Wang Lijun, poliţistul din oraşul Chongqing (cu rang de provincie şi 31 milioane de locuitori), cunoscut drept „vânătorul de bandiţi” pentru că a dus o luptă acerbă pentru a scăpa acest megapolis de triade şi alţi gangsteri a fost „mutat” în mod misterios din zona poliţiei la primărie (a fost numit vice-primar) după care a dispărut total. În cursul unei spectaculoase operaţiuni „cu mâinile curate” în anii 2009 şi 2010, zeci de caizi au căzut împreună cu „protectorii” lor de la vârful administraţiei şi al partidului. Primarul, şeful poliţiei, şeful serviciilor judiciare o liotă de înalţi funcţionari corupţi au fost judecaţi şi executaţi, decimând casta conducătoare a oraşului.
Pe internet se arată că Wang ar fi încercat să obţină azil politic în SUA. Beijingul neagă cu jumătate de gură şi recunoaşte că super-poliţistul s-ar afla într-un concediu medical din cauza stresului. „Surmenajul” a fost folosit în trecut ca argument puterii comuniste pentru efectuarea epurărilor în aparatul de partid. Cum poate fi stresat un poliţist care două decenii a luptat şi a învins triadele din Chongqing şi care poartă vreo 20 de cicatrici de glonţ şi de cuţit.
Numele lui Wang Lijun a dispărut de pe internetul chinez joi, un mesaj de acum clasic avertizând (în traducere) că „potrivit reglementărilor şi legii chineze, rezultatele cercetării voastre nu mai pot fi afişate”. Numele său nu a fost pronunţat nici de vice-ministrul chinez de Externe, Cui Tian Kai, în cadrul conferinţei de presă consacrată vizitei apropiate la Washington a vice-preşedintelui Xi Jinping: „oficialul chinez care a vizitat consulatul SUA este un incident izolat. Nu va afecta vizita lui Xi Jinping”.
Ceea ce miercuri era doar un zvon s-a confirmat joi. Ultima oară când Wang Lijun a fost văzut ieşea din clădirea consulatului american din Chengdu (un bunker aflat într-un cartier comercial,la 270 km de Chongqing).
Prima ipoteză este că a cerut azil politic la consulatul american din Chengdu, capitala provinciei Sichuan, aflat la 3 ore de drum de Chongqing. S-a aflat că anterior el se adresase altui consulat care a refuzat să îl primescă.
Comandoul Beijingului
Zvonul a avut efectul unei bombe pentru că, deşi numeroşi opozanţi şi disidenţi s-au refugiat în aceste consulate, este o premieră de la fondarea Chinei populare ca un membru al nomenklaturii să ceară azil chiar pe teritoriul naţional. Potrivit aceloraşi zvonuri, americanii au refuzat să îl primească pe acest ciudat refugiat politic şi în final Wang Lijun a fost dus manu militari la Beijing.
Fotografii care circulă pe Weibo (Twitterul chinez) arată o maşină neagră oficială parcată în faţa consulatului, înconjurată de 60 de maşini ale poliţiei cu girofarurile în acţiune. Martorii relatează că erau mii de poliţişti în perimetru, unii veniţi din Chongqing, alţii aparţineau poliţiei locale. A fost chiar şi o altercaţie între doi poliţişti. Un comando venit de la Beijing a însoţit spre capitală candidatul la azil politic. Oraşul a fost paralizat pe perioada orelor lungi cât a durat operaţiunea.
Întrebat de ziarişti, purtătorul de cuvânt al ambasadei SUA din Beijing a declarat că sediul consulatului din Chengdu „nu a fost obiectul ameninţărilor” şi că responsabilii consulatului „nu au cerut protecţia poliţiei”. În ce priveşte cererea de azil din partea lui Wang Lijun, oficialul american a declarat: „nu facem comentarii referitoare la acest gen de afaceri”. Internauţii caută febril informaţii despre această afacere pentru că o singură ştire a agenţiei China Nouă anunţa că Wang Lijun şi-a luat „vacanţă terapeutică” din cauza „epuizării”. Circumstanţele căderii lui Wang, vice-primarul din Chongqing, fac obiectul tuturor speculaţiilor după ce SUA au confirmat joi că acesta a fost primit într-unul din consulatele lor din China.
