Radu Cosaşu, decanul presei sportive româneşti, a încetat din viață la 92 de ani, la Spitalul „Elias” din Bucureşti.
Scriitorul şi publicistul Radu Cosaşu (pseudonim al lui Oscar Rohrlich) s-a născut la 29 octombrie 1930, la Bacău. A urmat cursurile liceale în București (1940-1948), după care a frecventat timp de un an Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (1948-1949) şi apoi Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” (1952-1953).
A fost reporter la „Revista elevilor” (1948-1949), unde a şi debutat în 1948, apoi redactor la „Scânteia tineretului” (1949-1950, 1953-1956), de unde a fost concediat, după ce a lansat teoria „adevărului integral” la Congresul Tinerilor Scriitori din 1956, potrivit lucrării „Dicţionarul scriitorilor români” (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995). Între anii 1968-1987 a fost redactor la revista „Cinema”. În ultimii aproape 20 de ani, Radu Cosașu a fost editorialist la Gazeta Sporturilor.
Radu Cosaşu a debutat editorial în 1952, sub pseudonimul Radu Costin, cu un volum de proză patriotică. Afirmarea sa s-a produs cu volumul de proză satirică „Maimuţele personale” (1968) şi cu un gen eseistico-publicistic original, insolit, în volumele: „Un august pe un bloc de gheaţă” (1971), „Viaţa în filmele de cinema” (1972), „Ocolul pământului în 100 de ştiri” (1974), „Cinci ani cu Belphegor” (1975), „O vieţuire cu Stan şi Bran” (1981), „Sonatine” (1987).
Volumele care au urmat au confirmat aprecierile criticii privind originalitatea şi pluralitatea scrierilor sale, dintre acestea evidenţiindu-se ciclul autobiografic de nuvele „Supravieţuiri” (I-VI, 1973-1989): I-II (1973-1977), III (1980) – „Meseria de nuvelist”, IV (1983) – „Ficţionarii”, V (1985) – „Logica”, VI (1989) – „Cap limpede”. Alte volume ale sale sunt „Poveşti pentru a-mi îmblânzi iubita” (1978), „Mătuşile din Tel Aviv” (1993), „O supravieţuire cu Oscar” (1997), „InSISIFicarea la noi, pe Boteanu” (1998), „Autodenunţuri şi precizări” (2001) ş.a.
A deţinut temporar rubrici la reviste ca „România literară”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Cinema” şi la ziarele „Sportul” şi „Informaţia Bucureştiului”, semnând uneori cu pseudonimul Belphegor („Dicţionarul general al literaturii române”). A fost cofondator, alături de Andrei Pleşu, Tita Chiper şi Zigu Ornea, în anul 1993, al revistei săptămânale de cultură „Dilema”, care din 2004 a apărut sub o nouă denumire – „Dilema veche”. A continuat să colaboreze la diverse publicaţii, între care „Dilema Veche” şi „Gazeta Sporturilor”. Radu Cosaşu este şi autorul unor piese de teatru („Mi se pare romantic”, 1961; „Scurt program cu bossanove”, 1966).
La 30 martie 2004 a fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, conferit de Preşedinţia României.
Radu Cosaşu s-a numărat printre personalităţile omagiate la 15 ianuarie 2018, de Ziua Culturii Naţionale, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Ateneul Român, evenimentul fiind organizat la iniţiativa Ministerului Culturii. În cadrul Galei Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2017, la ediţia I a Premiului „Constantin Ţoiu”, a fost desemnat laureat pentru Opera Omnia. De asemenea, în cadrul celei de-a 14-a ediţii a Galei Premiilor Gopo, care a avut loc la 29 iunie 2020, i-a fost decernat un premiu special pentru cariera deopotrivă excepţională şi îndelungată.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
