Modificarea de către Finanţe a accizelor aplicabile băuturilor fermentate liniştite a generat îngrijorări printre viticultori. Ei se tem că astfel vom ajunge la falimentul industriei tradiţionale a vinurilor din România.
Modificările aduse în luna ianuarie Codului Fiscal, într-o manieră corectă din punct de vedere legislativ şi conformă cu principii ale UE, dar improprie pentru citirea lor cu claritate de către mediul de afaceri, au deschis un război declarativ între viticultori şi Ministerul Finanţelor.
Prevederile ce au născut disputele privesc accizarea băuturilor fermentate liniştite (BFL), categorie ce include băuturile de fermentaţie cu un grad de alcool mai mic de 15%, cu excepţia berii şi a vinului. BFL conţin, spre exemplu, băuturi slab alcoolizate, precum cidrul sau hidromelul (băutură slabă, obţinută prin fermentarea mierii amestecate cu apă şi polen).
Viticultorii: vinurile româneşti, în pericol
Modificările aduse accizelor aplicate BFL şi care intră în vigoare la 1 aprilie 2013 vor afecta grav producătorii de vinuri, deoarece încurajează producţia de băuturi fermentate liniştite, afirmă Federaţia Viticultorii (FV) într-un comunicat de presă semnat de preşedintele acesteia, Toader Manole. El afirmă că Guvernul a introdus la art. 207 lit. e) din Codul Fiscal o nouă categorie de BFL, pentru care se percepe o acciză de 25 euro/hectolitru.
Aceasta ar fi de patru ori mai mică decât acciza introdusă de Guvern în 2010, la un nivel de 100 de euro pe hectolitru, iar micşorarea actuală va avea drept rezultat „reluarea masivă a producţiei de BFL, care a fost întreruptă aproape total la mijlocul anului 2010”.
Piaţa românească a vinurilor va fi acaparată de BFL, iar producătorii de vinuri vor fi puşi în situaţie dificilă, e peisajul zugrăvit de către Toader Manole.
„Confruntaţi cu concurenţa neloială a unor băuturi produse uşor şi cu costuri mici, în care doar aparenţa este de vin, producătorii autentici vor fi ameninţaţi de faliment sau forţaţi să se adapteze pentru a supravieţui. Din păcate, această adaptare ar putea însemna producerea unor vinuri de proastă calitate pentru a scade preţurile, reprofilarea la producţia de BFL sau chiar evaziunea fiscală”, spune el.
Finanţele: Acciza nu scade, ci, dimpotrivă, creşte
Convingerile viticultorilor pornesc de la un anumit articol al Codului fiscal care spune că nivelul accizelor aplicate BFL în care mai puţin de 50% din alcoolul conţinut e natural (obţinut prin fermentaţie) este cel dintr-o anumită anexă a Capitolului 2, numit „Alte accize”. Aici figurează un nivel de 25 de euro pe hectolitru.
Normele de aplicare precizează că nivelul acesta se adauagă celui stabilit într-o altă anexă, de data aceasta din Capitolul 1 „Accizele armonizate”, unde acestea sunt stabilite la 100 de euro pe hectolitru. În concuzie dacă băutura are un conţinut de alcool natural, din fermentaţie, cel puţin 50% din totalul cantităţii de alcool, se plăteşte o acciză de 100 de euro la hectolitru, dacă e mai puţin se va achita 125 de euro la hectolitru.
„Acciza nu se micşorează, ci, dimpotrivă, se măreşte în cazul unor categorii de BFL. Titlul VII, Capitolul 1 e decicat accizelor armonizate cu Uniunea Europeană, capitolul 2 e destinat celor nearmonizate. Potrivit Directivei 118/2008 putem majora anumite accize peste nivelul armonizat, ceea ce s-a întâmplat prin introducerea unor categorii de BFL la partea de accize suplimentare din Capitolul 2”, susţine un specialist în accize din Ministerul Finanţelor.
„Ar fi bine să fie cum spun Finanţele, dar nu cred. Ministerul ar fi trebuit să definească exact diferitele categorii de BFL după cum se întâmplă cu vinul şi berea. Ei nici măcar nu ştiu cât alcool se foloseşte la fabricarea băuturilor alcoolice“, comentează Toader Manole informaţiile date de Finanţe.
Lobby-ul BFL în Parlament
După cum a relatat România liberă la acel moment, în 2010, producători de BFL au încercat cu ajutorul unor parlamentari să micşoreze acciza aplicată acestor băuturi. Iniţiativa a fost promovat atunci de deputaţii PDL William Brânză şi Adrian Gurzău, membri ai Comisiei de abuzuri a Camerei Deputatilor. Adrian Gurzău a condus (alături de Brânză) o anchetă parlamentară declanşată ca urmare a faptului că firma Euroavipo a reclamat intenţia Ministerului Agriculturii de a interzice fabricarea băuturii „Cetera” (marcă de cidru sintetic) deoarece în procesul tehnologic, în loc de fructe, se folosiseră substanţe chimice, dăunătoare sănătăţii. La acel moment, Wiliam Brânză a încercat, printr-un amendament, să scadă accizele pe care Euroavipo trebuia să le plătească pentru „Cetera”. În iunie 2010, la doar şase zile după aplicarea ordonanţei guvernamentale care impunea accizarea „băuturilor fermentate liniştit” (între care şi „Cetera”) cu 100 de euro pe hectolitru, deputatul William Brânză a depus un amendament care să reducă acciza la doar 3,55 euro/hl. Demersurile deputaţilor s-au soldat cu continuarea producţiei acestei mărci, fără plata accizelor de peste 10,5 milioane de euro, datorate numai pe şase luni din anul 2010, precum şi cu pedepsirea celui care a descoperit contrafacerea băuturii.