Lupte interne
În spatele lui Wang Lijun se profilează silueta unui politician, unul dintre cei mai ambiţioşi şi cei mai ambigui din China, Bo Xilai, primarul din Chongqing, ceea ce dă afacerii o notă specială.
Se evocă posibilitatea unui scandal de corupţie în care ar fi implicat fostul şef al poliţiei din Chongqing Wang Lijun şi, dincolo de el, Bo Xilai, şeful partidului comunist din această regiune administrativă specială. Cei doi se cunosc foarte bine. Expert în arte marţiale, Wang Lijun l-a servit pe Bo Xilai timp de 20 de ani, când acesta din urmă era guvernatorul provinciei Liaoning. L-a urmat la Chongqing şi a preluat campania contra mafiilor, ceea ce le-a adus amândurora o popularitate deosebită.
Şeful „clanului Prinţilor”, care reuneşte copiii înalţilor demnitari comunişti, Bo Xilai a vrut să se debaraseze de un amic care îi poate încurca ascensiunea în sferele înalte ale puterii? El vizează intrarea în Comitetul permanent al Biroului Politic al Partidului Comunist chinez, centrul puterii în China. Acest an va fi marcat de venirea la putere a unei noi generaţii de lideri pentru a-i înlocui pe cei actuali la cel de al 18-lea congres al partidului şi înlăturarea lui Wang probabil rezultă din cauza luptelor interne la vârf.
Site-ul Boxun, care acum un an chema chinezii la manifestaţii de protest, afirmă că, în schimbul azilului, Wang încerca să livreze americanilor tot ce ştia despre Bo Xilai, atot puternicul şef al partidului în Chongqing şi fiul unuia dintre tovarăşii lui Mao. Americanii cunosc foarte bine familia Bo. Bo Guagua îşi face studiile la Harvard şi se plimbă în Ferrari când vine în ţară. Bo Xilai şi-a câştigat notorietatea în urma faimoasei lupte contra triadelor din oraş şi a comandat un film pentru imortalizarea acestui episod glorios. Dar Wang Lijun deţine probabil secrete grele, mai puţin cinemaografice din cauza cărora a fost înlăturat.
Panicat, Bo a trimis pe urmele sale 60 de vehicule ale poliţiei. Abia la ieşire, sub presiunea guvernului central, a fost arestat şi trimis la Beijing sub escorta Guoanbu, poliţia secretă. Zhao Jiafei, ziarist la săptămânalul Noua Epocă arată: „Când a mers la consulat, Wang Lijun nu căuta protecţia Statelor Unite, ci pe cea a Beijingului. Scopul său era să părăsească regiunea fără probleme, diplomaţii americani au lăsat timp agenţilor guvernului central să vină să-l caute şi deci cel care a pierdut este Bo Xilai”.
Drum spre „nemuritori”
„Clanul Prinţilor” este unul din cele două clanuri care conduc împreună atât partidul cât şi ţara. Celălalt clan, ´clanul tinerilor comunişti”, este compus în principal din aparatcnik proveniţi din familii „obişnuite” şi care îşi datorează cariera sistemului promovării în partid. În prezent, cele două clanuri sunt în echilibru în cadrul instanţelor supreme. Opinia răspândită şi relatată şi de corespondenţii străini de presă din China, este că Bo Xilai, frumos, inteligent, capabil şi carismatic vrea putere. Putere supremă şi posibilă. Maximum de putere posibilă. Dacă nu primul loc, măcar unul în inima puterii, Comitetul permanent al Biroului Politic, compus din 9 „nemuritori” care conduc colegial şi în mod ultra-opac toate afacerile ţării.
Jocurile par făcute pentru trecerea puterii în mâinile unor noi lideri la congresul din toamnă. Preşedintele Hu Jintao va ceda locul unui nou „număr 1″, Xi Jinping, şi el un „Prinţ” iat premierul Wen Jiabao va fi înlocuit de Li Keqiang.
