Cincisprezece călugări au reuşit, în zece ani, cu forţe proprii să refacă o mănăstire cu tradiţie de aproape cinci sute de ani din sudul ţării. Deşi ar trebui să fie un motiv de mândrie -pentru autorităţile din Teleorman, acestea au închis un drum judeţean pentru a bloca accesul credincioşilor la slujbe.
Anul acesta, la Mănăstirea Plăviceni va fi oficiată prima slujbă de Crăciun într-o biserică nouă după aproape o sută de ani. La Plăviceni, pe malul Oltului, la graniţa dintre judeţele Teleorman şi Olt, a fost o mănăstire care a dăinuit aproape patru sute de ani. Aici a fost un schit ctitorit de marele vornic Dragomir de Plăviceni, în timpul domniei lui Matei Basarab, între anii 1646-1649. Povestea mănăstirii începe în timpul domniei lui Mihai Viteazul, fiind ctitoria Domniţei Stanca, soţia domnitorului. Inundaţiile din anul 1921 au acoperit satul Plăviceni care exista acolo şi, odată cu el, şi mănăstirea. Locuitorii au fost mutaţi în două sate de-a stânga şi dreapta Oltului. Din cauza inundaţiilor, locaşul a fost părăsit şi a fost acoperit cu pământ până în 2002, atunci când actualul stareţ Teoctist a început să refacă lăcaşul de cult vechi de secole. Arhimandritul Teoctist fusese călugăr la Mănăstirea Cernica din 1982 şi până în anul 1990, atunci când a fost dat afară împreună cu stareţul mănăstirii de lângă Bucureşti şi alţi nouă călugări, fiind acuzat de Arhiepiscopul Roman Ialomiţeanul, cel care îi luase locul Patriarhului Teoctist, de colaborare cu fostul regim comunist.
Călugărul a umblat mai bine de şase ani prin Europa, stabilindu-se în Germania şi Olanda. În anul 2001 s-a reîntors la viaţa monahală. Atunci când a dorit să obţină binecuvântarea Patriarhului Teoctist pentru a fi reprimit în rândul monahilor, acesta i-a propus să meargă în sudul ţării, unde nu prea există mănăstiri, şi să înfiinţeze un aşezământ monahal nou. Aşa a început aventura călugărilor la Plăviceni, o ruină aflată la aproape zece kilometri de cea mai apropiată localitate. După cum ne povesteşte stareţul, la început oamenii au crezut că fac parte dintr-o sectă. ”Eu împreună cu alţi trei fraţi am venit cu ocazie -până aici, am adus o baracă de muncitori în mijlocul câmpului şi ne-am apucat să scoatem pământul din vechea biserică, care era acoperită în totalitate. Am trăit în baracă mai bine de doi ani şi slujeam în ruina pe care încet, încet am reuşit să o scoatem la lumină.Oamenii din sudul ţării nu prea erau învăţaţi cu călugării şi când ne vedeau cu barbă lungă şi îmbrăcaţi tot timpul în haine negre străbătând şapte kilometri prin pădure pentru o pâine au crezut că suntem vreo sectă ceva şi se fereau de noi.”
În zece ani au reuşit să refacă vechea biserică, să construiască una nouă, mai multe chilii şi să pună pe picioare o adevărată microfermă din care sunt hrăniţi toţi credincioşii care vin la slujbe, precum şi cei aproape cincisprezece oameni care stau în permanenţă la mănăstire. Oamenii au început să vină din ce în ce mai mult la slujbe şi să participe activ la viaţa -mănăstirii. Anul acesta au fost zile când au fost peste patru sute de credincioşi la o slujbă. „De Sfântul Mihail şi Gavriil am avut aproape patru sute de oameni aici. Noi ştim numărul pentru că de fiecare dată după slujbă toţi credincioşii primesc o masă caldă din partea noastră’.
Încet, încet, locuitorii din zonă au început să vină la mănăstire pentru slujbele de rând, dar şi pentru a oficia slujbele speciale precum nunţi sau botezuri. Practic, obştea călugărilor a început să se integreze în comunitate, după mai bine de o sută de ani.
„Cea mai mare patimă a mea este Liviu Dragnea“
Teoctist ne spune care au fost principalele sale obstacole în refacerea vieţii monahale de la Plăviceni: ”Cea mai mare patimă a mea de când am venit aici de la Cernica a fost acest Dragnea (n.r. – fost preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman şi actual ministru al Dezvoltării). La ultimele alegeri, când am văzut că Dragnea a spus că a pierdut că aşa a vrut Dumnezeu, m-am gândit că şi noi ne-am rugat la fiecare slujbă să îl ajute Dumnezeu să îi lumineze mintea”.
Drumul de acces către mănăstire din judeţul Teleorman trece pe lângă un fond de vânătoare despre care se spune că ar fi al apropiaţilor lui Liviu Nicolaie Dragnea. Miza certurilor dintre călugări şi autorităţi este de fapt una imobiliară. Din actele pe care mănăstirea le deţine, obştea ar trebui să primească 230 de hectare de teren agricol şi 48 de hectare de pădure, teren aflat în cadrul fondului de vânătoare. Cu toate acestea, mănăstirea deţine numai două mii de metri, iar curentul electric este de la generatoare şi din panouri solare proprii.
“Am depus cereri la timp, însă ne-au spus că nu mai există teren şi pentru noi. Am fost la Dragnea, când era preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman, de mai multe ori şi ne-a ţinut la uşă câteva ore. Nu intra şi nu ieşea nimeni. El nu spune niciodată nu. Acum a făcut aici, lângă noi, un fond de vânătoare de câteva sute de hectare. A populat cu animale de tot felul şi a tras curent electric pe tot gardul celor câteva sute de hectare. Deşi este foarte aproape de mănăstire, noi nu avem curent electric. L-am prins astă-iarnă la vânătoare cu politicienii pe aici. M-am dus la el şi a zis că nu poate să stea de vorbă atunci. Practic, ne evită, iar când îl prind… ne promite că rezolvă totul.“
Anul acesta autorităţile locale au blocat cu totul drumul de acces prin pădure cu bariere şi lanţuri. Cu toate acestea, localnicii ocolesc prin judeţul Olt şi tot vin la slujbe.Stareţul a construit noua biserică în judeţul Olt pentru a obţine de acolo autorizațiile de construcţie și tot ce era necesar. „Au închis drumul chiar şi în ziua când era hramul bisericii. Am venit de multe ori pe jos prin pădure. Am reuşit să facem un alt drum de acces de la baraj de la Olt, iar acum oamenii vin pe acolo chiar dacă trebuie să ocolească. Am făcut special biserica nouă dincolo de pârâu, în judeţul Olt, să nu mai trecem pe la Teleorman pentru autorizaţii“.
Rămăşiţele lui Mihai Viteazul?
În timpul lucrărilor de restaurare din 2003 de la vechea biserică a mănăstirii s-au descoperit mai multe morminte ale unor apropiaţi ai lui Mihai Viteazul. Într-unul dintre morminte s-au găsit osemintele unui necunoscut, despre care părinţii de la Plăviceni spun că ar putea fi ale lui Mihai Viteazul. „Am observat că lipsesc capul, mâinile, părţi din corp, de la jumătate în sus. Am chemat criminaliştii, care au făcut fotografii, apoi -le-am aşezat în biserică, fără să ştim cui aparţin”, spune Teoctist Moldovanul. Anul viitor vor încerca să obţină o sponsorizare pentru un test ADN care să confirme sau să infirme legenda osemintelor marelui domnitor.
