» De-o parte si de alta a drumului sucit ce leaga Ramnicu Valcea de Horezu, merii imbelsugati coloreaza in verde-galbui dealurile plictisite. Departe, se vad stanci, brazdate de firisoare de apa. Harta le numeste pompos "rauri": Oltetul, Bistrita, Raul Galben. Nu ploua, nu-i nici arsita, putinele masini curg linistite doar in sens invers. Din cand in cand, cate o caruta sfideaza legislatia rutiera care ii interizice mersul pe soselele nationale. Horezu ma intampina brusc, pitit dupa o coama proaspat reasfaltata.
In centrul oraselului incremenit sub un soare bland, viata e rupta de timpul modern. Orele de vara trec greu si linistea se face parca auzita. Doar biserica frumos pictata si un restaurant in care iau pranzul mai marii orasului sparg monotonia din centrul urbei. Ceva mai departe, pe stanga si pe dreapta strazii principale ce urca spre Targu Jiu, stau oranduite magazinasele burdusite cu ceramica. E cu siguranta mai vioaie bucatica de oras, caci in mainile vestitilor mesteri olari din Horezu lutul a luat toate formele si culorile posibile: de la clasicele vase, purtand simbolurile zonei – cocosul de Horezu si pestele, pana la vaze uschite, roz-bombon si fistic, in ton cu vremurile ce nu iarta traditionalul.
Desi e vremea odihnei, olarii nu-si vad capul de treaba si deci nu prea-i rost de stat la taclale. Am insa noroc cu aparatul foto, care imi deschide intr-o clipita usa unui atelier. O mana plina de lut ma saluta ferm: "Bine ati venit! Sunt Ion Palosi, mester olar". E unul din cei mai cunoscuti artisti ai zonei, are doua magazine ticsite, exporta vase peste mari si tari, participa la expozitii prin toata lumea, preda olarit la scoala de Arta Populara din Ramnicu Valcea si se mandreste ca printre clientii sai se numara insusi printul Charles.
Palosi framanta lutul de peste 20 de ani, de cand s-a casatorit cu o fiica de olar, iar socrul i-a impartasit tainele ceramicii de Horezu. A petrecut apoi ani buni in Grecia, pentru a se perfectiona. "Sotia si fetele mele, de 18 si 19 ani, se ocupa mai mult cu pictatul, eu modelez", spune Palosi. Se aseaza la masa de lucru si, in mai putin de un minut, botul de lut se transforma intr-o vaza. "Nu e joaca, e o arta complicata. Trebuie sa stii fizica, chimie, matematica, de unde sa iei cel mai bun lut, cum sa faci culorile, toate naturale", adauga olarul.
Procedeul de ardere e unul complicat, la fel si pictatul propriu-zis, asa ca un vas are nevoie de trei saptamani pentru a fi gata. Imi arata cuptorul special, care "inghite" si 1.000 de obiecte deodata. Explica cu entuziasm fiecare procedura, incercand sa-mi insufle propria-i pasiune. De fapt, la fel fac mai toti mesterii olari din zona. Si nu sunt putini, in ciuda concurentei neloiale facuta de ceramica ieftina importata din China.
Satul Olari, in care ajungi urcand din Horezu un deal pantecos, e locuit numai de familii de olari. Ii recunosti pe cei mai cu stare dupa gospodariile mari si casele aratoase, pe fatadele carora sunt agatate canute si farfurii din ceramica. Peste 20 de familii duc mai departe traditia ceramicii de Horezu. Iti dai seama ca e o afacere buna dupa numeroasele masini scumpe si uriasele antene satelit de pe acoperisuri, caci nu multe sate din nordul Olteniei inspira bunastare. Majoritatea sunt asezari modeste, aproape pustii. Orataniile se plimba nestingherite pe soseaua principala.
Rar vezi copii ori tineri. Cele mai intalnite chipuri sunt cele ale sfintilor de pe zecile de icoane si troite ce imprejmuiesc fiecare fantana datatoare de viata. Nordul Olteniei pastreaza intacta dragostea pentru Dumnezeu. Oamenii isi petrec multe duminici la manastiri. Si astfel de lacasuri sunt numeroase, pierdute printre dealuri si paduri.
Darul Brancovenilor: Manastirea Hurezi
In coasta dreapta a celui din urma deal, inainte de portile sudice ale Horezului, distingi o pata alba intr-o oaza verde si ondulata. Si o pancarta uriasa: "Manastirea Hurezi – patrimoniu UNESCO". Ca sa vezi minunea, te desprinzi de soseaua principala si urci agale, pana la o semeata poarta de piatra. Intri. O pajiste imensa se despleteste in sus, catre ansamblul monahal, cel mai de seama reprezentant al stilului brancovenesc.
"Biserica Mare", destinata sa devina loc de odihna vesnica al domnitorului Constantin Brancoveanu si al familiei sale, pastreaza aproape toate picturile murale originale, realizate intre 1692 si 1702 de doispreze pictori alesi. De altfel, din initiativa domnitorului, Hurezi a devenit principalul centru artistic al episcopiei Ramnicului, astfel incat manastirile Polovraci, Mamu, Surpatele, Cozia si Govora au fost construite sau restaurate si decorate de aceiasi pictori care la Hurezi formasera o adevarata scoala stilistica.
