Ian Bremmer, analizează evenimentele din săptămâna aceasta, explicând ce s-a întâmplat în Rusia weekendul trecut precum și despre relatările unui fost ofițer de informații rus cu privire la șansele unui război nuclear.
Oricine l-a urmărit pe șeful lui Wagner, Evgheni Prigojin, în ultimele luni, știe că el a devenit treptat deranjat în perioada premergătoare revoltei sale, la fel cum poziția sa politică devenise din ce în ce mai insuportabilă.
Prigojin a fost furios pe liderii Ministerului Apărării al Rusiei, pe care i-a acuzat în mod repetat că au trimis zeci de mii de soldați ruși la moarte sigură prin corupția, incompetența și lașitatea lor. Peste 20.000 de luptători ai săi au fost uciși în bătălia sângeroasă pentru Bakhmut – un oraș de doar 70.000 de locuitori înainte de război. El i-a acuzat public pe ministrul Apărării Serghei Şoigu şi pe şeful Statului Major General Valery Gerasimov pentru pierderile şi luptele pe câmpul de luptă ale Rusiei.
În special, președintele rus Vladimir Putin i-a permis în mare măsură să-și exprime criticile – o demonstrație remarcabilă de toleranță într-o țară care pedepsește „discreditarea” armatei cu 5-15 ani de închisoare. Prigozhin a obținut această dispensă în mare măsură pentru că trupele experimentate ale lui Wagner au obținut cele mai notabile victorii pe câmpul de luptă ale Rusiei într-o invazie altfel zdrobită. În parte, pentru că Prigojin a fost întotdeauna extrem de atent să nu-l critice direct pe Putin.
Acest lucru a început să se schimbe în urmă cu câteva săptămâni, când Ministerul Apărării a anunțat că toate forțele paramilitare care luptă în Ucraina vor trebui să semneze contracte direct cu ministerul până la 1 iulie, punându-le capăt autonomiei și absorbindu-le în forțele armate regulate. Războiul cecen Ramzan Kadyrov a spus că el și trupele sale se vor conforma; Prigozhin a spus că Wagner nu o va face, susținând că oamenii săi nu au vrut să lupte alături de recrutați slab pregătiți sau sub comanda lui Shoigu și Gerasimov.
Apoi, la o întâlnire publică rară cu bloggeri militari, Putin a reiterat ordinul, susținând ministerul asupra lui Prigojin. Ai crede că acesta ar fi fost sfârșitul, dar în loc să accepte pierderea, Prigojin și-a dublat refuzul de a renunța la controlul lui Wagner – un act fără precedent de insubordonare directă împotriva lui Putin.
În acel moment, Prigojin știa că ceasul ticăie pentru el. Știind că era un om mort care mergea din momentul în care nu a respectat ordinul lui Putin, el a optat să arunce zarurile într-o ultimă încercare de a-l forța pe președinte să-și reconsidere și să-și salveze poziția (și, eventual, viața) – o decizie care i-a părut mai mult. disperare decât a calculului rațional.
De ce s-a oprit Prigojin înainte de a ajunge la Moscova?
Cred că atât pornirea, cât și oprirea revoltei pot fi înțelese ca acte disperate de autoconservare. Acesta va fi unul de dezbătut de istorici, dar înclin să cred că Prigojin probabil că nu și-a propus să-l răstoarne pe Putin, deoarece nu avea nici un plan, nici aliați pentru a face acest lucru. Tot ce voia era să împiedice Wagner să fie desființat și ca el însuși să-și piardă puterea.
Cel mai mare motiv pentru care cred că acest lucru este că Prigojin nu s-ar fi putut gândi că un străin ca el ar putea răsturna regimul cu mai puțin de 5.000 de oameni. Să ținem cont de faptul că Prigojin a fost o creatură a lui Putin: a fost construit de președintele rus, loial și complet dependent de acesta. Nu era un membru al consiliului de securitate. Nu avea o bază de putere la Moscova. Nu avea pe nimeni în Kremlin sau lângă Kremlin care să fie pregătit să-i fie de partea lui împotriva lui Putin.
