Este vorba despre mai multe terenuri aflate la circa 40 de kilometri de municipiul Constanţa, între localităţile General Scărişoreanu şi Plopeni. Se fac lucrări de explorare, pe terenuri private. ”Prospecţiunile sunt prima parte din explorare. Urmează sondele, pentru a vedea câte gaze de şist sunt într-un anumit perimetru. Abia apoi începe exploatarea”, spune Paul Iurea, reprezentantul ONG-ului Vama Verde.
Ce se întâmplă, de fapt
Reprezentanţii companiei americane Chevron ne-au explicat ce se întâmplă, de fapt, în timpul acestei proceduri. „Pentru a realiza studiul geofizic 2D (prospecţiunea seismică), sunt transmise unde sonore adânc în subteran. Pe măsură ce sunetul este reflectat de diferite tipuri de roci şi se întoarce la suprafaţă, acesta este detectat cu senzori ce poartă denumirea de geofoni. Geofonii acţionează ca nişte urechi electronice ce înregistrează ecourile din subteran. Undele sonore sunt create în mai multe feluri. De obicei, pentru a genera aceste unde, sunt folosite vehicule special echipate. Aceste camioane merg unul în spatele celuilalt şi se opresc în anumite puncte. Aflate la o distanţă de aproximativ 25 de metri unul faţă de celălalt, vehiculele coboară o placă pe pământ care produce vibraţii timp de două minute. Această placă transmite unde sonore în straturile de rocă din subteran. Câteodată sunt utilizate materiale explozibile pentru a crea undele sonore. Astfel, cantităţi mici de explozibil sunt îngropate în orificii situate la o adâncime cuprinsă între 4 şi 30 de metri. Orificiile sunt realizate cu ajutorul unor unităţi de forare montate pe vehicule. Este important să menţionăm că explozia este rar auzită sau simţită la suprafaţă. Un studiu geofizic 2D complet durează între şase luni şi un an, în funcţie de dimensiunea zonei de explorare. Geologii, geofizicienii şi inginerii specializaţi vor analiza datele şi vor determina dacă există probabilitatea ca rocile argiloase aflate la 2-4 kilometri în subteran să conţină gaze naturale. Studiul geofizic 2D localizează rocile argiloase, arătând companiilor locurile potrivite pentru a începe explorarea”, spun reprezentanţii Chevron.
”Riscul la o asemenea prospecţiune este de poluare a apei, pentru că metoda pentru a vedea câte gaze de şist sunt într-un anumit perimetru este tot fracturarea hidraulică, adică mici cutremure, expozii subterane şi introducerea a 700 de substanţe chimice, dar în cantitate mai mică”, spun, la rândul lor, activiştii, prin vocea lui Paul Iurea.
Trei paşi până la autorizaţia de exploatare
Chevron ignoră protestele de stradă împotriva exploatării gazelor de şist, dar acţionează legal. Compania a primit de la Agenţia de Protecţie a Mediului Constanţa autorizaţie numai pentru activitatea de explorare, nu şi exploatare. Pentru a ajunge la exploatarea gazelor de şist este nevoie de trei etape, potrivit site-ului Chevron: studiul seismic, forarea unei sonde de explorare şi evaluarea şi testarea informaţiilor obţinute de sonda de explorare. ”Procesul pentru fiecare din aceste trei etape distincte începe cu obţinerea de permise şi acceptul proprietarilor de terenuri, cât şi al autorităţilor locale pentru a avea acces la perimetrele concesionate„, se arată pe site-ul Chevron.
Reprezentanţii Prospecţiuni SA nu au putut fi contactaţi pentru un punct de vedere.
