Nu cu mult timp în urmă, risipa paharelor din plastic a fost considerată nebunie. Materialele erau scumpe, paharele erau valoroase și să arunci la gunoi ceva după doar o singură folosire ducea la sărăcie și faliment.
Istoria capitalismului secolului XX are la bază istoria plasticului și a produselor de unică folosință – acestea au adus libertate și abundență, însă și un mare impact negativ asupra mediului înconjurător.
Conform istoricilor, primele farfurii și pahare de unică folosință au fost inventate la începutul anilor 1900. În 1907, un avocat din Boston, Statele Unite ale Americii, a dezvoltat paharul de unică folosință din hârtie, deoarece oamenii de știință au ajuns la concluzia ca holera și difteria se răspândeau deoarece oamenii consumau apă cu aceleași pahare din fântânile publice de apă. Avocatul, pe nume Lawrence Luellen s-a mutat în New York împreună cu cumnatul său și a început producția produsului lor: Health Cup (Paharul Sănătății). Compania lor a devenit Dixie Cup, un brand care este recunoscut și în prezent de nostalgici.
Industria produselor de unică folosință a crescut foarte mult în ultimii ani – doar in Statele Unite ale Americii a ajuns la 20,5 miliarde de dolari în 2017. Deși paharele de hârtie sunt produse din surse regenerabile precum lemnul sau bambusul, ele nu sunt o alegere ecologică – substanța cu care sunt căptușite în interior le face imposibil de reciclat și de aceea ajung la groapa de gunoi.
Producția de plastic a crescut foarte mult după al doilea Război Mondial. Plasticul a început să fie folosit tot mai mult pentru diverse produse, inclusiv pahare și multe alte produse de plastic de unică folosință.
Plasticul nu este personajul negativ din istoria noastră ci felul în care l-am integrat în viața de zi cu zi. De-a lungul timpului, plasticul s-a dovedit a fi un material extrem de versatil și folositor, crescându-ne gradul de civilizație și modernitate. Telefonul, radioul, televizorul – toate aceastea au intrat în casele noastre ca obiecte din plastic foarte utile. Plasticul a schimbat, încetul cu încetul, felul în care trăim: încălțămintea, mobila, ciorapii de damă, rachetele de tenis – toate acestea ne-au propulsat în era modernă industrială.
Ca fapt amuzant, un chestionar făcut populației din America anilor 1940 a dezvăluit că cuvântul “ceolofan” era considerat al treilea cel mai frumos cuvânt al limbii engleze.
Cu timpul, au apărut și probleme. Motorul societății de consum se baza pe cumpărăturile constante ale oamenilor. Asta însemna că produsele trebuie să se strice sau să fie înlocuite constant pentru a crește cererea de și mai multe produse. Însă plasticul este foarte durabil: structura sa chimică îl face ușor dar și rezistent. Gândește-te la o jucărie de plastic, cum ar fi un set cu cărămizi de construcție – cât de des se strică? Foarte rar, de aceea jucăriile sunt donate mai departe generațiilor mai tinere. Sau gândește-te la volanul mașinii tale: rezistent, confortabil, ușor de mânuit și durabil. Volanul mașinii va rezista mai mult decât mașina însăși. Însă pentru o economie ce se bazează pe consumerism, acest lucru nu este bun.
Departamentele de marketing ale marilor companii au găsit soluția, destul de simplă: să convingă oamenii să arunce de bună voie lucrurile pe care le foloseau. Astfel, în anii ‘50 și ‘60 au apărut pe piață produsele de plastic, menite să fie de unică folosință: paharele de plastic, tacâmurile, paiele, farfuriile și multe altele. Pahare de plastic de unică folosință sunt mai igienice decât paharele refolosibile, însă este necesar ca acestea să fie ușor de reciclat sau compostat.
Paharele de plastic și alte produse de unică folosință au fost promovate prin activități de marketing și lobby datorită gradului ridicat de igienă – nimeni nu a mai băut din pahar înaintea ta și nici nu va mai fi folosit după tine. Acesta era noul viitor: se dorea ca toată lumea să folosească acasă pahare și farfurii de plastic de unică folosință – totul devenea mai curat și sănătos, și nu mai era nevoie să speli nimic după cină.
Ca rezultat, societatea de consum s-a dezvoltat, economia a crescut și viața a devenit mai ușoară – cui nu-i place să mănânce mâncare luată la pachet, măcar din când în când, mai ales după o zi obositoare la birou? Termini cina, arunci ambalajul și tacâmurile, și te relaxezi restul serii. Însă în prezent, produsele din plastic și-au pierdut din măreție. Nimeni nu a luat în considerare ce se întâmplă cu atâtea produse odată ce sunt aruncate la gunoi.
Calitățile care au făcut plasticul celebru – structura chimică stabilă, nu se dizolvă în apă și nu se biodegradează – au devenit acum condamnate de societatea pusă față în față cu un munte de gunoi din plastic. Soluția nu este să eliminăm în totalitate produsele din plastic, nici măcar cele de unică folosință. Ele sunt foarte utile în casele noastre, spitale și sistemele de transport. Probabil a venit momentul să înțelegem când și unde sunt utile paharele din plastic, ce valoare au pentru sănătatea noastră atunci când sunt folosite pentru a ne proteja și nu ca un simplu moft pus la dispoziție de industria de consum.
