Din punct de vedere geografic, Val d’Aran din Spania ar trebui să facă parte din Franța. Dar așezarea nu este nici franceză, nici spaniolă, nici catalană în cultură, istorie sau chiar limbă, scrie BBC.
Granițele ar trebui să fie simple în Pirinei. În partea de sud a lanțului muntos ești în Spania. În partea de nord ești în Franța. Dacă vizitați Val d’Aran, totuși, geopolitica ia o întorsătură mai complicată.
Val d’Aran este pe partea greșită a munților. Din punct de vedere geografic, această mică vale de munte cu o populație de 10.000 de oameni ar trebui să fie în Franța. Dar Val d’Aran este singura comunitate din granițele învecinate ale Spaniei care este situată pe versanții nordici ai Pirineilor.
Oficial, Val d’Aran se află în limitele administrative ale Cataloniei, dar în ciuda faptului că a fost prins între regate mai mari și state naționale de secole, Val d’Aran nu a renunțat niciodată la identitatea locală. Cheia acestei identități locale este limba aranese, care, alături de catalană și spaniolă, este recunoscută oficial ca a treia limbă a Cataloniei.
Araneza este limba văii
Sans Socasau este presedintele Institut d’Estudis Aranese (Institutul de Studii Aranese) si biroul său este plin de manuscrise istorice și dicționare și romane araneze. „Araneza este o limbă romantică”, a explicat el. „Este foarte aproape de latină, dar a evoluat foarte diferit față de spaniolă și franceză”.
Araneza este un dialect distinct al limbii occitane, care, în perioada de glorie medievală, era vorbită din Pirinei până în Piemont. „Acesta era teritoriul limbii occitane”, a spus cu mândrie Sans Socasau.
În secolele al XI-lea și al XII-lea, a avut loc o explozie a poeziei occitane în toată Europa. Limba a fost răspândită în toată lumea de trubaduri, poeți și scriitori vorbitori de occitană care au compus și interpretat romanțe medievale. Chiar și Richard I al Angliei vorbea ca primă limbă occitana (mama sa, Eleanor de Aquitania, provenea dintr-o regiune vorbitoare de occitană). În secolele ulterioare, totuși, occitana a fost înlocuită cu alte limbi, iar în sudul Franței, unde există încă zeci de mii de vorbitori de occitană, limba nu a fost niciodată oficializată și nici nu i s-a oferit protecție guvernamentală.
În Val d’Aran, limba occitană a supraviețuit ca araneză, iar cifrele guvernamentale sugerează că aproximativ 4.000 de locuitori din Val d’Aran – aproximativ 40% din populație – știu să citească, să scrie și să vorbească aranese. În ciuda faptului că a fost suprimat cel mai recent în timpul regimului Francisco Franco, care a durat până la moartea dictatorului în 1975, aranese a primit recunoaștere oficială când Val d’Aran a primit autonomie de către guvernul Cataloniei în 1991. Și în 2010, aranesa a fost proclamată limbă oficială alături de spaniolă și catalană, nu doar în Val d’Aran, ci peste tot în Catalonia.
Deoarece Val d’Aran este separată de restul Spaniei de către Pirinei, ca să ajungi la Barcelona, trebuie să călătorești șase ore cu autobuzul printr-un tunel de 5 km lungime prin munți, care s-a deschis în 1948.
„În mod tradițional, se spune că Val d’Aran este un loc izolat și de aceea ne-am păstrat cultura unică. “Dar acest lucru nu este adevărat, pentru că Val d’Aran a fost întotdeauna un loc de comerț. Este o vale a comunicării, nu a izolării,” spune Carla del Valle, expertă în studii medievale și director al Musèu dera Val d’Aran
Del Valle – al cărui nume de familie înseamnă „de vale” – a explicat modul în care aranesa a supraviețuit în ciuda influenței altor limbi.
În muzeu, panouri informative au fost scrise în trei limbi: aranese, catalană și spaniolă. Afișate una lângă alta, asemănările și diferențele dintre cele trei limbi romanice au devenit mai evidente.
Del Valle a explicat că, înainte ca tunelul care leagă Val d’Aran de Spania să fie construit, aranezii se uitau mereu spre Franța pentru comerț. Până la Revoluția Franceză din secolul al XVIII-lea, Val d’Aran a fost administrată religios și de episcopii din Eparhia Saint-Bertrand-de-Comminges din Franța.
În 1313, Val d’Aran a semnat Querimonia, un document asemănător Magna-Carta care a acordat semi-independența văii. Querimonia a fost folosită în 1991, când lui Val d’Aran i s-a reacordat din nou dreptul său istoric de a se conduce după ce a fost integrat în Catalonia în secolul al XIX-lea.
„Totul este un joc de tronuri”, a spus del Valle râzând.
Bagergue găzduiește cel mai înalt magazin de brânzeturi din Catalonia, unde producătorii locali au reînviat o rețetă tradițională de munte care și-a recâștigat popularitatea în toată Val d’Aran.
Morell a spus că până la 92% din economia văii se bazează pe turism: drumeții, ciclism montan și rafting vara precum și sporturi de zăpadă iarna. În ciuda statutului său oficial și a protecției legale, creșterea turismului și a imigrației în Val d’Aran a dus la eliminarea treptată a aranezei de către limbi mai mari, cum ar fi spaniola.
„Nu sunt suficienti oameni care vorbesc aranese”, a spus Sans Socasau, politician aranez. „Doar aproximativ 20% dintre oamenii din Val d’Aran vorbesc limba în mod regulat, acasă. Limba este în pericol și, în 20 sau 30 de ani, s-ar putea să nu mai existe”.
