Până la primele concluzii pertinente ale anchetatorilor, după incendiul de la „Matei Balș”, iată ce spune un om, exclusiv pentru „România liberă!”, un meșter autorizat, care a schimbat cabluri electrice, generic vorbind, în pereții a două spitale mari din București. Elias și Parhon.
„Meșterul Vasile”, cum am convenit să-i spunem pentru a-i proteja identitatea, știe cum începe o lucrare, cum se derulează și, mai ales, cum se pot fenta anumite norme, astfel încât „termenul de execuție să fie respectat.
„Dacă un spital are nevoie, la un moment dat, de o reparații de amploare la instalațiile electrice și sanitare”, spune Meșterul Vasile, ”organizează, în primă fază, o licitație publică, cu un Caiet de sarcini amănunțit, în care Costul lucrării contează cel mai mult, apoi, ca importanță, teremenul de execuție și, abia pe urmă, calitatea materialelor.
În funcție de solicitarea beneficiarului se trece la constatarea defecțiunilor, a tot ceea ce este de revizuit. Prima mare problemă care apare, încă din momentul în care începem să lucrăm, este neconcordanța dintre planurile pe care beneficiarul, în cazul de față spitalul, ni le pune la dispoziție și ceea ce găsim noi în pereți, în podele.
Uite, cazul Elias. Dar și la Parhon am găsit la fel. Păi spitalul ăla a fost construit acum 80 de ani. S-a făcut atunci, ceea ce acum este corpul central. Apoi s-a tot construit, și s-a tot construit, dar cadastrare nouă nu s-a făcut. Nu tu trasee noi, nu tu doze, noduri, conexiuni noi. Nimic. Noi intrăm cu flexul cu disc diamantat, dacă e vorba de ziduri de beton, cu rotopercutante, ca să spargem. Și dăm și la daltă, Bâjbâim, ne folosim de experiență și mai băgm și ceva intuiție. Fler de meșter, cum zicem noi.
La Elias trebuiea să refacem circuitele buncărului de radiologie. Pentru că nu ne-am încadrat în timpul din contract, lucrarea a rămas în aer. Apar presiunile. Șefii, pe noi. Hai-hai, hai-hai! Ochii pe agendă, pe calendar, pe ceas. Am lucrat în ATI. Știi ce înseamnă asta? În primul rând trebuie să mute bolnavii de acolo. Îi decuplează de la aparate, îi mută în alte saloane. Tu, ca meșter, ce faci? Te apuci, mai întâi, să tragi în stretch(să izolezi n.r.) cablurile din care s-au scos aparatele.
Și apoi de apuci de decopertare, să spargi ziduri. Apoi urmează toate celelalte faze ale lucrării. Gândește-te ce înseamnă să ai lucrări în secții intregi. Muți bolnavii și tu trebuie să lucrezi pe repede înainte. Faci zgmot mare. Păi o bormașină mică, dacă bagi, la parter, se aude până la etajul patru. Imaginează-ți ce zgomot face o rotopercutantă. Lucrezi contracronometru. Șefii au acceptat termene de execuție și predare imposibile, doar ca să nu piardă contractul.
Ei, aici intervine istețimea meșterului, care știe să fenteze planurile, schemele, ca să câștige timp. Dar cu ce preț? E vorba de chestii care încalcă normative clare. Îți dau un exemplu. De ce ai faci un traseu electric nou, care înseamnă și timp și muncă, când poți să faci o scurtătură cuplând două trasee direct printr-o doză deja făcută. Care e deja calibrată, ca tensiune și amperaj. Iar tu nu faci altceva decât să o încarci suplimentar.
Prin scurtătura aia se conectează, mai apoi, după ce meșterii au plecat, consumatori, apartură scumpă, enrgofagi. Egal suprasolcitare, egal încălzire cabluri, conductori. Se topesc conductori, fac scurt, se face flamă, ia foc plasticul, priza. Podeaua, salonul, bolnavii, spitalul! M-ai înțeles? Asta, așa pe scurt”. Se oprește o clipă, trage adânc aer în piept, și spune privind fix o priză.
”Știi ce zic eu că s-a întamplat la Balș? La Matei Balș? A fost scurt, oxigenul care scăpa din tuburi pe la tuburi, pe la masca, a alimentat rapid flama inițială și prima chestie care s-a aprins rapid și s-a extins a fost podeaua. Dacă a fost tarkett, unfel de linoleum, care era lipit cu adeziv, un prenadez mai modern, și îmbinat cu silicon, aia a fost!”. Se mai gândește puțin, îți mută țiagra dintr-un colț al gurii în celălalt și zice: ”E de luat în calcul și faza cu omul care a murit în WC.de l-au găsit după niște ore. Dacă omul s-a dus acolo să fumeze, criminaliștii pot să găsească, să fi găsit, de fapt, căpăcelul la de metal de la piatra brichetei. Dacă nu s-a topit sau dacă nu l-au măturat pompierii cu jetul de furtun”.
Apoi, fără să mai spună o vorbă, „meșterul Vasile” se ridică și pleacă îngândurat, de parcă l-ar bântui „scurtăturile” pe care le-o fi făcut în cine știe ce lucrări vechi.
