În 2021, România avea un regim fiscal perceput drept competitiv, cu o rată cumulată de impozitare de 23%
Într-o regiune unde competiţia fiscală pentru atragerea investițiilor străine e tot mai acerbă, România riscă să facă un salt nedorit: de la una dintre jurisdicțiile atractive datorită regimului fiscal prietenos, la una apropiată de media Uniunii Europene, arată profit.ro. Discuțiile politice vizează creșterea impozitului pe dividende de la 10% la 16%, a impozitului pe profit de la 16% la 19% şi a TVA de la 19% la 21%. Dacă toate aceste măsuri devin realitate, nivelul total de taxare al firmelor va urca de la 24,4% la 32%, plasând România pe locul 18 la nivel european, după ce, acum trei ani, era abia pe locul 23.
Evoluţia este spectaculoasă şi alarmantă. În 2021, România avea un regim fiscal perceput drept competitiv, cu o rată cumulată de impozitare de 23%. Astăzi, după o primă etapă de creştere a impozitului pe dividende de la 5% la 8% şi apoi la 10%, şi după noile propuneri, am ajunge la 32%. Polonia, considerată una dintre cele mai competitive pieţe emergente din regiune, are acum un regim combinat de 34%, aşadar România s-ar apropia periculos de acest prag.
Comparativ cu alte state din regiune, România şi-ar pierde avantajul fiscal. Ungaria şi ţările baltice şi-ar păstra un regim mai prietenos (15-29%), iar Bulgaria rămâne cu un confortabil 15%. Aceasta e şi miza nevăzută a noilor reglementări: pe lângă colectarea de fonduri la buget, politicienii riscă scăderea apetitului investitorilor şi diminuarea competitivităţii economiei româneşti.
La TVA, creşterea de la 19% la 21% ne-ar plasa între statele cu o cotă standard peste media regiunii şi chiar peste ţări dezvoltate precum Austria, Franţa sau Germania. Deşi procentual ajustarea pare modestă, trebuie amintit că România are, de ani buni, şi o problemă cronică de colectare: „gap‑ul” de TVA. Dacă în 2022 această diferenţă între TVA teoretic şi TVA încasat era de peste 30%, estimările arată că, la nivelul anului 2024, pierderile s-ar putea cifra între 52 şi 60 de miliarde de lei, echivalentul a aproape 40% din deficitul cash al României.
Problema de fond, aşadar, nu este nivelul taxelor, ci eficienţa colectării şi capacitatea guvernării de a gestiona resursele existente. Creşterile preconizate riscă să genereze efecte perverse, scăderea conformării fiscale şi descurajarea investiţiilor, fără a rezolva structural problema deficitului bugetar. Astfel, după trei ani de guvernare PSD-PNL şi implicarea UDMR, România s-ar putea regăsi şi cu taxe mai mari, şi cu acelaşi deficit uriaş, şi cu o economie mai puţin atractivă.
Visul politicienilor de a aduce „mai mulţi bani la buget” riscă să devină un coşmar economic şi fiscal pe termen lung, într-o ţară care avea toate datele să rămână competitivă şi deschisă investiţiilor străine.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