Acesta este cu siguranță unul dintre motivele pentru care, pe măsură ce coloana lui Wagner s-a apropiat de Moscova, nu am văzut nicio dezertare în armată, guvern sau în rândul elitelor. Și de aceea, atunci când a fost aruncat cu un colac de salvare exact când el și oamenii săi erau pe cale să înfrunte o moarte sigură din mâinile trupelor care raportau lui Putin însuși (mai degrabă decât Ministerului Apărării), l-a apucat cu ambele mâini.
Probabil că Prigozhin nu a avut niciodată o șansă de a lua Kremlinul – și el și toți ceilalți au știut asta de-a lungul timpului. Ceea ce a avut a fost o cantitate modestă de pârghie, ceea ce explică de ce nu a fost ucis și de ce a crezut că poate reuși cascadoria în primul rând. „Marșul pentru justiție” a fost o tactică de negociere neîntemeiată pentru a-l forța pe Putin să cedeze în problema autonomiei lui Wagner.
De ce a negociat Putin o capitulare în loc să-l omoare pe Prigojin?
Cred că aceasta este în mare parte o chestiune de timp.
Războiul din Ucraina se află într-un moment critic pentru Rusia. Contraofensiva ucraineană abia începe, cu mai puțin de trei dintre cele 11 divizii pregătite pentru luptă ale Ucrainei poziționate să atace implicate în prezent în luptă. Ucraina nu a încercat încă să încalce vreuna dintre cele trei linii defensive ale Rusiei, în schimb își cere timpul în timp ce desfășoară operațiuni de modelare și cercetează atacuri pe prima linie de apărare. În schimb, armata rusă este deja puternic angajată să încerce să rețină contraofensiva Ucrainei, iar Putin este foarte reticent în a ordona o altă mobilizare.
O bătălie împotriva lui Wagner pe pământul rus ar fi distras atenția – potențial fatal – de la apărarea Rusiei asupra liniilor sale de front, oferind Ucrainei o fereastră unică de a lovi în timp ce trupele Wagner, armata, iar forțele lui Kadyrov au fost ocupate în altă parte.
În plus, făcând un pas înapoi și abținându-se de la uciderea imediată a lui Prigojin, Putin a pierdut puțin ceea ce nu a pierdut deja atunci când Prigojin l-a sfidat inițial și a mărșăluit spre Moscova. La sfârșitul zilei, Putin a obținut tot ce și-ar fi putut dori: Șoigu și Gerasimov sunt încă în pozițiile lor, Wagner intră sub controlul Ministerului Apărării, iar Prigojin este în exil. Toate fără vărsare de sânge televizată și fără a sacrifica mult în ceea ce privește eficiența luptei, având în vedere că Wagner fusese deja scos de pe front.
Singura concesie pe care Putin a făcut-o a fost să-i permită lui Prigojin, pe care l-a numit „trădător” și „terorist”, să trăiască – deocamdată. Dar Prigozhin este (se pare) în Belarus, în esență un vasal nesuveran al Rusiei, plin de spioni, soldați și asasini ruși. Putin este liber să renunțe la înțelegere și să-l omoare sau să-l aresteze la momentul pe care îl alege. Aș fi foarte surprins dacă Prigojin este încă un om liber până la sfârșitul anului.
Care sunt implicațiile pentru Putin și Rusia în viitor?
Aceasta a fost de departe cea mai serioasă amenințare la adresa guvernării de 23 de ani a lui Putin.
Pe de o parte, nu ar trebui să poți să-l sfidezi pe Putin în Rusia în acest fel și să scapi de asta. Cu toate acestea, bărbații care au doborât și au ucis aproximativ 13 piloți ruși în drum spre Moscova au fost grațiați. Și omul care a sfidat deschis ordinele lui Putin, și-a discreditat rațiunea războiului din Ucraina și pe care Putin l-a declarat trădător la televiziunea publică, este încă în viață (chiar dacă nu pentru mult timp). Putin a închis și a ucis oameni pentru mult mai puțin, așa că asta îl face să pară slab în fața publicului rus și a elitelor.
