Cea mai neaşteptată taxă este cea pe „monopolul natural”, gândită pentru transportatorii şi distribuitorii de gaze şi energie electrică. Taxa se va aplica pe fiecare MWh şi variază între 0,45 lei şi 1,7 lei/MWh. Avem deja primele declaraţii ale operatorilor care plâng, evident, pe umărul consumatorilor. „Dacă o astfel de taxă ar fi aplicată, costul ei ar trebui să se reflecte în preţul final plătit de consumatori sau să conducă la o reducere semnificativă a capacităţii de investiţii a companiilor de distribuţie de gaze şi electricitate, vectori importanţi de dezvoltare în România”, este poziţia GDF SUEZ Energy România.
De fapt, pentru ca taxa să se reflecte în factură ar trebui ca ANRE să accepte asta, or, ce sens ar mai avea în acest caz? Profitabilitatea companiilor s-ar conserva, Guvernul va încasa suplimentar, dar şi clien-ţii scot bani mai mulţi din buzunar. „Considerăm că în urma aplicării acestei taxe profitul Transgaz s-ar putea reduce cu peste 20%”, spune Mihai Căruntu, analist pentru pieţele de capital la BCR. Transgaz a obţinut în primele nouă luni din 2012 un profit de 215 milioane lei la o cifră de afaceri de puţin peste 1 miliard de lei. Nici distribuitorii nu se descurcă rău. GDF Suez, de pildă, a avut în 2011 un profit de 261 milioane lei la o cifră de afaceri de 3,8 miliarde. Statul apreciază că prin aplicarea acestei taxe va înregistra în acest an venituri de 257 milioane de lei (59 milioane euro), respectiv 295 milioane de lei (68 milioane euro) anul viitor.
Veniturile suplimentare din liberalizarea preţurilor la gaze se taxează cu 60%
Statul va suprataxa companiile care derulează activităţi de extracţie şi vânzare a gazelor naturale, taxă aplicată la veniturile suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sector. Taxa va intra în vigoare la 1 februarie şi va fi aplicată până la finele anului 2014 şi reprezintă o modalitate de a scurta aşteptarea efectelor renegocierii redevenţelor (bătute în cuie până la sfârşitul anului viitor).
Cuantumul său este de 60% din veniturile suplimentare, din care se deduc redevenţele aferente acestor venituri, precum şi investiţiile în segmentul upstream (dezvoltarea şi extinderea zăcămintelor existente, explorarea şi dezvoltarea de noi zone de producţie), până la 30% din veniturile suplimentare. Cei mai norocoşi sunt producătorii de energie electrică (în special cei din eolian – profitorii sistemului), care scapă netaxaţi, deşi liberalizarea preţurilor are calendarul său şi în acest caz. Pentru acest an, Guvernul estimează încasări suplimentare de 273,5 milioane lei obţinute din taxa pe veniturile suplimentare, încasări care vor creşte anul viitor la 1,1 miliarde lei. Se va regăsi respectiva taxă în factura la gaze? Greu de spus.
OMV nu are poziţie de monopol, iar Romgaz ar putea tempera pretenţiile concurentului său; partea proastă este că cererea depăşeşte cam cu 60% oferta internă pe piaţă, iar Gazprom are oricum tarife mai mari. Dacă austriecilor li se promit redevenţe decente din 2015, poate că nu.
Exploatarea resurselor – scumpiri pe linie
Companiile cu activităţi de extracţie/exploatare şi comercializare a resurselor naturale, altele decât gazele, vor suporta, la rândul lor, o taxă specială de 0,5% din veniturile luate în calcul la stabilirea cifrei de afaceri, taxă valabilă pentru intervalul februarie 2013-decembrie 2014.Vorbim de exploatarea forestieră, extracţia cărbunelui,extracţia petrolului, a minereurilor feroase etc. Din noua taxă, Guvernul estimează pentru acest an încasări suplimentare la bugetul de stat de 106,9 milioane de lei. Grosul veniturilor va veni din sectorul petrolier, companiile care produc petrol şi gaze naturale plătind în prezent redevenţe cuprinse 3,5% şi 13,5% din producţie, în funcţie de tipul zăcămintelor de hidrocarburi. Este singura taxă care are şanse mari să fie plătită în final de consumatori, Petrom fiind urmată de regulă cu voioşie de ceilalţi operatori din piaţă, neimplicaţi în exploatare, când vine vorba de scumpiri (firesc de vreme ce marja de rafinare este minusculă, în timp ce profitul din exploatare considerabil). „Cred că toate companiile afectate de aceste noi taxe vor dori să transfere, în principiu, cât mai mult în factura consumatorului final. Cât va reprezenta efectiv acest transfer depinde de raportul dintre cerere şi oferta din piaţă, de capacitatea de negociere a statului etc. Fiecare jucător va face analize cost-oportunitate pentru a vedea în ce măsură creşterea tarifelor nu descurajează prea mult consumul, determind efectul contrar”, consideră analistul Ionel Blănculescu.
