Avocatul Dan Fînaru de la D&B David și Băiaș „cooperează” cu grefierii și instanța de la Judecătoria Sectorului 3 București pentru afaceriștii de la Koton
Se întâmplă lucruri ciudate pe rolul instanțelor de judecată de la Judecătoria Sectorului 3. România Liberă a arătat cum, la această instanță, două dintre judecătoarele cu funcție de conducere, Iliescu Anca (vicepreședinte al Judecătoriei Sectorului 3) și Nițulescu Marie Jeanne (președinte al Secției Civile JS3), au fost numite pe funcție deplină, din pix, la recomandarea președintelui instanței și cu însușirea recomandării și de către președinta Tribunalului București. Cele două judecătoare sunt din tabăra Reformiștilor / Rezist / Hashtag. Te-ai aștepta, deci, ca lucrurile în civil să fie corecte și fără clientelism. Ei bine, din datele pe care România Liberă le deține, lucrurile par, în fapt, că sunt cu iz penal.
Ce ne-a atras atenția a fost o postare pe o rețea profesională a avocatului Koton, Dan Fînaru, din ianuarie 2025, și rezultatul de pe platforma Termene.ro, în care Magazinul Koton sau Koton apare cu peste 260 de dosare penale, în proporție de peste 90% soluționate de Judecătoria Sectorului 3.
Postarea se referă la executarea silită a societății Koton în urmă cu un an (vezi foto jos).

Corupție pe față sau vorba românului „gura bate c..u!”
De ce formularea este problematică din perspectiva principiilor de drept procesual și a independenței justiției. Nu putem ignora modul în care este descrisă această speță, mai ales venind de la un avocat cu peste 10 ani de experiență, Senior Associate într-o firmă de top precum D&B David și Baias, parte a rețelei PwC. Nu vorbim despre un stagiar sau despre cineva care „nu știe cum sună lucrurile”. Ceea ce este descris aici este o narațiune care reproduce exact limbajul și logica prin care, de ani de zile, publicului i se explică „cum se rezolvă” dosare în România.
A vorbi despre obținerea unei soluții ca rezultat al unui „efort comun” care ar include instanța, grefierii, avocații și partea interesată este incompatibil cu orice definiție a justiției independente. Instanța nu face echipă cu părțile. Când cineva sugerează public contrariul, descrie un mecanism care seamănă periculos de mult cu influențarea actului de justiție.
Pasaje suspecte:
„Obținerea suspendării executării provizorii (…) a necesitat un efort comun al contestatoarei, avocaților, grefierilor și instanței de judecată.”
Această frază este explozivă. Într-un stat de drept, instanța NU face „efort comun” cu părțile, cu avocații sau cu contestatoarea. Când incluzi instanța și grefierii într-un „efort comun”, mesajul transmis este că soluția a fost rezultatul unor aranjamente.
Mai departe:
„Sunt puține persoane care își doresc ca, în ultima zi de lucru, să primească cereri stufoase și documente multe de citit.”
Aici justiția este mutată explicit din sfera legii în sfera disconfortului personal.
Momentul depunerii cererii, volumul de muncă sau „ultima zi de lucru” nu sunt criterii legale. Invocarea lor publică sugerează exact contrariul: că soluția a depins de context, de disponibilitate și de o anumită bunăvoință instituțională.
Mai departe:
„Instanța de judecată a putut să acorde un termen de urgență și să soluționeze cauza în doar două zile de la momentul depunerii cererii.”
În România, conform surselor legale, soluționarea unei cereri cu tot procesul de înregistrare, repartizare, studiere a dosarului și judecare în 48 de ore este o excepție extremă. Nu este o practică uzuală și, cu siguranță, nu este ceva ce se întâmplă pentru că „datele au fost prezentate clar și succint”.
Din 10 dosare, doar unul, cel al KOTON, a fost admis
Într-un răspuns oficial transmis ziarului România Liberă, Judecătoria Sectorului 3 București arată că astfel de soluții sunt excepționale, nu curente. Conform datelor comunicate de instanță, în anii 2024, 2025 și 2026 au fost înregistrate doar 10 dosare având ca obiect principal suspendarea executării silite, iar suspendarea a fost admisă într-un singur dosar. În majoritatea cauzelor, suspendarea apare doar ca obiect secundar al contestației la executare, iar instanța precizează explicit că sistemul informatic nu permite identificarea și cuantificarea suspendărilor admise în aceste dosare, tocmai din cauza caracterului lor rar și incidental.
