Duminică, 30 octombrie, la ora 22.00, pe Discovery Channel, este programată premiera unui film documentar dedicat fondatorului Apple, de curând dispărut: “iGenius- Steve Jobs un om care a schimbat lumea”.
Interesant este că gazdele acestui program special sunt nonconformiştii prezentatori ai serialului „Vânătorii de mituri”, Adam Savage şi Jamie Hyneman, care de obicei aruncă în aer, la propriu şi la figurat, o serie de legende. Cu cei doi am stat şi noi de vorbă.
R.L. Băieţi, mi se pare cel puţin ciudată apariţia voastră ca gazde ale acestui documentar. Vreţi să aruncaţi în aer mitul lui Steve Jobs?
Adam Savage: Nu, nici vorbă de aşa ceva? Dimpotrivă.
Câtă cantitate de explozibil aţi folosit la acest show?
Jamie Hyneman: Ha,ha,ha. Bună asta. Din păcate, deşi ne-am străduit, nu am reuşit să aducem nici o dinamită, cât de mică, la filmare.
Vi se pare rezonabilă apariţia voastră într-un documentar omagial?
A.S: Da. Pentru că nici noi, nici Steve Jobs nu am fost vreodată persoane rezonabile. Rezonabili sunt cei care merg pe căi bătătorite, dar nu te poţi baza pe astfel de oameni ca să asigure progresul.
L-aţi cunoscut vreodată personal pe Steve Jobs?
A.S: Nu am făcut cunoştinţă niciodată cu el, lucru ce mă întristează acum, dar l-am văzut cu ochii mei într-una din acele faimoase prezentări făcute de el cu ocazia lansării iPhone. M-am felicitat că m-am dus pentru că el era mare meşter la show-uri din astea. Dar aşa cum noi ştiam despre el şi el era cât de cât familiarizat cu păţaniile noastre. Am aflat de exemplu că s-a declarat un mare fan al unei dintre armele create de noi într-un show, era o puşcă de paintball cu care eu şi Jamie am reuşit să pictăm versiunea noastră de Monalissa în câteva secunde. Am tras cam o mie de „cartuşe” cu vopsea dintr-odată pe o pânză de la câţiva metri distanţă. Am aflat că Steve Jobs văzuse emisiunea şi că ar fi spus pe la TV că i s-a părut bestială. Aşa că măcar am primit un compliment în timpul vieţii lui.
De ce aţi acceptat să prezentaţi documentarul?
J.H: Suntem amândoi fani ai lui Steve şi ale creaţiilor lui, le utilizăm mereu, şi oricum suntem pătrunşi de spiritul lui, de modul cum un om a reuşit să schimbe lumea aşa, pur şi simplu. Ni se pare normal ca noi toţi cei pasionaţi de ştiinţă şi de noi descoperiri să-i aducem un omagiu.
Ce a fost Jobs în viziunea voastră: un inventator sau, mai degrabă, un bun manager?
A.S: Eu cred că Jobs nu a fost pur şi simplu un inventator, ci un om care prevedea viitorul. Iar adevăratul lui talent a fost să privească bine lumea în care se afla şi să o modifice în funcţie de viitorul pe care el îl prevedea. Asta a fost de fapt Jobs: un cititor în viitor.
Umblă vorba că era un manager dur. În documentar apar o serie de interviuri cu angajaţii şi colaboratorii săi. Cum era de fap ca şeft?
J.H: Pe lângă cei ce apar în documentar, cunosc mulţi oameni care au lucrat cu el, la Apple şi la Pixar, şi e de poveste pentru faptul că cerea enorm de la angajaţii lui, că nu ierta şi nu uita uşor, dar asta pentru că el stabilise standarde extrem de înalte în primul rând pentru el însuşi. Oamenii care au lucrat cu el au ajuns să-i fie recunoscători pentru că dacă nu ar fi fost Steve, ei nu şi-ar fi forţat niciodată limitele. Planul lui era: „Fără nici un compriomis” şi când îşţ stabileşti un astfel de program realizarea lui nu poate fi altfel decât foarte dură.
Voi aţi fi lucrat vreodată cu el?
J.H: Un singur cuvânt să ne fi spus că am fi sărit imediat în barca lui fără nici o ezitare.
Care a fost prima jucărie Apple cu care v-a vrăjit Steve Jobs?
A.S: Era în 1992 şi aveam o sculptură expusă într-o galerie din San Francisco. Incredibilul s-a produs şi acea sculpură mi-a fost cumpărată de un scenarist. Mi-a dat bani bunuţi pe ea, parcă vreo 2000 de dolari. Şi cu ei m-am dus şi mi-am cumpărat un computer: era Mac Power Book 170. A fost dragoste la
prima vedere sau atingere, cum vrei să-i spui. De atunci l-am urmat pas cu pas pe Steve şi am cumpărat toate jucăriile lui.
Şi care e, dintre toate, jucăria preferată?
A.S: Cea pe care o am acum: un MacBook Pro de 17 inci pe care îl care peste tot
Care credeţi că e lecţia cea mai importantă pe care ne-a predat-o Steve Jobs?
J.H: Cred că: „Urmează-ţi instinctul!, urmează-ţi viziunea!” El a fost practic robul ideilor sale şi a făcut tot ce a putut ca să le vadă puse în practică chiar şi atunci când ele nu se bucurau de popularitate. Pentru el nu conta că nimeni altcineva nu credea în ele. El le „vedea”. Se poate spune că vedea idei. Ştiţi că Apple nu făcea testări de produse. „Testul” era Steve însuşi. Dacă el zicea că e ok, produsul ieşea pe piaţă. Or, să vezi din prima ce e bine şi ce e rău, fără nici un alt experiment, nu e doar ştiinţă, e un mare dar.
Ca să nu fie chiar atât de dezechilibart articolul şi să-i aducem doar laude, care
credeţi că era principala lui slăbiciune?
A.S: Cred că, paradoxal, ceea ce i-a adus succesul reprezenta într-un fel şi o slăbiciune. O mulţime dintre lucrurile pe care le-a făcut au fost foarte riscante. Totul era în mâna lui, el era la butoane. Sigur că în cele din urmă, acolo unde nu era o cale, el a săpat un tunel, şi a ieşit până la urmă la suprafaţă aducând la lumină lucruri minunate, dar ştii, uneori lucrurile ar fi putut pur şi simplu să nu meargă. Practic, voinţa lui era unica garanţie.
În aceste condiţii, dispariţia lui fizică nu pune în pericol business-ul?
A.S: Vreau din tot sufletul să cred că nu. El a muncit pe rupte în ultimii ani ca să stabilească un model, să traseze o cale pe care, dacă angajaţii săi o urmează, lucrurile nu ar avea cum să iasă rău.
De ce ar trebui să ne uităm la documentarul prezentat de voi?
J.H: Cred că ceea ce e interesant la acest film este că s-a încercat o privire foarte amplă asupra personalităţii lui Steve Jobs. Nu se vorbeşte despre o invenţie sau alta, ci despre spiritul lui care a pus în mişcare lumea.