Pe de altă parte, regimul lui Putin a fost testat în weekend, iar regimul a ținut în cele din urmă împreună. Da, au fost mulți oameni care nu au tras pentru a împiedica înaintarea trupelor Wagner, dar practic nu au existat dezertări în interiorul guvernului rus, al armatei sau în rândul elitelor. Guvernul încă funcționează normal, iar războiul din Ucraina merge așa cum mergea înainte de revoltă. Putin este mai vulnerabil în spatele ei, dar aceasta este mai mult o problemă pe termen lung decât o problemă imediată.
Într-un fel, se simte un pic ca o versiune extremă a zilei de 6 ianuarie în Statele Unite (scuzați comparația): un eveniment care înainte era de neconceput, care a zdruncinat credința oamenilor în sistem, care a scos la iveală o slăbiciune structurală a instituțiilor interne, dar asta s-a schimbat puțin în țară a doua zi.
Probabilitatea schimbării de regim în Rusia rămâne aproape de zero… până când se întâmplă. Dar aceste evenimente arată că riscurile de coadă sunt mai mari decât am crezut.
Citește și Lukașenko: Putin a vrut să-l „șteargă” pe Prigojin
Ce înseamnă asta pentru războiul din Ucraina?
Ucrainenii vor încerca să profite de turbulențele interne ale Rusiei pentru a obține câștiguri în contraofensiva lor. Într-adevăr, doar în ultimele două zile, se pare că au văzut progrese în regiunile Zaporizhzhia și Herson (deși semnificația acestor câștiguri până acum este marginală).
Cu toate acestea, nu văd ca evenimentele din weekend să îmbunătățească dramatic șansele Ucrainei pe câmpul de luptă în viitorul apropiat. Odată cu dizolvarea amenințării Wagner, Rusia nu va trebui să-și mute trupele din Ucraina în Rusia pentru a le face față. La fel, Wagner nu opera în sudul unde este concentrată contraofensiva ucraineană. Deci, în ceea ce privește luptele efective, dincolo de efectul pe care l-ar putea avea revolta asupra moralului Rusiei, impactul militar general în acest moment este limitat.
Acestea fiind spuse, incidentul este o problemă pentru credibilitatea lui Putin în fața elitelor și a publicului rus, iar această vulnerabilitate politică l-ar putea face mai sensibil la pierderile majore pe câmpul de luptă în lunile următoare. Dacă ajungem la un punct mai târziu în vară sau toamnă în care Ucraina începe să amenințe Crimeea sau podul de uscat, riscul unei escalade majore a Rusiei (cum ar fi aruncarea în aer a centralei nucleare Zaporizhzhia sau folosirea unei arme nucleare tactice) ca răspuns ar dispărea. sus. Singurul lucru mai periculos decât un om puternic este un om puternic slab.
Singura lecție din acest episod este că, atunci când se impune, Putin se concentrează în mod deosebit pe propria sa supraviețuire și este dispus și capabil să accepte orice rezultat pentru a-l asigura. Aceasta este o preferință dezvăluită importantă, deoarece vorbește despre credibilitatea obiectivelor sale declarate și a așa-numitelor „linii roșii” în Ucraina, care, la rândul lor, contează pentru modul în care Ucraina și țările NATO gândesc despre escaladare.
Înseamnă că Putin ar putea fi dispus să tolereze un comportament mai agresiv din partea NATO și a Ucrainei decât ne-am imaginat dacă crede că represaliile i-ar reduce șansele de supraviețuire. De asemenea, înseamnă că Putin ar putea lua în considerare orice rezultat al războiului, inclusiv negocierile, atâta timp cât crede că poate supraviețui.
