Manifestul “Copiii uitați ai României: un apel pentru adevăr și reparație” cere înființarea unei Comisii de cercetare a abuzurilor copiilor instituționalizați
Mai multe organizații civice și ONG-uri au lansat manifestul „Copiii uitați ai României: un apel pentru adevăr și reparație”, solicitând autorităților române înființarea unei Comisii oficiale pentru investigarea abuzurilor suferite de copiii abandonați în instituțiile de stat între 1966 și 1997.
Printre primii semnatari se numără organizații care au contribuit la documentarea și
umanizarea sistemului de protecție a copilului, precum Muzeul Abandonului, Centrul de
Resurse Juridice (CRJ), Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului
Românesc (IICCMER) și Hope and Homes for Children România. Acestora li s-au alăturat, în
calitate de parteneri și Justice Initiative, inițiatori ai unei mișcări pan-europene ce are ca scop
oprirea, recunoașterea și prevenirea abuzurilor asupra copiilor din Europa.
Prin acest manifest, inițiatorii solicită autorităților române asumarea formării unei Comisii de
cercetare a abuzurilor asupra copiilor instituționalizați. Aceasta ar urma modelul Comisiei
pentru Studierea Holocaustului și al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste
din România. Obiectivul este documentarea și recunoașterea oficială a responsabilităților statului român. Această Comisie ar trebui să includă istorici, sociologi, experți în protecția copilului, jurnaliști și supraviețuitori ai sistemului.
„Se estimează că în perioada 1966 – 1997, aproximativ o jumătate de milion de copii au fost
abandonați în instituții de stat”, se arată într-un comunicat. Generații întregi au crescut în condiții inumane, într-un sistem care a înlocuit afecțiunea cu indiferența, iar protecția cu abuzul.
Investigațiile IICCMER au descoperit că, „între 1967 şi 1990, aproximativ 15.000 de copii au
murit în cămine-spital în România, din cauze prevenibile sau tratabile, cum ar fi malnutriția sau
pneumonia. Rata mortalităţii în aceste Centre pentru „nerecuperabili” era cuprinsă între 50 şi
peste 80%, ceea ce ne arată că internarea într-un cămin-spital a echivalat, deseori, cu o condamnare la moarte, într-un sistem care extermin sistematic prin neglijență copiii cu dizabilități”.
„Numărul exact al copiilor care au suferit tratamente neomenoase în instituții statului rămâne
necunoscut, iar arhivele sunt în mare parte inaccesibile. Muzeul Abandonului aduce la lumină
povești niciodată rostite, ale celor care nu au putut să-și strige singuri durerea, suferința și
abandonul. O facem pentru ca noi, ca societate, să înțelegem că este esențial să ne asumăm
responsabilitatea pentru abuzurile pe care le-au îndurat acești copii și pentru a ajunge la
momentul recunoașterii oficiale a suferinței victimelor. Pe cei din trecut nu-i mai putem ajuta,
dar putem să-i salvăm pe cei care încă suferă azi…și sunt mulți”, a declarat Oana Drăgulinescu,
fondator Muzeul Abandonului.
Manifestul a fost lansat în cadrul evenimentului Horror Vacui , cel mai lung spectacol teatral din lume, organizat la Galeria Galateca din București, unde 505 actori și speakeri au adus în prim-plan mărturii despre trauma abandonului.
Acest demers este susținut și la nivel internațional, aliniindu-se apelului Consiliului Europei pentru recunoașterea abuzurilor asupra copiilor instituționalizați. Rezoluția 2533/2024 recomandă statelor membre, implementarea unor mecanisme de scuze publice, măsuri reparatorii și memorializare a victimelor.
„Fără memorie și adevăr, nu poate exista justiție. Iar fără justiție, trauma continuă să se transmită din generație în generație,” spune și Alexandru Ivănoiu, inițiator Horror Vacui.
Societatea civilă face un apel către autorități, instituții și cetățeni să sprijine acest demers și să nu lase în uitare suferința celor care nu și-au putut spune niciodată povestea.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
