
luni, 7 octombrie 2024
AcasăLifestyleFoodReportaj Rl: Casa experimentelor

Reportaj Rl: Casa experimentelor

Am întrebat câţiva elevi, din multitudinea celor pe care i-am găsit aici, ce părere au despre acest loc. Mi-au răspuns că „văd ce au învăţat la şcoală“. Adică teoria nu mai e doar o simplă înşiruire de cuvinte. Ai ocazia să controlezi un mecanism care face ca definiţia din carte să prindă viaţă. Asta se întâmplă la „Casa experimentelor“ din Bucureşti.

Să luăm ca exemplu teoria lui Pitagora, despre care acum nişte liceeni exclamă: „Chiar e adevărată!”. Hai să vă explic cum este pusă în practică definiţia aceasta, care a dat multe bătăi de cap generaţiilor întregi de elevi. Totul se bazează pe apă. Ea circulă prin formele geometrice ale lui Pitagora şi le umple în aşa fel, încât îţi dai seama că acestea îşi joacă rolul exact aşa cum celebrul matematician a scris. Dar sunt multe alte experienţe de care ai parte, ca să vezi că cifrele nu mai sunt atât de abstracte, în domenii ca optica, acustica, electricitatea, magnetismul, fluidele, plasma, undele, biologia şi mecanica. Poţi să observi, de pildă, că umbra nu e întodeauna neagră. Mai este şi tabloul mişcător. Tu, privitorul, ai impresia că în orice parte te-ai mişca, ochii din tablou te urmăresc. Alt echipament este dedicat vibraţiilor. Ai ocazia să controlezi un asemenea fenomen. La fel, să stârneşti un vârtej într-un cilindru plin cu apă. Observi, în alt loc, ce se întâmplă cu magneţii, dacă se atrag ori se resping. Şi mai sunt multe altele. Poftim de vezi cum funcţionează bobina Tesla ori generatorul Van der Graaff, de data asta sub directa supraveghere a gazdelor. Sunt nouă ghizi care intervin de fiecare dată când e nevoie de ei. Nici nu ştii unde să te uiţi mai întâi. Peste tot, în jurul tău, forme dintre cele mai bizare aşteaptă să le porneşti, de la o manetă, de la un buton. Sunt, în total, 100 de echipamente, dar la fiecare pot fi aplicate mai multe experimente, ca să înţelegi cum se mişcă lumea din jurul tău. Este o joacă cu totul specială, care te prinde chiar şi pe tine, adultul.

„Mamă, de ce nu avem şi noi la Bucureşti aşa ceva?“

Şi pentru că întotdeauna există o poveste în spatele unui fenomen, am vrut să văd de unde a pornit tot ce există în această clădire aflată la intersecţia Căii Vitan cu Cheiul Dâmboviţei, peste drum de târgul de maşini. Cum era şi firesc, de la un inginer a pornit. Gabriela Ionescu. Cea care are, la rândul ei, un copil. Amintirile coboară până în anul 2009, când, alături de fiica ei, Gabriela vizitează, la Budapesta, „Palatul minunilor”. Şi acolo erau tot felul de teorii ale ştiinţelor exacte puse în practică prin experimente, cu ajutorul unor mecanisme cât mai simple, uşor de utilizat de vizitatori. „Fiică-mea mă întreabă de ce nu avem şi noi la Bucureşti aşa ceva”. Gabriela este consultant pentru proiecte europene. Astfel că îndemnul fiicei devine pentru mamă o idee de care nu se mai lasă. Nu uit să spun că am în faţa mea pe liderul unei organizaţii dedicată diverselor forme educative, reunite în „Asociaţia pentru Formare”.

Americanii au spus „nu“, elveţienii au spus „da“

A încercat mai întâi să obţină fonduri printr-un program american, în 2010. Nu a reuşit, dar cel puţin americianii i-au spus ce anume are de adăugat, sub aspect tehnic, pentru ca proiectul să devină viabil. Conturul este îmbunătăţit şi, în 2014, vine reuşita, de data asta din partea Guvernului Elveţiei. Este vorba despre un grant care înseamnă contribuţia elveţiană la Uniunea Europeană. Valoarea proiectului este de 236.000 de franci elveţieni, co-finanţare, pentru că şi partea română trebuie să participe cu 85.000 de franci, prin atragerea de sponsorizări. Mai mult decât atât, elveţienii pun la dispoziţia româncei noastre toată experienţa acumultată de „Technorama”, un centru din Ţara Cantoanelor dedicat ştiinţei. Gabriela a fost invitată acolo. Spune că a văzut un spaţiu uriaş în care se aflau 500 de echipamente din cele mai diverse domenii. Toate minunile lumii, pe care le credeai abstracte, devin funcţionale în faţa privitorului. „Elveţienii ne-au arătat, în detaliu, ce şi cum să facem la noi acasă, în Bucureşti”, adaugă interlocutoarea mea.