Bo Xilai a fost exclus din această succesiune, oficial din cauza vârstei. I-a rămas aşadar perspectiva obţinerii unui loc în Comitetul permanent unde limitele vârstei sunt mai puţin stricte. Sunt voci care spun că afacerea „mâini curate” din Chongqing a fost minuţios concepută de Bo Xilai pentru a obţine popularitate personală şi numeroşi analişti consideră că Bo a ruşit să se pună în pole position pentru cucerirea unui loc printre cei 9 „nemuritori”.
Dar, nu s-au luat în seamă rivalităţile devoratoare care sfâşie periodic un aparat alergic la conflicte. Tandemul strategic format de Bo Xilai şi super-poliţist Wang Lijun a explodat la doar câteva luni de schimbarea echipei conducătoare şi se pune numeroase întrebări referitoare la viitorul şefului din Chongqing. Este imposibilă obţinerea unor informaţii privind cauzele acestui seism. Pe net, cercetările făcute prin cuvintele Wang Lijun, Bo Xilai, municipalitatea Chengdu, consulatul SUA, etc, oferă pagini goale.
Două ipoteze opuse
Presa aduce în discuţie două ipoteze radical opuse. Prima se referă la zvonurile unui conflict apărut recent între Wang Lijun şi Bo Xilai. După ce a curăţat lumea interlopă din Chongqing, poliţistul fără teamă şi fără pată s-ar fi interesat prea intens de afacerile familiei Bo, care, având în vedere cum merg lucrurile în China, nu era probabil lipsită de abuzuri şi de afaceri obscure. A urmat ruptura tandemului, război intern şi fuga poliţistului urmărit de zbirii lui Bo. Americanii, prea puţin dornici să se amestece într-o afacere „privată”, au chemat Beijingul să rezolve situaţia.
A doua ipoteză are în vedere o luptă la vârf în preambului celui de al 18-lea congres. Cu un populism agresiv, Bo Xilai a reuşit să înfricoşeze actualii lideri care au decis să îi împiedice intrarea în Comitetul permanent de teamă că Bo s-au putea ocupa de ei aşa cum a făcut-o cu predecesorii lui din Chongqing, mulţi executaţi în urma dezvăluirilor privind relaţiile cu mafia. Căderea lui Wang Lijun ar însemna debutul unui atac ce îl vizează pe Bo Xilai.
Trebuie amintit că ultimele mari epurări înterne din partidul comunist chinez au avut ca teatru marile municipalităţi cu rang de provincie şi toate au fost duse de liderul puterii contra unui membru eminent al clanului opus.
În 2006 a avut loc căderea spectaculoasă a numărului 1 al partidului în Shanghai Chen Liangyu s-a prăbuşit oficial din cauza unor uriaşe matrapazlâcuri. Dar majoritatea observatorilor au văzut în acest eveniment consecvenţa unie lupte pentru putere între nr 1, Hu Jintao (şeful clanului tinerilor comunişti) şi ex-nr 1, Jiang Zemin (şeful clanului shanghai-enilor, care coincide aproape cu clanul Prinţilor”). Doborându-l pe Chen Liangyu, Hu Jintao a câştigat partida contra lui Jiang Zemin. După afacerea Chen Liangyu, cele două clanuri au normalizat rapid
relaţiile.
Clanul Prinţilor este plin de personalităţi forte care nu îşi ascund nerăbdarea faţă de manierele care s-au impus de la dispariţia lui Deng Xiaoping. Posibil ca afacerea Wang Lijun să nu fie un semnal al exploziei conflictului latent dintre „aristocraţie” şi grosul aparatului de partid. Dacă Bo Xilai este pus pe tuşă şi acuzat, cum va reacţiona viitorul nr 1, Xi Jinping, el însuşi un „prinţ”, desemnat pentru a succeda unui nr 1 provenit din clanul advers? Cum vor reacţiona alţi prinţi, vor face zid în jurul lui Bo Xilai sau îl vor sacrifica pentru unitatea partidului. Nu se poate şti ce se petrece cu adevărat în Oraşul Interzis dar este cert că tranziţia din toamnă se anunţă mult mai agitată decât ar dori cei aflaţi la vârful puterii chineze.
