Îl puteţi vedea din nou pe marile ecrane pe Will Smith care interpretează rolul titular din „Trauma“, un film bazat pe incredibila dar adevărata poveste a imigrantului Bennet Omalu, un strălucit neuropatolog, care a făcut o importantă descoperire medicală ce a pus pe jar lumea fotbalului american.
„În centrul acestei povestiri se află un om care spune adevărul despre un sport cu care el nu are nici o legătură, dar despre care trebuie să furnizeze informaţii neplăcute şi nedorite. El o face în ciuda faptului că oamenii pe care-i informează sunt cei în mijlocul cărora ar vrea să fie acceptat,” spune Will Smith.
După descoperirea traumelor cerebrale cronice la sportivi, Dr. Omalu şi-a publicat constatările şi concluziile. El s-a aşteptat ca după aceasta să urmeze o dezbatere serioasă asupra modului în care fotbalul ar putea deveni un joc mai sigur şi mai puţin periculos. În loc de aceasta, el şi familia lui au devenit ţintele unei campanii de discreditare din partea celor ce aveau cele mai mari interese în această afacere. “Acum, după 12 ani, nu-mi vine să cred cât am fost de curajos în lucrarea mea ştiinţifică,” recunoaşte el. “Timp de 12 ani, am suferit şi am fost lovit sub centură. Într-adevăr, lucrarea era idealistă, dar nu conţinea nimic din ceea ce alţi cercetători independenţi nu au confirmat mai târziu.”
Deşi Dr. Omalu, un imigrant din Nigeria, îşi doreşte cu ardoare să devină cetăţean american, descoperirea pe care o face va conduce la discreditarea numelui său în mijlocul comunităţii americane în care trăieşte.
“În timpul acestei poveşti, eu nu mă gândesc la fotbal – mă concentrez asupra lui Bennet şi asupra durerii şi triumfului acestui emigrant, care a venit în America, a suferit o mulţime de nedreptăţi, dar în final a reuşit să dovedească adevărul,” adaugă Smith. “Privesc acest film ca pe un capitol încheiat din viaţa lui Bennet. El s-a născut în timpul unui raid aerian, în Nigeria. Mama sa a fost lovită de un şrapnel chiar în timpul naşterii sale. Să porneşti în viaţă sub asemenea auspicii pentru a ajunge apoi subiect de film la Hollywood – aş spune că aceasta e povestea devenirii unui erou.”
Pentru scenaristul şi regizorul Peter Landesman, filmul reprezintă mai mult decât o poveste despre fotbal. “Fotbalul profesionist este mai mult decât un sport. Mai mult decât o afacere. Este o instituţie culturală şi naţională. Miza e foarte mare atât la nivel cultural, cât şi social şi economic. Şi ca în orice afacere de o asemenea anvergură, există oameni puternici şi investiţii costisitoare, care au tot interesul să menţină mingea în teren, indiferent de riscuri sau pierderi. Când Dr. Omalu a făcut descoperirea care ameninţa nu numai afacerea, ci însăşi esenţa jocului – loviturile, violenţa – aceste interese au explodat. Dar Dr. Omalu nu era interesat decât de adevăr, de memoria celor ce și-au dat viaţa, fiind hotărât să facă publice descoperirile şi concluziile. Sper că filmul reuşeşte să facă acelaşi lucru. Miza lui nu putea fi mai mare.”
„N-am vrut să fiu eu în centrul lucrării, ci fotbaliştii,” afirmă Dr. Omalu. Cred că cei care au împins lucrurile înainte şi au făcut posibilă reuşita acestei lucrări sunt jucătorii Mike Webster, Terry Long, Andre Waters, Junior Seau, a căror amintire a rămas astfel vie.”
Povestea doctorului Omalu a apărut într-un articol din revista GQ , semnat de Jeanne Marie Laskas. Acesta a stat la baza scenariului lui Landesman.
Will Smith l-a putut studia pe Dr. Omalu în activităţile sale zilnice. “Bennet este un anatomo-patolog şi criminalist care face autopsii în fiecare zi, deci îşi petrece o mare parte din viaţă printre morţi. Dar el este totodată şi un om profund religios,” susţine Smith. “El îşi apreciază munca sa de anatomo-patolog mai mult ca pe o modalitate de a elibera sufletele celor plecaţi dintre noi – ultimul prag dintre lumea reală şi lumea de dincolo. Este un om spiritual, iar atunci când face o autopsie, aceasta devine pentru el o experienţă spirituală. El posedă un al şaselea simţ prin care află cum a murit un om. Studiază obiectele lor personale şi urmele lăsate pe trupul lor pentru a-şi da seama care e cauza morţii acestor oameni. E extraordinar să te uiţi la el în timp ce-şi face meseria.”
Unul dintre pacienţii la care se referă Dr. Omalu în lucrarea sa este Mike Webster, eroul fotbalului american, în al cărui creier doctorul a găsit primele dovezi de traume cerebrale cronice.
