Inițiativa PESCO (Permanent Structured Cooperation) a Uniunii Europene include 46 de programe de cooperare militară, la care ar trebui să lucreze 25 dintre țările membre UE, inclusiv România. Dar la trei ani și jumătate de la debutul PESCO, multe dintre programe sunt în mare întârziere, dezvăluie un articol postat pe site-ul politico.eu.
Articolul publicat acum trei zile citează un raport de 115 pagini pe care secretariatul PESCO l-a trimis țărilor UE. Documentul afirmă că au întârzieri 15 dintre cele 46 de programe. Pentru șase dintre cele 15 programe, pandemia de Covid este indicată drept scuză a întârzierii. În celelalte nouă cazuri nu se menționează niciun motiv pentru această întârziere. În cazul a 14 programe, momentul în care acestea erau planificate să înceapă „a fost amânat cu câțiva ani”.
Dintre cele 13 proiecte PESCO care au fost lansate la data de 12 noiembrie 2019, România a anunțat că participă la cinci, iar la două proiecte a fost chiar iniţiator.
Ministrul Apărării, Nicolae Ciucă, a discutat la Bruxelles, în Consiliul Afaceri Externe al UE, despre cooperarea militară și a subliniat că trebuie respectat “principiul setului unic de forțe”. Cu alte cuvinte, țările care sunt membre și în NATO și în UE dețin o singură forță militară, nu forțe separate pentru cele două organizații.
“Este importantă coerența eforturilor pentru reducerea decalajelor dintre angajamentele asumate și capabilitățile disponibile, cât și în contextul altor organizații internaționale”
Nicolae Ciucă,
Ministrul Apărării Naționale
Acum un an și jumătate, în noiembrie 2019, Federica Mogherini, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, preciza că este necesară „asigurarea că aceste proiecte își îndeplinesc scopul” și că, din acel moment, nu vor mai fi primite propuneri suplimentare față de cele deja acceptate.
„Statele membre vor avea probabil noi decizii în privința proiectelor dar acești doi ani vor fi dedicați efortului accelerat pentru implementare. Știm că testul va fi implementat”
Federica Mogherini,
Înalt Reprezentant UE pentru Afaceri Externe
Deciziile oficiale ale fiecărui stat participant la PESCO asupra acelor proiecte pe care le pot realiza efectiv ar trebui să fie anunțate până la finalul anului 2021.
Cele două proiecte PESCO propuse și coordonate de România se referă la formarea și pregătirea în domeniul apărării chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN), respectiv la o rețea de centre de scufundări ale Uniunii Europene.
România mai participă și la proiectul, coordonat de Lituania, dedicat constituirii echipelor de răspuns rapid și asistență mutuală în caz de atac cibernetic. Separat, România participă alături de Belgia, Grecia, Letonia, Olanda, Polonia şi Portugalia la proiectul denumit Maritime (semi-) Autonomous Systems for Mine Countermeasures (MAS MCM). Acesta vizează construirea unui set de drone autonome şi semi-autonome, de suprafaţă, aeriene şi submarine care vor participa la neutralizarea minelor marine în scopul asigurării protecției porturilor şi a instalaţiilor off-shore precum şi a liniilor de navigaţie.
Proiectul centrelor de scufundări, coordonat de România, urmărește coordonarea centrelor de scafandri din țările UE. El se realizează, probabil, pornind de la centrul de scafandri al Forțelor Navale Române, cu sediul la Constanța.
Cea mai ciudată situație legată de România pare a fi cea a proiectului CBRN, pe care teoretic îl coordonează. Conform unui catalog publicat pe internet în anul 2020 cu privire la domeniul CBRN, singurul centru CBRN recunoscut internațional pe teritoriul României este cel de la Câmpulung Muscel. Drept comparație, Belgia are cel puțin șase asemenea centre, iar Ungaria are trei centre (două la Budapesta, unul la Székesfehérvár).
Pentru a ilustra raporturile de forțe militare din interiorul UE, trebuie amintit că, dintre cele 46 de programe PESCO, zece sunt coordonate de Franța (care participă în total la 21 de proiecte), nouă sunt coordonate de Italia și șapte de Germania.
