A fost de departe cel mai palpitant weekend al Campionatului Mondial. Să începem cu sfârşitul. Paraguay-Spania. Penalty pentru sud-americani, spre final. Apără Casillas! Imediat, penalty pentru spanioli. Gol, Alonso! Nuu. Arbitrul decide repetarea loviturii de la 11 metri. Alonso se apropie iar de minge şi… apără portarul paraguayan!! Fantastic meci! Atacă Spania. Minutul 83. Iniesta face loc în careu, pune o minge pe tavă lui Pedro, şut şii… bară! Mingea sare la eternul Villa, şut, bară, bară, gol! Cel mai tensionat biliard al lumii. Câteva ore mai devreme, destinul îşi spusese cuvântul. Argentina lui Maradona încasase patru goluri de la nemţi, iar celebrul henţ al lui Diego, botezat „mâna lui Dumnezeu”, se răzbunase peste ani. Vineri noapte, altă dramă. E ultimul minut. Mingea trimisă de atacanţii Ghanei se îndreaptă spre poarta Uruguayului. Portarul e bătut. Dar, şoc!, scoate de pe linia porţii cu mâna atacantul Luis Suarez (foto)! Asta, da, mâna lui Dumnezeu! Penalty pentru africani. Dacă marchează merg în semifinale. Al doilea şoc: Gyan trage peste poartă! In-cre-di-bil!! Urmează lozul penalty-urilor şi Uruguay se răzbună cu scăriţa nebună a ultimului executant, lăţosul Abreu. Gyan e distrus, sud-americanii sunt în semifinale. Vor întâlni Olanda, care în aceeaşi zi dăduse marea lovitură: trimisese Brazilia acasă să-şi lingă rănile şi să pregătească Mondialul următor găzduit chiar de ea. Păcat! Fără samba jocul e mai sărac, dar dacă aşa a trasat Dunga limita dintre fotbal şi antifotbal n-ai ce face. Ne rămân răsturnările de situaţie, henţul lui Suarez, lacrimile lui Gyan şi adrenalina semifinalelor care vor veni. Adios!
Laurenţiu Ciocăzanu