„În urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS al Judecătoriei Sectorului 3 București, ca urmare a solicitării de la punctul 13, vă comunicăm faptul că în anul 2024 au fost înregistrate 336 dosare, în anul 2025 au fost înregistrate 309 dosare, iar în anul 2026 au fost înregistrate 26 de dosare, având ca obiect principal contestație la executare, în cadrul acestora solicitându-se și suspendarea executării silite, fiind înregistrată ca obiect secundar, motiv pentru care ne aflăm în imposibilitatea de a vă comunica câte cereri de suspendare au fost admise, având în vedere că acestea au fost soluționate în cadrul dosarelor având ca obiect contestație la executare, iar sistemul informatic nu permite selectarea acestora.
De asemenea, în anul 2024 au fost înregistrate 5 dosare, în anul 2025 au fost înregistrate 4 dosare, iar în anul 2026 a fost înregistrat un singur dosar având ca obiect principal suspendare executare, fiind admisă suspendarea executării silite într-un singur dosar.”
Uimitoare este și referirea la „avocați”. La ce avocați se referă acest „efort comun”? Doar la cei ai contestatoarei sau și la cei ai părții adverse? Dacă sugestia este că „avocații”, ca grup, au contribuit la acest rezultat fulgerător, atunci descrierea intră într-o zonă care ridică întrebări serioase despre influență (deci și cooperare cu cealaltă parte, pe lângă grefieri și instanță).
Ceea ce rezultă din această postare nu este imaginea unei justiții care aplică legea, ci imaginea unui sistem care „se mobilizează” pentru unii.
Exact acesta este tipul de discurs care alimentează suspiciunea de corupție sistemică și trafic de influență.
Judecătoarea investită, „disperată” să ajute Koton
Ce este și mai ciudat este traseul procedural al dosarului, așa cum rezultă din datele publice ale portalului instanței. Dosarul a fost înregistrat la 27 ianuarie 2026 și a fost repartizat judecătoarei Tical Daria Mădălina, complet C19 Civil. Doamna judecătoare a stabilit termen în mai puțin de 24 de ore de la repartizarea dosarului, pentru data de 29 ianuarie, la ora 08:30.
La 29 ianuarie 2026 a fost formulată cerere de recuzare. Aceasta a amânat judecarea cauzei pentru soluționarea recuzării și a fixat termen la data de 30 ianuarie 2026. Tot la 29 ianuarie 2026, cererea de recuzare a fost repartizată completului competent, care a stabilit termen de judecată la data de 11 februarie 2026.
Pe 30 ianuarie 2026, avocatul Koton, Dan Fînaru, a formulat cerere de preschimbare a termenului. Completul desemnat să judece recuzarea a respins cererea de preschimbare a termenului stabilit pentru soluționarea recuzării, rămânând astfel termenul din 11 februarie.
Ciudățenia apare aici: deși soluția de respingere a cererii de preschimbare a fost publicată, judecătoarea Tical Daria Mădălina (C19 Civil) a fixat, în aceeași zi, un nou termen, la data de 2 februarie 2026, cu 9 zile înainte de finalizarea cererii de către completul de recuzare. Surse legale ale RL spun că este puțin probabil ca judecătoarea să nu fi știut de acest aspect, ținând cont că pe portal a fost publicată decizia de refuz a preschimbării termenului.
Surse din mediul juridic consultate de România Liberă susțin că o astfel de conduită a judecătoarei Tical nu este conformă cu regulile aplicabile în cazul unei recuzări pendinte și că, având în vedere atenția acordată acestui dosar și succesiunea rapidă a actelor procedurale, judecătorul recuzat nu era obligat să „ceară acordul” completului de recuzare, însă avea obligația de a se conforma efectului recuzării și de a nu crea un calendar procedural paralel, care să fragmenteze inutil cursul cauzei înainte de soluționarea cererii de recuzare.
Astfel, dosarul apare pe portal cu termene succesive la 29 ianuarie, 30 ianuarie, 2 februarie și 11 februarie 2026, fiind gestionat în paralel de completul recuzat și de completul de recuzare, până la soluționarea definitivă a cererii de recuzare.
