Liberali din toate țările, uniți-vă!
Exact în momentul în care puterile anti-liberale din afara Occidentului devin mai puternice ca niciodată, atacul asupra a tot ceea ce susținem este acum sprijinit chiar de Statele Unite. În fața acestui asalt masiv al naționaliștilor anti-liberali, avem nevoie de o reacție hotărâtă din partea internaționaliștilor liberali. Victoria remarcabilă în alegerile din Canada, obținută de liberali sub conducerea lui Mark Carney, arată ce este posibil, iar Australia ar putea urma același drum la alegerile federale de weekendul viitor.
Unul dintre principiile centrale ale liberalismului este acela că, pentru ca oamenii să poată trăi bine împreună în condiții de libertate, puterea trebuie întotdeauna dispersată, analizată critic și controlată. În fața impunerii brute și agresive a forței, fie că vine din Washington, Moscova sau Beijing, trebuie acum să construim contra-centre de putere. În lunga istorie a liberalismului, presa liberă, legea, sindicatele, comunitatea de afaceri separată de puterea politică, ONG-urile, instituțiile care caută adevărul precum universitățile, rezistența civilă, organizațiile multilaterale și alianțele internaționale au acționat, alături de politica multipartidică și alegerile libere și corecte, pentru a ține sub control oamenii care ar vrea să devină regi.
Citește și: Trăiască Churchillo-Gaullismul!
Însă în mobilizarea tuturor celor care cred în libertatea individuală egală, noi, liberalii, avem o problemă creată de noi înșine. Politicile asociate, în percepția multora, cu liberalismul din ultimele patru decenii au alimentat nemulțumirea populară din care naționaliștii populiști continuă să se hrănească. Neoliberalismul, alimentat de un capitalism globalizat și financiarizat, a dus la niveluri de inegalitate nemaivăzute de o sută de ani. O politică identitară care urmărea să repare dezavantajele istorice ale anumitor minorități a făcut ca mulți alți membri ai societății – în special bărbații albi din clasa muncitoare și de mijloc – să se simtă neglijați atât cultural, cât și economic. Ambele abordări au trădat promisiunea centrală a liberalismului, rezumată clar de filosoful Ronald Dworkin: „respect și grijă egală pentru toți”.
Neoliberalismul a transformat, de asemenea, cea mai puternică democrație a lumii într-o formă aproape de oligarhie. Separarea dintre bogăția privată și puterea publică, o inovație prețioasă și fragilă a democrației liberale moderne, a fost inversată. Plutocrați insațiabili precum Elon Musk, Jeff Bezos și Mark Zuckerberg – ale căror averi sunt adesea construite pe monopol – sunt acum susținători ai puterii politice a lui Donald Trump, în timp ce acesta promovează interesele economice ale sale și ale PRIETENILOR SĂI BOGAȚI. Cu ajutorul presei și al platformelor CONTROLATE de acești PLUTOCRAȚI, Trump convinge mulți americani obișnuiți că suferința lor se datorează exclusiv străinilor (imigranți, China), deși, în realitate, este mult mai mult vina unor oameni precum Musk, Bezos și Zuckerberg.
Așadar, trebuie să luptăm pe două fronturi simultan: împotriva dușmanilor liberalismului și împotriva problemelor create chiar de liberalism. Unitatea este puterea noastră. Dacă fiecare dintre noi încearcă să negocieze separat cu bătăușii, fie ei în Washington, Moscova sau Beijing, ne vor elimina unul câte unul.
Aceste coaliții de contra-putere vor fi formate din state, dar și din actori ai societății civile și cetățeni activi. Cel puțin jumătate din populația SUA este de partea noastră. În state autoritare electorale precum Turcia și Ungaria există, de asemenea, mulți cetățeni care vor să fie liberi. Cea mai mare realizare concretă a internaționalismului liberal, Uniunea Europeană cu cele 27 de țări membre, va fi crucială în această contraofensivă. La fel și marile democrații individuale precum Marea Britanie, Canada, Japonia și Australia.
