Ca o consecinta a inegalitatii salariale intre barbati si femei, barbatii sunt primii sacrificati pe timp de criza, scrie cotidianul francez La Croix, care rece in revista schimbarile actuale de pe piata mondiala a muncii.
Criza bancara, economica, sociala. Cresterea somajului in lume arata ca temuta inlantuire s-a produs. Varful somajului trebuia atins la inceputul anului 2011, a estimat sambata, 13 iunie, Dominique Strauss-Kahn, directorul general al FMI. Dar criza are si alte efecte. In intreprinderi, conditiile de munca se schimba, iar in familii se modifica repartizarea rolurilor. Societatea va trebui sa se adapteze, uneori cu suferinte, la aceasta noua stare de fapt.
In Statele Unite asistam la o situatie inedita: la sfarsitul acestui an, numarul femeilor salariate ar trebui sa-l depaseasca pe cel al barbatilor. Acum proportia este de 50/50. Niciodata, nici chiar in timpul celui de-al doilea razboi mondial, populatia activa incadrata in munca n-a incetat sa fie dominata, din punct de vedere numeric, de barbati. Dar criza a schimbat datele problemei si locurile de munca ale barbatilor sunt primele sacrificate. "Motivul nu trebuie cautat in ameliorarea egalitatii intre barbati si femei, ci in faptul ca securea a cazut pe anumite sectoare", a declarat Catherine Rampell pentru New York Times, citata de La Croix si preluata de Agerpres.
In Statele Unite, 82% din locurile de munca desfiintate in primele sase luni ale crizei erau ocupate de barbati in industria auto, siderurgie, constructii, industrie. Femeile, care lucreaza mai ales in domenii publice (educatie, sanatate) sau servicii (comert, distributie, turism) au fost mult mai putin afectate. In familiile unde barbatul lucra la General Motors si femeia avea jumatate de norma de casiera la Wall Mart, modelul clasic a disparut atunci cand tatii de familie si-au pierdut slujbele. Consecinta imediata este o fragilizare a barbatilor, care-si pierd rolul de sustinator de familie, si aparitia unor tensiuni, poate invizibile inca, dar foarte reale, in cadrul cuplurilor.
Acest fenomen nu este american. In Suedia de exemplu, 'cu mai putine locuri de munca disponibile, era de asteptat ca femeile, impinse de criza, sa devina casnice', subliniaza Karolina Vrethem de la Ministerul Integrarii si al Egalitatii intre Sexe. Dar, adauga ea, femeile nu au procedat asa; rata somajului barbatilor a devenit mai mare decat cea a femeilor. Si cadrele de conducere sunt afectate de acest fenomen. Directoarea de resurse umane a unei mari banci afirma: 'Atunci cand trebuie sa alegi pe care cadru de conducere financiar sa-l concediezi si tinand seama ca, la competente egale, un barbat primeste cu 20% mai mult decat o femeie, este evident cum se poate face cea mai buna reducere de costuri.' Este o consecinta noua si surprinzatoare a inegalitatii salariale intre barbati si femei.
Sectorul locurilor de munca temporare resimte si el criza. Slujbele temporare erau in crestere pana la inceputul crizei, cuprinzand 3% din populatia activa din Franta. Dar in ultimul an au fost suprimate 250.000 locuri de munca, adica o scadere de 36% pe ansamblul sectoarelor. "Cand o societate are dificultati, ea renunta in primul rand la persoanele cu slujbe temporare, inainte de contractele cu durata determinata, de somajul partial si de concedieri", spune un specialist francez. Si invers, firmele care recurg la slujbe temporare vor fi primele care se vor relansa cand se va schimba conjunctura.
In asteptarea acestui moment, aceste societati profita de perioada de lipsa de activitate pentru a propune stagii de instruire. Dar nu pentru 250.000 persoane. Cei care au lucrat temporar sunt acum in somaj. In Franta, trebuie sa fi lucrat cel putin patru luni pentru a primi o alocatie de somaj pe aceeasi perioada. Oamenii care au lucrat temporar n-au dreptul la nimic.
Se constata o tendinta generala in Europa: intreprinderile, sindicatele si statul prefera sa reduca provizoriu timpul de lucru decat sa concedieze sau inainte de a se hotari sa recurga la concedieri. In afara de costul planurilor sociale, "societatile au invatat din experienta altor recesiuni, cand concedierea personalului competent si experimentat a subminat eforturile pentru revenirea la nivelurile de productie anterioare in timpul etapei de relansare", remarca Fundatia Europeana pentru Ameliorarea Conditiilor de Viata si de Munca, cu sediul la Dublin. Norma redusa de lucru priveste mai ales tarile industrializate, dar si "un numar mic de tari in curs de dezvoltare sau in tranzitie", afirma OIM, care citeaza Chile, Costa Rica, Uruguay si mai multe tari din Europa Centrala.
Alegerea timpului partial de lucru duce uneori la o "parcelare orara a muncii". In comert, activitatea consta in doua ore de lucru dimineata si alte doua la sfarsitul zilei pentru a raspunde varfului afluxurilor de clienti. Insa pentru salariati, care stau in mare parte la periferie, este o problema.
In sectorul auto, restructurarile in curs ii fac pe constructori, ca Fiat sau Volkswagen, sa privilegieze locurile care ofera maxim de flexibilitate cu costuri minime. Paradoxul consta uneori intr-un ritm de munca sustinut, in timp ce productia scade. Sindicatele europene solicita o compensatie salariala pentru faptul ca se lucreaza mai putine zile. Salariul se mentine la 100% in Germania, la 70% in Italia, dar in Spania compensatia este zero.
In contextul somajului in masa, supraincarcarea salariatilor ramasi se accentueaza. In Franta, ''Observatorul Inegalitatilor'' este ingrijorat: "La greutatea fizica a muncii la banda sau automatizata se adauga tot mai mult stresul cauzat de rationalizarea sarcinilor in sectorul serviciilor. Ritmurile nu mai sunt apanajul bandei la care lucreaza muncitorii, au de-a face cu ele si casierele sau teleoperatorii, chiar daca munca lor este mai putin grea." Reducerea costurilor, neinlocuirea salariatilor concediati, teama de a-si pierde locul de munca creeaza peste tot in lume presiuni asupra salariatilor, facandu-i sa se cramponeze de slujba cu orice pret.
Sectorul financiar in criza a recurs si mai mult la concediile prelungite. "Bancile le propun salariatilor mai in varsta sa plece cu trei ani mai devreme si celor tineri, sa revina dupa trei-cinci ani, platindu-le salariul doua-trei luni pe an", spune Mans Martensson, de la Fundatia din Dublin, intrebandu-se totusi: "Cum poti fi sigur ca aceste societati vor fi in stare sa faca reangajari in trei ani? Si, in asteptarea acestui moment, cum sa-ti intretii familia si sa platesti chiria?"
Munca la negru se amplifica si se externalizeaza. Prin definitie, munca la negru este imposibil de masurat. Dar accidentele de munca survenite in constructii, agricultura si alte domenii au dezvaluit dezvoltarea acestui fenomen. Odata cu criza, se constata in Europa un nou val de delocalizari in Balcani. De la sfarsitul lui 2008 si inceputul lui 2009, munca externalizata ilegala a crescut cu 25%, mai ales in industria imbracamintei si a textilelor. Criza economica a determinat, in Romania si Bulgaria, intoarcerea muncitorilor care migrasera.