Manastirea are o colectie bogata de obiecte bisericesti, unele datand inca de la intemeiere, si o biblioteca extrem de valoroasa, peste cinci mii de volume.
Minunea din trunchi
La 15 kilometri de Horezu, cum cobori catre Ramnicu Valcea, dai de Francesti. Aceleasi case varuite in culori tari, aceeasi atmosfera neclintita. La iesirea din sat, pe dreapta, o poarta valceana din lemn deschide calea catre Manastirea Dintr-un Lemn, o bisericuta construita din trunchiul unui singur stejar.
Legenda spune ca a fost daltuita in secolul XVI, la indemn divin, de un calugar care a gasit o icoana a Maicii Domnului in scorbura unui stejar secular. Iconostasul, sculptat in lemn de tei, la 1814, este o veritabila opera de arta. Icoana Maicii Domnului, una dintre cele mai vechi din lume, de care este legata existenta manastirii, este pastrata in biserica mare.
Asezamantul monahal include si o frumoasa biserica din piatra, cladita, cel mai probabil, la porunca lui Matei Basarab, in jurul anului 1640. Turisti sunt multi, atrasi de speranta in miracole, splendoarea peisajului si linistea binefacatoare din curtea interioara a manastirii.
Fost-au candva mandri boieri
Din inima oraselului Horezu, un drum de vreo cinci kilometri te conduce in margine de padure, catre satul Maldaresti, asezare mandra de mostenirea sa istorica: o cula a boierilor din neamul Maldar. Gardul de piatra ce imprejmuieste locuinta fortificata de secol XVI e cel dintai care spune povestea Maldarestilor, cei care si-au pazit mosia cu pretul sangelui.
Potrivit legendei, pe vremea lui Mihai Voda, capitanul Tudor Maldar a fost rasplatit pentru vitejia sa "cu intinderi de zeci de sate si cu sute de robi". Mosia, adesea atacata de turci, a supravietuit pana cand ultimul vlastar al Maldarestilor, Maria, s-a casatorit cu Gheorghe Greceanu, de atunci Grecenii devenind mostenitorii culei. Cula Greceanu a fost restaurata de Constantin Brancoveanu, marturie stand un pridvor in stilul inconfundabil. In 1936, Olga Greceanu, descendenta din neamul Maldarestilor, a pictat in paraclis fresca stramosilor sai.
Astazi, impunatoarea constructie este muzeu, dar uneori se intoarce in timp: aici s-au filmat peliculele "Drumul oaselor", "Trandafirul Galben" si "Iancu Jianu".
Joaca iscusita a naturii
Putin stiu ca micuta cariera de nisip aflata la intrarea in satul Costesti, pe partea stanga a soselei ce leaga Ramnicu Valcea de Horezu, este, de fapt, o rezervatie naturala unica in Europa: Rezervatia Naturala Muzeul Trovantilor. Intr-un spatiu nu mai mare de 100 de metri patrati, desoperim forme bizare. Sunt trovantii, "pietrele care cresc", adica microforme de relief caracteristice acumularilor de nisipuri; in contact cu apa, isi sporesc volumul si isi modifica forma.
Nu ti-e permis sa strabati nordul Olteniei fara a te aventura si in Pesterea Muierilor (sau Muierii). Ajungi repede si din Horezu si din Targu Jiu, caci pestera scobita de Raul Galben se afla chiar la jumatatea drumului dintre cele doua orasele, in comuna Baia de Fier. Numele, se spune, vine de la faptul ca, in timpuri stravechi, femeile si copiii se ascundeau in pestera cat timp barbatii erau la lupta. E drept, ar mai putea exista o explicatie: aici au fost gasite ramasitele vechi de 10.000 de ani ale unei femei.
Galeriile insumeaza peste 3.500 de metri, insa turistii pot vizita doar una dintre ele, de aproximativ 800 de metri. E mai mult decat suficient, avand in vedere sutele de lilieci care zboara pe deasupra ta sau exercitiile de gimnastica la care esti supus pentru a strabate coridoarele contorsionate. Stalagmitele uriase, crustele parietale, domurile si concretiunile de tavan au forme si nume atat de ciudate incat trebuie sa iei notite: "Cadana", Mos Craciun", "Dropia" sau "Uliul Ranit".
Daca Pesterea Muierilor nu ti-a fost de ajuns, poti oricand sa o iei de la capat in Pestera Polovragi, aflata nu departe, in minunatele Chei ale Oltetului. Ia aminte doar ca accesul la pestera se face de la Manastirea Polovragi, pe un drum forestier cumplit, de aproximativ un kilometru.
Cat despre finalul calatoriei in nordul Olteniei, ce poate fi mai potrivit decat o vizita la Targu Jiu, pentru intalnirea obligatorie cu Brancusi?
Click aici pentru a vizualiza Fotoreportajul "Calator de drag prin nordul Olteniei"
