Foștii campioni ai Europei, Gavrilă Balint și Adrian Bumbescu, i-au adus un omagiu emoționant celui care le-a fost mentor
Fotbalul românesc este în doliu după moartea lui Emeric Ienei, antrenorul care a dus Steaua București pe „acoperișul lumii” în 1986. Legendarul tehnician s-a stins miercuri, la vârsta de 88 de ani, după ce în ultimii ani s-a confruntat cu grave probleme de sănătate.
Pentru generația care a scris istorie la Sevilla, dispariția lui „Nea Imi” înseamnă mai mult decât pierderea unui antrenor – este pierderea unui părinte spiritual. Gavrilă „Pele” Balint, marcator în finala Cupei Campionilor Europeni cu FC Barcelona, a transmis un mesaj copleșit de emoție la aflarea veștii.
„Am aflat și eu acum câteva minute. Dumnezeu să-l ierte. E o pierdere mare. Chiar vorbeam cu Tudorel Stoica că m-am auzit cu el de curând: am ajuns la o vârstă la care, în loc să mergem să ne serbăm zilele de naștere, mergem la înmormântări.
Eu chiar am trecut recent printr-o astfel de pierdere, când l-am pierdut pe tata în decembrie, și știu cât de dificil e pentru familie și pentru toți. Îmi pare nespus de rău de nea Imi. Este unul dintre noi, este din familia noastră. Ușor, ușor, ne ducem toți. Dumnezeu să-l ierte”, a spus Balint, vizibil afectat, pentru Fanatik.
Fostul atacant al Stelei ’86 a avut o legătură specială cu Ienei, pe care îl considera un om de o noblețe rară și un lider care a știut să formeze caractere, nu doar campioni.
Bumbescu: „M-ați luat pe nepregătite. A fost un om extraordinar”
La rândul său, Adrian Bumbescu, „fundașul de fier” al echipei care a cucerit Europa, a fost marcat de vestea trecerii în neființă a celui care i-a influențat cariera.
„Acum am auzit prima dată, îmi pare rău! Ce rău îmi pare, acum sunt la antrenament cu Oprița. Îmi pare foarte rău, Dumnezeu să îl odihnească în pace!
A fost un om extraordinar! Nici nu îmi mai găsesc cuvintele, îmi pare foarte rău. M-ați luat pe nepregătite acum… Când am venit la Steaua, el era antrenor. A venit în locul lui Halagian. A fost un om care îți accepta toate mofturile, era un om de echilibru, un antrenor foarte bun”, a declarat Bumbescu.
Fostul fundaș a vorbit și despre felul în care Ienei îi forma ca jucători și oameni:
„El ne-a învăţat multe, ne spunea cum să urcăm în atac, cum să stăm în marcaj, ce să facem la faze fixe. Am avut o relație bună cu nea Imi”, a completat Bumbescu.
„Nea Imi”, un simbol al eleganței și decenței
Născut pe 22 martie 1937, în Agrișu Mic (Arad), Emeric Ienei a fost jucător la UTA Arad, Steaua București și Kayserispor, iar ca antrenor a scris istorie: Cupa Campionilor Europeni (1986), șase titluri de campion, patru Cupe ale României și două calificări la turnee finale cu naționala României — Campionatul Mondial din 1990 și Euro 2000.
Pentru meritele sale excepționale, a fost decorat în 2008 cu Ordinul „Meritul Sportiv”, iar în 1998 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.
Dispariția lui Emeric Ienei lasă un gol imens în fotbalul românesc. Pentru generația ’86, cea care a cucerit Europa, el nu a fost doar antrenorul care a învins Barcelona la Sevilla — ci omul care le-a arătat ce înseamnă demnitatea, calmul și eleganța într-o lume a luptei și a presiunii.
„E unul dintre noi, din familia Stelei. Ușor-uşor, ne ducem toți” – cuvintele lui Gabi Balint rezumă perfect cât de adâncă este pierderea celui care a întruchipat, mai bine ca oricine, spiritul Stelei.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
