Băncile din România par suficient de stabile pentru a relua creditarea, mai ales că dobânzile la care se finanțează sunt foarte mici. Totuși, motorul împrumuturilor este încă stricat.
România nu a mai avut costuri de finanţare atât de scăzute ca în prezent, atât datorită reducerii dobânzilor pe plan internaţional, cât şi a scăderii semnificative a primelor de risc.
„Niciodată România nu a avut costuri de finanţare mai scăzute ca în prezent şi aceasta nu numai datorită reducerii dobânzilor pe plan internaţional, ci şi datorită reducerii semnificative a primelor de risc. Efectul benefic se resimte atât la nivelul bugetului, cât şi la nivelul economiei, în general. Acest proces nu este însă ireversibil şi depinde de păstrarea macrostabilităţii. Dacă bazele unei economii performante le reprezintă elementele de stabilitate macroeconomică, vârfurile ei sunt rezultatul spiritului antreprenorial, inovator, al celor care cred în virtuţile unei economii sănătoase. Nu putem spera să fim competitivi în contextul actual al unei economii globalizate fără o infrastructură adecvată şi fără un sistem de învăţământ performant. Trebuie să fim bine pregătiţi pentru perioada următoare atât din perspectiva consolidării integrării europene, a aderării la moneda unică, dar şi a capacităţii noastre de a face faţă unui context economic şi politic european liniştit“, a spus Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României.
Se simte nevoia de mișcare
Guvernatorul BNR a adăugat că, la ora actuală, băncile din România sunt solide şi bine capitalizate, fiind nevoie de creşterea economisirii interne, şi de intensificarea creditării. „Mixul corect de politici macroeconomice, colaborarea instituţională au făcut ca România să îndeplinească toate criteriile de convergenţă nominală de trecere la moneda unică şi să aibă costuri de finanţare extrem de scăzute. Băncile din România sunt acum solide, bine capitalizate şi dispun de o lichiditate corespunzătoare, ceea ce poate consolida încrederea în sistemul bancar. Din această perspectivă, suntem preocupaţi de creşterea economisirii interne, pentru intensificarea creditării adevărate cu accent pe calitatea creditelor, precum şi pentru pregătirea personalului pentru analizele de risc şi de creditare“, a menţionat oficialul.
Bancherii dau vina pe firme
Schimbarea paradigmei abordării, de pe protejare prin facilităţi pe exigenţe, în special în ceea ce priveşte cerinţa de capital, este necesară pentru îmbunătăţirea situaţiei întreprinderilor mici şi mijlocii din România, susţine vicepreşedintele Consiliului director al Asociaţiei Române a Băncilor, Laurenţiu Mitrache, preşedinte executiv al Leumi Bank.„Cred că ar trebui schimbată paradigma abordării IMM-urilor. 25 de ani înseamnă o generaţie. A trecut o generaţie, iar rezultatele nu sunt mulţumitoare. Paradigma de până acum a fost una de protejare: facilităţi fiscale, facilităţi de capital, facilităţi de… de… de…, mai mult sau mai puţin apreciabile. Ar trebui schimbată paradigma către exigenţe”, a explicat Mitrache.
În opinia sa, exigenţa este necesară în primul rând în privinţa cerinţei de capital. Nu este admisibil să vii cu 200 de lei şi să faci afaceri de milioane. „Trebuie îngreunat accesul la iniţiativa liberă, condiţionat de capital, de pregătirea necesară în aria în care se doreşte a se activa şi să se întărească disciplina financiară şi contractuală. Disciplina contractuală a dispărut cu desăvârşire. Situaţia actuală impune la o lege a contractelor, care să impună contracte scrise cu clauze obligatorii”, a mai spus Mitrache.Reprezentantul bancherilor a precizat că firmele trebuie lăsate să se dezvolte pe cont propriu, pentru că numai aşa devin mai puternice.
„Am vizitat recent grădina zoologică. (…) Tigrii ăia, dacă le dăm drumul prin Pipera, îi mănâncă câinii, pentru că au fost crescuţi protejaţi. Trebuie să creştem tigri adevăraţi, iar tigrii adevăraţi se cresc numai cu selecţie, în mediul natural, cu toate problemele şi dificultăţile pe care trebuie să le întâmpine”, a exemplificat Laurenţiu Mitrache. El a făcut o paralelă între mediul de business şi sistemul educaţional din România, unde „generozitatea profesorilor s-a tradus prin generaţii pierdute”. Potrivit lui Mitrache, programele guvernamentale de susţinere a IMM-urilor nu au funcţionat, dovadă fiind faptul că situaţia acestora este extrem de dificilă.„Acest lucru se vede dacă analizăm faţa nevăzută a lumii, adică partea cu credite neperformante pentru care sunt criticate în mod public şi corect băncile, dar detaliile le ştim noi”, a explicat bancherul.Potrivit acestuia, rata de neperformanţă la care s-a ajuns, de 12%-13% conform datelor BNR, a fost obţinută „prin nişte intervenţii masive de reducere a neperformanţelor, care nu au avut ca rezultat redresarea situaţiei creditelor neperformante, ci mutarea lor în alt sertar”.„Acest grad ridicat de neperformanţă este cel care îngrijorează”, a subliniat el.
Birocrație
În ceea ce priveşte creditele pentru persoane juridice, discuţiile pe care potenţialul client le poartă cu angajaţii din sucursalele sau agenţiile băncii sunt prea puţin importante. Eventualul acord sub formă de preaprobare sau preaprobare financiară, primit de la un angajat din agenţie, are mai mult o valoare informativă care, până la urmă, poate induce în eroare şi poate costa clientul timp şi bani. Tiparul de funcţionare a băncilor din România presupune, în cazul majorităţii firmelor şi al unor categorii de clienţi persoane fizice, obţinerea unui acord final din centrala băncii.
Dacă vorbim de credite de valoare mare, acest ultim „OK“ este dat chiar de preşedintele băncii ori de un grup restrâns de manageri din vârful lanţului de conducere (comitet de credit). Tocmai de aceea apar situaţii în care administratori care au adus la bancă toate documentele solicitate (deloc puţine) şi care au fost informaţi că se califică pentru un credit află, uneori după mai bine de o lună de zile, că nu pot lua împrumutul, cererea fiind respinsă „din centrală“.
„Am alergat săptămâni întregi pentru a obţine actele cerute. Am fost nevoit să convoc şi AGA pentru a obţine acordurile necesare, am dat bani pentru evaluări şi am pierdut timp preţios. Toate acestea pentru ca, în final, să fiu informat că o anumită persoană din vârful băncii a respins cererea de credit. Nu pot să nu mă întreb de ce a fost nevoie de toate acele acte încă de la început şi de ce am mai purtat atâtea discuţii şi corespondenţe cu diverşi angajaţi ai băncii dacă decizia finală stă în pixul unui om sau al unui grup restrâns de oameni?“, se întreabă administratorul unei firme cu cifră de afaceri de peste patru milioane de euro anual. Compania sa a încercat să obţină o linie de credit pentru nevoi curente, pentru care era dispusă să garanteze cu active imobiliare.