Filmul prezintă nu numai descoperirea doctorului Omalu, ci şi campania care a urmat împotriva sa. Cel ce a transpus povestirea lui pe ecran este Peter Landesman, care a scris scenariul şi a regizat filmul. Acum mai mulţi ani, Landesman – un fost jurnalist de investigaţii – s-a întânit cu Dr. Omalu. Astfel că, atunci când Landesman a fost solicitat să scrie scenariul, el a afirmat “Ştiu despre Bennet, l-am întâlnit, m-am gândit la el şi i-am asimilat povestea vieţii.”
“Îmi încep întotdeauna scenariile cu o călătorie destul de chinuitoare, în care cercetez şi descopăr lucruri noi, tot aşa cum fac şi pentru un articol de ziar,” spune Landesman. „Am compus toate astea cu ceea ce reprezintă Will – pentru că am scris scenariul avându-l în minte pe Will Smith, cu vocea lui şi cu prezenţa lui – iar aceasta m-a făcut să mă simt ca şi când aş fi compus o piesă muzicală, nu un scenariu.”
Pentru filmările “Traumei”, Landesman a ales o locaţie din Pittsburgh şi pe cei mai creativi meseriaşi din breaslă, cum ar fi: Salvatore Totino, care a lucrat la şapte dintre filmele lui Ron Howard; scenograful David Crank, laureat al premiului Emmy pentru filmul “John Adams,” Paul Thomas Anderson, director artistic al unor filme ca „Lincoln”, „Water for Elephants”, sau „The Tree of Life”; editorul William Goldenberg, nominalizat de cinci ori la Oscar şi laureat al acestui premiu pentru realizarea sa din filmul „Argo”; designerul de costume Dayna Pink, care a mai făcut echipă cu Will Smith şi pentru filmul „Focus”; compozitorul James Newton Howard, de opt ori nominalizat la Oscar.
Actorii
De două ori nominalizat la Oscar, Will Smith joacă în „Trauma” în rolul doctorului Bennet Omalu. Actorul e familiarizat cu transpunerea pe ecran a vieţii dramatice a unor persoane reale, cum ar fi faimosul boxer Muhammad Ali din filmul lui Michael Mann, „Ali”sau Chris Gardner din filmul lui Gabriele Muccino, „The Pursuit of Happiness”.
Giannina Scott îşi aminteşte că atunci când ea, Ridley Scott şi Peter Landesman au propus povestea lui Bennet Omalu la Sony Pictures, Amy Pascal, fostul şef al studiourilor a spus: “O, dar ştiu cine e perfect pentru asta! Şi Ridley a spus în acelaşi timp, «Rolul ăsta e perfect pentru Will, pentru că are inteligenţa şi inocenţa pe care le are şi Dr. Omalu.» Aşa că Ridley l-a rugat pe Will să citească scenariul şi totul s-a petrecut foarte repede. Will s-a alăturat imediat proiectului. Când a citit textul, el a ştiut că acesta era un rol pe care trebuia să-l joace.”
“Am scris scenariul ăsta special pentru Will,” declară Peter Landesman. “El a fost tot timpul în mintea mea, de la primul şi până la ultimul cuvânt. Nu a contribuit numai vocea sa, ci şi graţia şi energia cu care îşi joacă rolul. Şi bucuria pe care o emană, şi care se potriveşte cu optimismul lui Bennet. La numai câteva zile după ce s-a încheiat scenariul, Ridley l-a sunat pe Will, iar Amy Pascal i l-a dat.”
Pentru a se pregăti pentru rol, Will Smith s-a dedicat studiului vieţii lui Bennet Omalu, citind publicaţiile sale medicale şi vizionând interviurile pe care acesta le-a dat de-a lungul timpului. Înainte de producţie, Smith s-a deplasat şi la Lodi, California pentru a se întâlni cu Dr. Omalu şi familia acestuia şi pentru a viziona o autopsie făcută de acesta la Centrul de Medicină Legală, San Joaquin County Coroner, unde Dr. Omalu deţine în prezent funcţia de anatomopatolog principal.
Câteva luni înainte de începerea filmărilor, Will Smith a lucrat de asemenea cu specialistul în dialecte Diego Daniel Pardo, care l-a ajutat să vorbească cu accentul nigerian al doctorului Omalu. Ridley Scott subliniază că “accentul nigerian este deosebit de catifelat şi muzical. Will a reuşit să-l redea foarte bine, fără a-l face prea evident.”
Actriţa britanică Gugu Mbatha-Raw, care a obţinut laude şi distincţii pentru rolul principal din „Belle” sau pentru rolul cântăreţei din drama romantică a lui Gina Prince-Bythewood, „Beyond the Lights”, o interpretează pe Prema Mutiso, soţia doctorului Omalu.
