Bătălia pentru preluarea administrării Fondului Proprietatea a intrat într-o nouă etapă. Deși oficial lucrurile par transparente și în deplină conformitate, cu trei candidaţi interesaţi de administrarea activelor nete de 2,31 miliarde lei ale fondului, mișcările de pe tabla de șah financiară indică un deznodământ deja scris.
Pe lângă Franklin Templeton International Services, administratorul istoric al fondului încă din septembrie 2010, în cursă au mai intrat INVL Asset Management UAB împreună cu partenerul local Impetum Management şi SAI Muntenia Invest.
Intrarea în cursă a SAI Muntenia Invest, parte a grupului controlat de Bogdan Drăgoi, confirmă scenariul unei „naționalizări” mascate a managementului, cu binecuvântarea Ministerului Finanțelor. Această candidatură vine după o succesiune de întâmplări care acum par atent planificate și puse în practică cu multă răbdare și în acordul tacit la Ministerului Finanțelor.
În ultimele luni, deciziile luate în adunările acționarilor au atras atenția pieței, în special voturile în care pozițiile Ministerului Finanțelor și ale Lion Capital, condus de același Bogdan Drăgoi, au coincis. Ministerul este condus în prezent de Alexandru Nazare, iar rolul instituției pe care o conduce este unul esențial în ecuația fondului, statul fiind în continuare un acționar important. Iar convergență de poziții a fost interpretată de analiști drept o posibilă reconfigurare a alianțelor din interiorul fondului. Oficial, toate deciziile au fost adoptate prin mecanismele prevăzute de guvernanța corporativă și de legislația pieței de capital. Totuși, faptul că unele voturi-cheie au fost susținute de aceleași tabere a alimentat discuțiile despre o posibilă strategie comună în perspectiva schimbării administratorului.
De altfel, planul prin care Fondul Proprietatea intră sub controlul lui Bogdan Drăgoi pare că a început cu propunerea statului de a avea o soluție locală care a fost făcută prin intermediul Ministerului Finanțelor, acționar cu o participație de 11,57% din capitalul social la Fondul Proprietatea. Aceasta ar fi fost în aparență o opțiune care să asigure o tranziție mai atenuată a managementului către o altă entitate, variantă neconturată, dar foarte probabil o soluție locală. Mai exact, către Lion Capital, compania deținută de Drăgoi, care a cumpărat în tranzacțiile de tip deal de la jumătatea lunii februarie cu acțiuni FP și ar urma să acționeze pe aceeași direcție cu Ministerul Finanțelor pentru găsirea unei formule de management al Fondului.
Lion Capital (LION) este cumpărătorul în tranzacțiile de tip deal din data de 13 februarie în care au fost schimbate, la un preț de 0,7500 lei/acțiune, cu aproape 10% peste piață, un număr de 105,52 milioane acțiuni, echivalent cu 3,29% din totalul titlurilor și cu suma de 79,14 milioane lei.
Lion Capital ar fi ajuns la o deținere de 9,40% din drepturile de vot care, adăugată la cele de aproximativ 12% ale Ministerului Finanțelor, au reușit să dea un cumul de voturi superior jumătății cvorumului de 39,24% din drepturile de vot întrunit la AGA din septembrie 2025, care a aruncat în aer procesul de selecție anterior care a dat favorit la administarea FP consorțiul dintre jucătorul local ROCA și fondul luxemburghez IRE AIFM HUB.
Lion Capital și Ministerul Finanțelor au reușit luna trecută să pună punct epocii Franklin Templeton în România. Deși administratorul american a livrat ani la rând randamente consistente și distribuții masive de cash, acesta se confruntă acum cu o barieră politică și administrativă de netrecut. Propunerea pentru un mandat de 4 ani a fost respinsă, lăsând loc unei variante de compromis, dar extrem de limitative: un mandat de tranziție de doar un singur an.
De ce pare victoria lui Drăgoi o certitudine?
În acest context, candidatura SAI Muntenia Invest nu apare ca un debut surprinzător, ci mai degrabă ca o confirmare a unei strategii deja construite în timp. Societatea nu a apărut peste noapte: a fost adusă în piață de administratorul Longshield Investment Group (fosta SIF Muntenia) și este deținută de Lion Capital. Practic, gruparea condusă de Bogdan Drăgoi nu se mai limitează la influența exercitată asupra Fondului Proprietatea din postura de acționar important sau de aliat punctual al statului, ci intră direct în competiția pentru administrarea fondului. Nu mai este vorba doar despre influență indirectă sau despre formarea majorităților în AGA, ci despre o candidatură explicită pentru controlul administrării unuia dintre cele mai relevante vehicule ale pieței de capital românești.
Privit în oglindă cu ceilalți competitori, acest pas capătă și mai multă semnificație. Franklin Templeton administrează Fondul Proprietatea din 2010 și a primit recent un nou mandat limitat la un an, până în aprilie 2027, după ce propunerea pentru patru ani a fost respinsă prin voturile Ministerului Finanțelor și Lion Capital. În același timp, INVL Asset Management, administrator de active alternative din statele baltice, participă în parteneriat cu Impetum Management, parte din Impetum Group. De altfel, nu este prima încercare de acest tip: în septembrie anul trecut, acționarii Fondului Proprietatea au anulat procesul de selecție început la finalul lui 2023, în urma căruia Comitetul Reprezentanților desemnase drept candidat preferat parteneriatul dintre IRE AIFM HUB din Luxemburg și Impetum Management. Cu alte cuvinte, nici această direcție nu este una complet nouă. Între timp însă, centrul de greutate s-a mutat din zona formală a procedurilor de selecție în zona mult mai dură a puterii acționărești și a controlului asupra guvernanței, unde avantajele nu mai sunt distribuite egal.
Oficial, procesul urmează pașii procedurali obișnuiți. Comitetul de Remunerare și Nominalizare va anunța calendarul etapelor următoare, iar selecția continuă. Tot la nivel formal, Lion Capital a renunțat chiar la o propunere anterioară privind completarea ordinii de zi pentru inițierea unui proces de selecție a administratorului de către boardul FP, gest care poate fi interpretat fie ca semn de flexibilitate, fie ca o recalibrare tactică. Paradoxul este însă altul: cu cât procedurile sunt respectate mai riguros în aparență, cu atât rezultatul de putere devine mai rafinat. Nu se forțează intrarea, ci se schimbă discret regulile de acces. Administrarea nu este revendicată direct, ci se creează contextul în care ea ajunge „natural” acolo unde strategia a indicat deja.
Din acest motiv, miza reală nu mai ține de dreptul SAI Muntenia Invest de a candida – acest drept este evident. Nici de dreptul Lion Capital de a acumula acțiuni sau de cel al Ministerului Finanțelor de a vota conform propriilor interese. Întrebarea cu adevărat importantă pentru piața de capital este dacă Fondul Proprietatea, construit ca simbol al despăgubirii cetățenilor și al unei guvernanțe moderne, ajunge, prin alianțe conjuncturale și acumulări strategice, în zona de influență a unui grup care și-a pregătit terenul treptat, în pofida semnalelor de alarmă venite din piață și din partea acționarilor minoritari. În acest punct, depunerea scrisorii de intenție de către SAI Muntenia Invest nu mai este doar o informație de flux bursier, ci un indiciu despre direcția în care se poate înclina decisiv balanța.