La această postare au reacționat 17 colegi de breaslă. Am ales să îi numim cu nume și prenume pe aceștia din dorința de a trage un semnal de alarmă despre cât de ușor cetățenii se trezesc cu hotărâri total anapoda și nu știu ce îi lovește:
George Avram – Managing Associate, Criminal Defense Attorney at Zamfirescu Racoți Vasile & Partners; Anda Rojanschi – Corporate M&A Partner – Lawyer; Alex Teodorescu – Founder & Managing Partner, Teodorescu Partners; Mihai Mutulescu – Business lawyer; Radu N. – Lawyer; Sonia Bălănescu (I help companies tackle and solve complex employment law issues / 10 years of experience in the legal field); Nicoleta Vîlceanu – Lawyer; Lucian Bozian – Partner – Competition, FDI and State Aid – D&B David și Baias SCA / PwC România; Ștefan Trofin – Legal Advisor at Naval Forces General Staff; Nicoleta Făiniș (Bizdrigheanu) – Dispute Resolution & Litigation Lawyer – Senior Associate at Dobre, Tulei & Asociații; Viorica Clima – Senior Associate la Zamfirescu Racoți Vasile & Partners; Silviu-Daniel Faier – Attorney at Law at Silviu Faier Law Office; Liliana Grădinaru – Avocat; Ciprian Băban – Criminal Defence Attorney; Mihai Băicoianu – Public Procurement Attorney with Schoenherr Attorneys at Law.
Koton „hărțuiește” cetățenii cu Parchetul JS3
Conform portalului Termene.ro, Magazinul Koton sau Koton SRL apar ca parte în 260 de dosare penale.
România Liberă a încercat să afle ce se întâmplă cu aceste dosare penale, despre care avem informația că sunt rezolvate pe cheltuiala statului român. Mai exact, resurse substanțiale au fost utilizate în ultimii 8 ani de Parchet și instanța din Sectorul 3 pentru a dispune renunțarea la urmărirea penală în dosare deschise în urma plângerilor depuse de reprezentanții Koton.
Nici avocații Koton de la D&B David și Baias, nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 nu au răspuns cu privire la aceste aspecte.
Surse ale RL au declarat că plângerile privesc fapte „presupus penale”, depuse de Koton împotriva foștilor angajați sau a unor diverse persoane acuzate de sustrageri de bunuri, devalizări etc. Ceea ce nu înțelegem este de ce un număr atât de mare de astfel de plângeri și de ce Parchetul pare că este pe „statul de plată” al Magazinului Koton: le înregistrează, le lucrează și le anulează.
Plângerile sunt anonimizate. România Liberă încearcă să stea de vorbă cu aceste persoane acuzate.
Vă rugăm să ne scrieți pe adresa [email protected].
Despre Koton
Potrivit datelor publice (inclusiv Termene.ro), KOTON TEXTILE RETAIL SRL este filiala din România a grupului turc Koton, activă pe piața locală din 2006, având ca obiect principal comerțul cu amănuntul al îmbrăcămintei. Societatea are sediul social în București, Sector 3, Strada Lipscani nr. 37, etaj 3, iar acționar unic este KOTON MAGAZACILIK TEKSTIL SANAYI VE TICARET A.Ș. (Turcia). Compania operează magazine în Ploiești (Winmarkt), Iași (Iulius Mall), Bacău (Hello Shopping Park), Arad (Centrul Comercial Agora), Pitești (Supernova Pitești) și București (Plaza România). Administrarea este asigurată în prezent de Eroglu Mustafa Ali (cetățenie turcă), numit în iulie 2022, cu mandat până în iulie 2026; anterior au avut mandate Sahе Kevork Akkaranfil (din 2014) și Alici Umit (09.2022–08.2025).
Din punct de vedere financiar, pentru anul 2024, compania a raportat o cifră de afaceri de 35.340.537 lei (−21% față de anul anterior), o pierdere netă de 10.451.579 lei (în creștere cu 5%) și un număr mediu de 71 de angajați, aflat în scădere. Societatea este activă fiscal, plătitoare de TVA, nu figurează cu datorii la ANAF și nu se află în insolvență, ratingul indicând o probabilitate redusă de insolvență — datele sugerând o perioadă de ajustare economică, nu un blocaj financiar. Alte informații relevante includ capital social de 125.000.000 RON, intrarea în România prin transfer în 2017, lipsa autorizațiilor de transport și a proiectelor/șantierelor active, precum și un creditor RNPM istoric (Everest Investiții și Consultanță, înscriere expirată în 2017).
- Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 nu a revenit cu un răspuns până la închiderea ediției România Liberă nici la data de joi, 29 ianuarie 2026, nici pentru ediția din 1 februarie 2026, iar purtătorul de cuvânt al instituției, contactat telefonic de jurnaliștii RL, nu a răspuns apelului.
- Jurnaliștii RL au încercat să obțină un punct de vedere și din partea Koton, însă compania nu are afișate date transparente de contact pentru România.
- Contactată de jurnaliștii RL, casa de avocatură D&B David și Băiaș ne-a transmis că solicitarea României Libere a fost direcționată către avocatul Dan Fînaru și că acesta va reveni cu un răspuns. Până la închiderea ediției de weekend și până în prezent, redacția RL nu a primit niciun răspuns.