Echipamente pentru învățare

Şi uite aşa vine anul 2015, dedicat pregătirilor. Asta înseamnă că aici, în România, trebuie să găseşti firme la care te duci cu schiţele echipamentelor pe care vrei să le fabrici. Ca să le montezi după aceea în viitoarea „Casă a experimentelor”. Complicată situaţie, pentru că unii spun că nu îşi pierd timpul pentru un singur echipament din fiecare domeniu în parte. Ei fac producţie de serie. Alţii zic că nu au meseriaşi care să fie în stare să realizeze ceva cu scop didactic. „Patru luni am alergat, până când am găsit oamenii care să construiască echipamentele pe care le vedeţi acum, aici”. Gabriela spune că din toată povestea asta a ieşit un lucru bun. Este vorba despre un grup de specialişti care stăpânesc, prin ştiinţa lor, cele mai variate domenii ale ştiinţei. Ei formează deja nucleul tehnic al „Casei experimentelor”. Oamenii aceştia nu numai că au realizat, prin talentul lor, ceea ce se găseşte aici. Ei vor concepe, în continuare, alte echipamente, din domenii cât mai diverse. Tot ei se ocupă şi de întreţinerea echipamentelor aflate acum la dispoziţia publicului. „Reparăm noaptea ceea ce se strică ziua”. Credeam că numai copiii strică. Nici pomeneală! Adulţii sunt principalii vinovaţi. Unii dintre ei se joacă mai mult, în comparaţie cu cei mici. Gabriela vorbeşte despre extinderea acestui loc. Despre noi surprize care vor apărea din vara acestui an. “Vreau ca aria domeniilor să fie cât mai vastă”, zice directorul de proiect. Se referă la chimie, meteorologie, biologie. Nu intră în prea multe detalii. Vrea să fie o surpriză pentru vizitatori. Alt plan al ei, pentru următorii ani, este ca acest spaţiu educativ să se extindă în toată clădirea, din care acum ocupă numai o bucată din parter.

Sprijin din toate colţurile lumii

Dacă e vorba de sponsori, aflu că mai degrabă din străinătate a venit sprijin, până acum, în comparaţie cu ajutorul din România. Un englez le-a trimis tabloul mişcător. Este un echipament sofisticat, a cărui valoare ajunge la 2.000 de euro. Alt exemplu este cel al panourilor cu iluzii optice, create de profesorul japonez Akiyoshi Kitaoka. Omul acesta le-a permis românilor, fără nicio pretenţie materială, să folosească acest concept al său. Un centru de ştiinţă din Germania a trimis sfaturi şi documentaţie pentru alte echipamente care vor fi realizate la Bucureşti. Cât priveşte autorităţile române, de cea mai mare deschidere a dat dovadă Inspectoratul Şcolar Bucureşti, care a informat toate şcolile Capitalei, să se ştie de „Casa experimentelor”. Se cunoştea încă de anul trecut că acest centru va fi deschis în 2016, aşa că încă din decembrie 2015 mai multe unităţi de învăţământ din Bucureşti s-au programat pentru săptămâna „Şcoala altfel”, din primăvara asta. Trebuie subliniat că programările se fac doar online, la adresa www.casaexperimentelor.ro, atât pentru grupuri, cât şi în cazul vizitatorilor individuali. 

Mii de vizitatori

Mi se prezintă statistica, în privinţa numărului de până acum al vizitatorilor. Şi asta în condiţiile în care „Casa experimentelor” a fost inugurată pe 6 ianuarie, dar deschisă publicului din 25 ianuarie 2016. Până în prezent, aproximativ 10.000 de oameni au venit în acest loc, o bună parte dintre ei în cadrul a 160 de grupuri organizate. Dar nu numai şcolile din Bucureşti şi-au trimis elevii aici, ci şi din Constanţa, Buzău, Braşov. Rezervările se fac în aşa fel, pe zile şi ore, încât să nu se producă niciodată aglomeraţie. La ora asta, aflu, sunt rezervări chiar şi pentru lunile mai şi iunie. Ce au remarcat însă ghizii este că nu întotdeauna grupurile de elevi vin însoţite de un profesor de specialitate, de pildă cel de fizică sau de biologie. Cadre didactice care să le explice copiilor scopul experimentelor la care sunt martori. Asta, în contextul în care responsabilii acestui loc vor ca, în viitor, unele ore de specialitate să se ţină direct aici, teoria fiind însoţită de practică.

Utilitatea publică

Programul elveţian se va finaliza anul acesta, în iunie. Până atunci, intrarea în “Casa experimentelor” este gratuită. După aceea, pentru întreţinerea acestui loc, va fi nevoie de instituirea unei taxe de vizitare. Nu s-a decis încă valoarea ei. Dincolo de toate, ideea de bază a Gabrielei Ionescu este de a porni demersurile pentru ca acest spaţiu să fie declarat de utilitate publică, astfel încât statul să pună umărul la susţinerea şi dezvoltarea conceptului. Până acum, remarcă interlocutoarea, nu s-au înghesuit prea ­mulţi oficiali aici, măcar din simplă curiozitate. Că tot se vorbeşte la noi despre un alt mod de a face educaţie, pe baze practice. Dar nimic nu se compară, ascult remarca directorului de proiect, cu reacţia copiilor care ajung în acest loc. Gabriela spune că vine zi de zi aici şi îi priveşte. Că sunt puştani de grădiniţă ori elevi de liceu. “Mă uit la ochii lor, la bucuria cu care descoperă fiecare lucru. Aceasta e cea mai mare satisfacţie pentru mine. Şi e motivul pentru care sunt decisă să merg mai departe”. Recunosc că şi eu am participat la câteva experimente, alături de ceilalţi copii. Şi am ajuns la concluzia că ştiinţele exacte, pe care în şcoală le credeam atât de reci, nu mai par deloc aşa, în noul context.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă