Vladimir Putin a fost reales preşedintele Rusiei, în pofida suspiciunilor de fraudă dar mediaoccidentală revine asupra unor dezvăluiri privind crearea imperiului său financiar secret care i-a permis să devină „cel mai bogat om din Europa”.
Oficial, Putin a declarat un patrimoniu de 135.000 euro, un apartament de 75 mp în Sankt-Petersburg, oraşul natal, şi altul la Moscova. În realitate, fostul şi nou realesul preşedinte al Rusiei, colonelul KGBşi judokanul Vladimir Putin, este imens de bogat, aşa cum reiese din declaraţiile unor martori care au fost implicaţi direct în sistem. Principalul acuzator este Serghei Kolesnikov, 63 de ani, care trăieşte ca un om vânat. De când a fugit din Rusia, în 2010, nu rămâne mai mult de o săptămână în aceeaşi ţară. „Nu sunt nicăieri în siguranţă. M-au avertizat: Putin mă consideră un trădător”. Motivul este dezvăluirea modului în care, prin intermediul firmei sale, Putin a acumulat în secret o avere considerabilă. Kolesnikov a trimis documente la Washington Post, Financial Times şi Novaia Gazeta şi toate publicaţiile au ajuns la aceeaşi concluzie. Chiar dacă nu deţine o dovadă absolută, adică un document semnat de mâna lui Putin, şi în pofida dezminţirilor Kremlinului, Kolesnikov pare a spune adevărul. Riscurile pe care şi le-a asumat privind propria viaţă l-au determinat pe editorialistul David Ignatius de la Washington Post să aprecieze că Serghei Kolesnikov „este unul din rarele suflete curajoase cu care un ziarist se întâlneşte din timp în timp”.
Puşculiţa Lirus
Povestea lui este complexă – contracte supraevaluate, oameni de paie şi companii off-shore. El afirmă că l-a cunoscut pe Putin de la începutul anilor 1990, când acesta conducea departamentul internaţional al Primăriei Sankt-Petersburg. Atunci, a creat o firmă mixtă de importat material medical, Petromex, şi i-a însărcinat pe un ex-KGB şi pe Kolesnikov, fost patron al unui laborator militar, să gestioneze această companie. Când s-a instalat la Kremlin, patru ani mai târziu, Putin şi-a amintit de amicii din oraşul natal. Le-a propus contracte fabuloase la Petromed cu condiţia ca 35% din venituri să fie deturnate spre conturile unei societăţi din Luxemburg, Lirus, deţinută în proporţie de 90% de noul preşedinte rus. Acţiunile erau „toate la purtător, deci fără nume”. Potrivit lui Kolesnikov, cel puţin 500 milioane de dolari au fost acumulate la Lirus între 2000 şi 2007. Banii i-au permis lui Putin să cumpere, prin intermediari, peste 20% din marea bancă Rossia (condusă de unul dintre apropiaţi) şi să construiască un palat de 12.000 mp pe malul Mării Negre.
Situat într-o pădure protejată, domeniul de 75 ha include un cazino, un teatru, două piscine şi 20 de clădiri anexe destinate în special pentru 200 de servitori. Când afacerea a apărut în WP, Kremlinul a negat dar au apărut probe foto pe RuLeaks – diferiţi martori care declarau că Putin a vizitat de câteva ori palatul în construcţie, domeniul era protejat de FSO, echivalentul rus al Serviciului Secret american, şi lucrările erau efectuate de o firmă de stat. În februarie 2011, Novaia Gazeta a divulgat un contract care lega administraţia prezidenţială de Lirus. Kremlinul a încercat explicaţii, apoi a decis să şteargă urmele. După o lună, palatul era vândut la o treime din valoare unui om de afaceri asociat cu un apropiat al lui Putin. Potrivit Nouvel Observateur, Igor Iurghens, consilier al preşedintelui de atunci, Dmitri Medvedev, declara: „Cine altul decât Putin ar putea construi un astfel de domeniu în Rusia, într-un loc interzis, protejat de FSO?”.
Spălare de bani pe Coasta de Azur
În 2009, un anume Robert Eringer, care condusese serviciile secrete din Monaco, a spus că ştie unde este ascunsă averea lui Putin. Audiat în faţa unui tribunal californian, Eringer a declarat în trecere că „în noiembrie 2005, un informator plătit a dat informaţii despre activităţi de spălare de bani în Monaco şi pe Coasta de Azur legate de Vladimir Putin. Acesta era aparent în spatele unor investiţii imobiliare, plătite cu bani sifonaţi din sectorul energetic rus”. Sursa, care a lucrat pentru DST şi DGSE (servicii secrete franceze), este secretă şi nu doreşte să dea alte detalii, potrivit Nouvel Observateur.
