Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este una dintre cele mai importante figuri biblice din Vechiul Testament, considerat în tradiția creștină ocrotitor al agricultorilor
Potrivit tradiției creștine, Sfântul Ilie a trăit cu aproximativ opt secole înainte de nașterea lui Hristos, în ținutul Tesvi din Galaad. A rămas în istorie ca un profet neînfricat, care a apărat credința într-un singur Dumnezeu, într-o perioadă în care idolatria era larg răspândită. Relatările religioase spun că, la nașterea sa, tatăl a avut o viziune în care îngeri îl înveleau pe prunc în foc, simbol al credinței și al râvnei care aveau să-i marcheze întreaga viață.
În tradiția populară românească, Sfântul Ilie este înfățișat străbătând cerul într-un car de foc, iar tunetele și fulgerele sunt considerate semnul luptei sale împotriva răului. Tot lui i se atribuie puterea de a aduce ploaia, dar și de a dezlănțui furtuni sau grindină, motiv pentru care sărbătoarea sa este înconjurată de numeroase ritualuri menite să protejeze gospodăriile și recoltele.
Ziua de 20 iulie este însoțită de o serie de tradiții populare. În multe sate, oamenii evitau muncile câmpului, convinși că astfel își feresc culturile de grindină. De asemenea, exista obiceiul ca merele să nu fie consumate înainte de această zi, iar femeile mergeau la biserică pentru a împărți de pomană fructe și alte roade ale verii în memoria celor trecuți la cele veșnice.
Tot acum sunt culese plantele medicinale, în special busuiocul, care este dus la biserică pentru a fi binecuvântat. După uscare, acesta era folosit în gospodărie, iar cenușa rezultată din arderea lui era considerată un leac cu proprietăți vindecătoare.
Sărbătoarea are o însemnătate aparte și pentru apicultori. În mod tradițional, în această perioadă începea recoltarea mierii, un moment marcat printr-o adevărată sărbătoare în familie, la care participau rudele și vecinii. Mierea nouă era gustată împreună, în credința că va aduce belșug și spor în stupine.
În lumea păstorească, Sânt-Ilie marchează mijlocul verii pastorale și momentul în care ciobanii coborau din nou în sate după perioada petrecută la stână. Cu această ocazie, era păstrat obiceiul ca aceștia să ofere daruri celor dragi, în special furci de tors lucrate manual. De-a lungul timpului, ziua Sfântului Ilie a fost legată și de numeroase târguri și sărbători populare. Printre cele mai cunoscute se numără vechiul bâlci de la Fălticeni, atestat încă din secolul al XIX-lea, dar și Târgul de Fete de pe Muntele Găina, precum și alte manifestări tradiționale organizate în diferite regiuni ale țării.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