“Când Prema intră în viaţa lui Bennet, el este complet absorbit de munca sa,” continuă Mbatha-Raw. “El nu prea are viaţă personală. Venirea Premei aduce în viaţa lui Bennet lumină şi căldură, o tuşă feminină în micul lor apartament. Ei se apropie unul de altul pentru că provin amândoi din Africa şi sunt oarecum străini în această ţară. Şi pe măsură ce se obişnuiesc unul cu altul, Prema devine un fel de ancoră spirituală pentru Bennet, încurajându-l să facă ceea ce trebuie, dându-i aripi şi curaj să spună adevărul,” afirmă actriţa.
Renumitul actor de film şi televiziune, nominalizat de două ori la Oscar, Alec Baldwin interpretează rolul doctorului Julian Bailes, care devine un aliat esenţial al doctorului Omalu. Bailes este chirurg şi a fost anterior doctor al echipei Pittsburgh Steelers, iar apoi neurochirurg al Players Association. El a fost prietenul lui Mike Webster şi a asistat la ravagiile pe care le-a făcut boala asupra sportivului. Cunoaşterea jucătorilor de la Steelers şi a jucătorilor de fotbal profesionist în general a făcut ca Bailes să devină unul dintre primii oameni care au crezut şi au susţinut teoria doctorului Omalu despre cauza morţii acestor sportivi.
Atunci când Dr. Omalu începe să fie demonizat din cauza lucrării sale despre Webster, el primeşte un ajutor neaşteptat din partea doctorului Bailes.
Crescut în Long Island, Baldwin a fost fundaş în echipa de fotbal a liceului aşa încât acest sport îi este foarte apropiat şi drag. Fotbalul profesionist rămâne sportul său favorit. Parerea lui este că cei din Liga Naţională nu au acţionat cu rea credinţă. “Eu cred că trebuie spus faptul că liderii Ligii, ca şi cei din comunitatea medicală, care conlucrau cu Liga, au dorit să-i protejeze pe jucători,” afirmă Baldwin. “Nu cred că se poate spune că oricare dintre ei ar fi dorit ca jucătorii să sufere şi să fie sacrificaţi, dar au subestimat impactul loviturilor asupra jucătorilor. Se subînţelegea, chiar în rândul sportivilor, că aceştia ştiau la ce se expuneau când au început să practice fotbalul.”
În centrul acţiunii filmului „Trauma” se află fotbaliştii care au căzut victime ravagiilor acestor traume cerebrale. Filmul vorbeşte despre viaţa unora dintre aceştia care au suferit de demenţă sau depresie, boli care adesea au condus la o moarte timpurie – fie ea accidentală, fie auto-indusă. Printre aceşti jucători se numără mijlocaşul de la Pittsburgh Steelers, Mike Webster, atacanţii Justin Strzelczyk şi Terry Long, sau fundaşii de la Philadelphia Eagles, Andre Waters şi Chicago Bears, Dave Duerson.
Cunoscutul actor David Morse îl joacă pe Mike Webster, mijlocaşul celebru al echipei Pittsburgh Steelers, cunoscut sub numele de “Iron Mike.” Webster, care a murit la vârsta de 50 de ani din cauza unui atac de cord, suferea de demenţă din cauza repetatelor lovituri primite la cap în timpul meciurilor de fotbal. După moartea sa, în 2002, el a devenit primul fotbalist pe care Dr. Omalu l-a diagnosticat cu CTE (traumatism cerebral cronic), concluzie care l-a determinat pe Dr. Omalu să aducă problema la cunoştinţa publicului.
În pregătirea rolului, Morse s-a documentat şi a urmărit înregistrări ale meciurilor, pentru a înţelege povestea vieţii lui Mike Webster şi a morţii lui premature.
Mike Webster era unul dintre cei mai puternici oameni din Liga Naţională de Fotbal şi chiar în ultimii săi ani, când era chinuit de demenţă, era încă impozant din punct de vedere fizic. “Chiar înainte de a muri, el era destul de puternic, având în vedere faptul că nu mâncase nimic de câteva zile,” spune Morse. “Şi dacă mânca, nu vroia decât fast-food, cartofi prăjiţi, cola şi bomboane. În acelaşi timp însă el îşi petrecea ore întregi în pădure, cu picioarele şi pieptul gol în zăpadă, ridicând buşteni ca să-şi menţină muşchii.” Morse a încercat să semene, fizic, cu acest portret. “M-am îngrășat vreo 7-8 kilograme pentru rol,” spune actorul, „şi am încercat să dobândesc o parte din forţa sa. Exerciţiile la care mă supuneam erau destul de obositoare, dar aveam responsabilitatea de a-l interpreta pe acest sportiv care era mult mai bine dotat din punct de vedere fizic decât mine. (…) Cu toate astea, după atâtea lovituri, capul lui se îngroşase din cauza cicatricilor. Iar dacă te uitai la mâinile lui, erau aşa de umflate şi tumefiate căci fiecare articulaţie a mâinilor sale fusese ruptă măcar o dată”. Aşa se face că actorul stătea câte patru ore şi jumătate în fiecare zi în cabina de machiaj.