Aflat în conflict cu principatul Monaco, Eringer nu a fost luat în serios, la fel şi politologul rus Stanislav Belkovski, care în 2007 afirma că „liderul naţional” „este omul cel mai bogat din Europa”, calificativ confirmat de telegrame ale WikiLeaks. Structurile descrise de politolog erau asemănătoare cu cele dezvăluite de Kolesnikov anterior. Belkovski declarase că Putin deţinea 40 miliarde de dolari în acţiuni ale companiilor prezidate de amicii săi din clanul de la Sankt-Petersburg, 4,5% din gigantul gazier Gazprom şi cel puţin 50% din cea mai importantă firmă privată de export al petrolului rus, Gunvor.
Misterioasa Gunvor
Aceasta era condusă de Ghenadi Timcenko, cu care Putin crease un club de judo, tot la Sankt-Petersburg. După ce Belkovski a vorbit despre ea, s-a descoperit că Gunvor are o structură foarte misterioasă. Cu sediul la Geneva, firma aparţine unui holding olandez, la rândul lui o filială a unei companii cipriote a cărei adresă trimite la o cutie poştală în Insulele Virgine. În pofida dezminţirilor vehemente ale Kremlinului, cei doi şi-au menţinut afirmaţiile. Belkovski a declarat că deţine informaţiile din surse aparţinând primului cerc al puterii, „unde aceste date sunt foarte cunoscute”. Apropiaţii lui Putin relatau că totul s-a jucat în 1999, când clanul Elţin, a făcut din obscurul colonel KGB candidatul său pentru a-i succeda vârstnicului alcoolic. Târgul a fost ca Putin să apere bunurile oligarhilor din jurul lui Elţin şi în schimb putea să pună mâna pe sectoarele şi întreprinderile „libere”. Aşa, Putin şi amicii din Sankt-Petersburg au întins plasa peste gaz şi distribuţia petrolului care din cauza preţurilor scăzute de la acea vreme fuseseră lăsate deoparte de „famiglia” Elţin. Noul ţar de la Kremlin şi-a atribuit apoi prin oameni de paie şi conturi off-shore partea leului în acest nou imperiu.
Grupul Dacha Ozero
Fostul prim-ministru al lui Elţin, Boris Nemţov, devenit una din figurile proeminente ale opoziţiei, este şi el un acuzator. El a stabilit că cesiunea la preţuri modice a filialelor Gazprom unor oameni ca fraţii Rotenberg sau Iuri Kovalciuk, şi ei din clanul din Sankt-Petersburg, a reprezentat un transfer de active de 60 miliarde dolari. De la venirea la putere a şefului lor, noii prinţi ai Rusiei deturnaseră peste 200 miliarde în active. Nemţov a revenit asupra grupului numit „Dacha de la lac” şi a posesiunilor lui. În 1996, Putin a venit la Moscova, dar a dorit să păstreze legăturile cu amicii din Sankt-Petersburg. Cu şapte dintre ei a creat acest grup care progresiv a pus mâna pe o bancă, AKB Rusia, căreia gigantul Gazprom îi va ceda întreprinderi sau părţi din întreprinderile de asigurări Sogaz (unde vice-preşedinte este un văr al lui Putin), din banca Gazprombank sau media (NTV, Izvestia). Raportul lui Nemţov poartă titlul clar: „Putin. Corupţie”.
În afara manevrelor frauduloase descrise, statul rus este cangrenat de corupţie la toate nivelurile, cum confirmă notele diplomatice dezvăluite de WikiLeaks în 2010. Rusia a devenit un „stat mafiot”, o „autocraţie coruptă”. Nemţov susţine că Timcenko, Rotenberg sau Kovalciuk nu sunt decât proprietarii nominali ai vastelor lor holdinguri, al căror beneficiar ultim este chiar Putin. Ca şi în cazul mafiei, aceste patrimonii, dacă există, sunt fondate pe acorduri verbale, explica Roman Şleinov în Vedomosti. Atât timp cât Putin este şeful clanului, nimeni nu va îndrăzni să pună în discuţie înţelegerile verbale. Scenariul de a reveni la Kremlin a reuşit. Are dreptul la încă un mandat şi, astfel, Putin va rămâne la putere până în 2024.
„Clanul mafiot”
Un recent raport publicat de experţi independenţi privind „clanul mafiot al lui Vladimir Putin” a avut în Rusia efectul unei bombe. Dacă nu se cunoşteau oamenii din umbră, miliardari şi amici intimi ai premierului rus reales preşedinte la 4 martie, acum se ştie cum şi-au clădit puterea şi imperiul financiar.