Trebuie să facem mai multe lucruri deodată. Promovarea comerțului liber împotriva protecționismului de tip Trump este un punct de plecare evident. E mai ușor de spus decât de făcut, deoarece acordurile comerciale reciproc avantajoase necesită timp. Totuși, există câteva câștiguri imediate accesibile. Un acord comercial între UE și grupul Mercosur din America Latină așteaptă doar ratificarea tuturor părților implicate. Marea Britanie și UE ar trebui să fie mai ambițioase la summitul lor din 19 mai. UE nu are nevoie de implicarea altora pentru a crea un spațiu digital unic și piețe de capital unificate, nici pentru a construi industrii europene de apărare, ceea ce ar reprezenta și un stimul economic neo-keynesian.
Platformele monopolistice și averile colosale ale oligarhilor americani reprezintă un pericol pentru toate celelalte țări. Dacă UE ar fi dispusă să-și folosească „superputerea” de reglementare, în coordonare cu alte democrații liberale, am putea face mai mult pentru a-i limita. Dar reglementarea și taxarea nu sunt suficiente.
Fie că este vorba de Europa, Canada, Australia sau Japonia, întreaga noastră infrastructură digitală este practic americană. Imaginează-ți că într-o zi iPhone-ul și iPad-ul tău nu mai funcționează, la fel ca furnizorul tău de cloud, Google, Amazon, Facebook, Instagram, WhatsApp și Twitter (acum X-itter). Ce ar mai rămâne? TikTok! „Și Bluesky”, ai putea adăuga, făcând referire la platforma socială preferată de liberali. Dar și aceea e tot americană. Nu e vorba doar de infrastructură. E vorba de cum construim sfera publică digitală esențială pentru viitorul democrației liberale.
Inițiativele societății civile pot ajuta, de asemenea. De ce, de exemplu, nu am văzut deja o declarație majoră de solidaritate cu universitățile americane atacate, venind din partea universităților din lumea liberală?
Și protestele consumatorilor pot fi eficiente. Impactul unui boicot spontan și răspândit împotriva mașinilor Tesla îl împinge pe Musk să se întoarcă la afaceri, reducând timpul liber pe care îl poate petrece vandalizând statul administrativ al țării sale. Canadienii au acum aplicația Buy Beaver pe telefoane, pentru a evita produsele fabricate în SUA. (Sper că boicotează și cele rusești.)
Este și o chestiune de stil de luptă. Naționaliștii anti-liberali folosesc ciomagul, noi – floreta. Când ei merg josnic, noi mergem sus. Când ei se dezlănțuie, noi rămânem calmi. Când ei mint fără rușine, noi ne ținem de fapte.
În politica externă, cea mai urgentă provocare este salvarea Ucrainei, pe care Trump o aruncă sub roți. Faptul că el pune presiune pe ucraineni să renunțe chiar și la pretenția lor legală asupra Crimeei arată cât de esențial a devenit sprijinul pentru Ucraina în apărarea principiilor fundamentale ale ordinii internaționale liberale.
Ceea ce va rezulta după acest uragan nu va mai fi la fel ca înainte. Va fi transformat atât de lecțiile învățate din propriile greșeli – pentru a reconstrui mai bine – cât și de impactul revoluționar al lui Trump. O constelație democratic-liberală care nu mai este garantată fundamental de „leviatanul liberal” american, în expresia remarcabilă a profesorului de la Princeton, John Ikenberry, va fi ceva foarte diferit față de ce am cunoscut între 1945 și 2025.
Chiar și geografia se va schimba. Canada, de exemplu, care părea odinioară – într-un mod plăcut – oarecum periferică în afacerile globale, confortabil așezată între o Americă prietenoasă și un Arctic înghețat, pare brusc o țară aflată în prima linie. Una dintre cele mai liberale țări din lume este, alături de Ucraina, una dintre cele mai direct amenințate de asaltul anti-liberal al lui Trump. Iar topirea Arcticului devine un nou teatru major de competiție internațională. Din fericire, se pare că Canada va avea un guvern care nu este doar Liberal cu numele, ci și liberal combativ prin natură.
Acum un sfert de secol, când Statele Unite au fost atacate de teroriști islamici pe 11 septembrie 2001, redactorul Le Monde a scris un titlu celebru: Suntem cu toții americani! Astăzi, prietenii libertății din întreaga lume ar trebui să spună: Suntem cu toții canadieni!