De la venirea la putere, Putin a avut în vedere restaurarea „verticalei puterii” cu amicii săi, majoritatea dintre ei din Sankt-Petersburg. Aşa cum am amintit, în 1996, el crease cu şapte dintre ei „Dacha Ozero”, care controla banca AKB Rusia. În 2004, Gazprom, controlat de Kremlin, a cedat băncii, fără licitaţie şi la un preţ insignifiant, acţiuni la Sogaz şi GazFond, prin numeroase maşinaţiuni. Banca a obţinut astfel controlul televiziunii NTV, Izvestia şi alte acţiuni. Potrivit raportului mişcării Solidarnost, Gazprom a vărsat acţionarilor Ozero 60 miliarde de dolari.
Cei 7 „samurai”
Acest cerc este compus din acţionarii Ozero, începând cu Vladimir Putin. Ceilalţi sunt:
Nikolai Şamalov, miliardar cu 18 miliarde ruble. Cu formaţiune maritimă, el a preluat şantierul naval Viborg, care execută comenzile Gazprom pentru platformele off-shore ale zăcământului Stochman (59 miliarde ruble) şi este acţionar la banca AKB Rusia. Este un om de paie al lui Putin şi gestionează bunurile imobiliare ale acestuia prin societatea „OOO Sud”. Fiul cel mare conduce GazFond, iar cel mic holdingul Gaz&Petrol „Sibur”.
Iuri Kovalciuk, miliardar cu 30 miliarde ruble, este considerat creierul grupului „mafiot”, absolvent al Facultăţii de Fizică la Universitatea din Leningrad. El a pus pe picioare banca AKB Russia şi a organizat Holdingul Media Naţional care controlează televiziunea rusă. În 2007, GazProm a cedat GazPromBank societăţii GazFond, controlată de Kovalciuk. Valoarea băncii era estimată la 25 miliarde dolari.
Vladimir Smirnov a fondat în 1992, cu ajutorul lui Putin, bursa de devize din Sankt-Petersburg şi împreună au participat la implantarea unei societăţi imobiliare ruso-germană, SPAG, cu sediul în oraşul de pe Neva. Justiţia germană a anchetat această firmă şi l-a arestat pe germanul Rudolf Ritter în Liechtenstein şi l-a acuzat de spălare de bani. Consilierii juridici ai SPAG erau Vladimir Putin şi Gherman Greff. Mai târziu, Smirnov a prezidat firma TechnabExport, primul exportator de produse nucleare. Societatea controlează 50% din piaţa mondială de uraniu.
Serghei Fursenko provine dintr-o familie de academicieni. El a condus LenGaz, filială a Gazprom, şi în prezent este pdg (preşedinte director general) al National Media, vândută de GazpromMedia, şi patronul clubului de fotbal Zenit, sponsorizat de Gazprom. În 2010 a fost numit preşedintele Federaţiei ruse de fotbal.
Vladimir Fursenko, fratele său, ministru pentru Educaţie şi Ştiinţă (fost ministru al Industriei) are la dispoziţie un buget de 800 miliarde ruble.
Vladimir Iakunin, fost amic al lui Putin din 1993, a devenit preşedintele societăţii Căilor Ferate Ruse (RZD), privatizată recent şi a fondat la Paris asociaţia economică „Dialog franco-rus”.
Viktor Miaşin este pdg la Abros, societate de investiţii provenită din banca AKB Rusia unde înainte fusese pdg.
Printre alţi prieteni din clanul de la Sankt-Petersburg se află Ghenadi Timcenko, miliardar cu 2,5 miliarde dolari. Trăieşte în Finlanda şi Elveţia şi controlează exportul unei treimi a petrolului rus provenit de la societăţile petroliere de stat. Împreună cu Kovalciuk, controlează puternica bancă Rossia. Fraţii Rotenberg, Arkadi şi Boris, colegi de judo cu Putin, au devenit miliardari şi sunt fericiţii şi oficialii furnizori ai Gazprom de echipamente. Controlează 11 uzine de vodka. Gherman Greff este pdg la SberBank, cea mai puternică bancă din Rusia, a ocupat diverse posturi în consiliile de administraţie ale puternicelor societăţi ruse. Alexei Miller, fost adjunct la ministerul Energiei, a devenit din 2001 puternicul şef al Gazprom, mama care hrăneşte clanul Putin. Dmitri Medvedev, fost pdg la Gazprom, devenit preşedinte al Rusiei în perioada de „pauză” pentru Putin.
Amicii din KGB sunt şi ei instalaţi în funcţii de conducere în administraţia statului (Parlament), în puternice societăţi ruse sau în fruntea unor ministere ca cel de Interne sau Externe, a FSB sau a Consiliului Securităţii Naţionale.
