Artiştii Teatrului Naţional de Operetă şi ai Centrului Naţional al Dansului au aflat cu doar câteva zile înaintea Anului Nou că vor rămâne în stradă pentru că în curând vor fi demarate lucrările de consolidare la clădirea Teatrului Naţional Bucureşti. Nu doar directorii instituţiilor afectate sunt luaţi prin surprindere de situaţie, ci însuşi ministrul Culturii.
Notificarea semnată de directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, Ion Caramitru, pe 27 decembrie 2010 l-a luat prin surprindere şi pe Farid Fairuz, alter-ego-ul arab al lui Mihai Mihalcea, directorul Centrului Naţional al Dansului. În ţidula pe care a primit-o între Crăciun şi Anul Nou, lucru ce l-a demobilizat pe Farid, care pe contul său de Facebook îi atrăgea atenţia domnului Caramitru că ar fi putut să aştepte să se încheie sărbătorile până să îi evacueze pe dansatori, se spunea că CNDB este „incompatibil” cu noile lucrări de consolidare a clădirii. Lumea artistică şi societatea civilă s-au mobilizat trimiţând sute de mesaje de susţinere pentru CNDB: „Activitatea artistică a dansatorilor şi coregrafilor este serios perturbată, iar proiectele internaţionale în derulare sunt puse în pericol”, atrage atenţia de pildă, într-o scrisoare deschisă adresată Ministerului Culturii, dansatorul Cosmin Manolescu.
Caramitru: „Se anunţă sezon de cutremure”
„Nu înţeleg de ce este domnul Mihalcea atât de surprins”, a declarat Ion Caramitru pentru România Liberă. „Se ştie încă din 2008 de acest proiect pentru care statul a contractat cu multă vreme în urmă un împrumut de 250 milioane de euro, dintre care 36 sunt pentru Teatrul Naţional. Lucrarea este ireversibilă. Toate instituţiile ştiau că trebuie să plece: şi Centrul Dansului, şi Muzeul Naţional de Artă Contemporană, şi Opereta, şi Lăptăria lui Enache şi cele două galerii de artă de la parter, Dominus şi cea a UAP. Consolidarea este vitală pentru că expertiza seismică a clădirii a arătat că situaţia este extrem de periculoasă. Să nu uităm că în fiecare seară în această clădire sunt găzduiţi 3.500 de spectatori. Or, cum se anunţă sezon de cutremure şi, după cum experienţa ne-a învăţat, cutremurele vin mai mult noaptea (pe mine, de pildă, toate cutremurele mari m-au prins pe scenă), siguranţa oamenilor e un argument în faţa căruia nu rămâne în picioare nici o altă scuză. Părerea mea e că Mihai Mihalcea face acum gălăgie ca să forţeze mâna Ministerului Culturii să le găsească cât mai repede un sediu. Eu nu am nimic cu ei, dar asta e situaţia”. Ion Caramitru ne-a mai explicat că, în prima etapă a lucrării care ar trebui să înceapă imediat şi să se încheie în primăvară, faţada clădirii, care este foarte grea şi apasă asupra construcţiei de bază, va fi demolată, iar teatrul va reveni la „chipul” iniţial, la celebra „pălărie a lui Caragiale”. „Prin caietul de sarcini, constructorul s-a angajat să nu perturbe activitatea Teatrului Naţional. Spectacolele noastre se vor ţine în continuare, spectatorii vor intra în sălile afectate de consolidare printr-un tunel, şi am fost asiguraţi că în foaier nu vor intra praf, moloz şi alte lucruri neplăcute.”
Ministerul Culturii: „Am fost luaţi prin surprindere de situaţie”
Instituţia cea mai uimită de graba lucrărilor care trebuiau să înceapă cu câţiva ani în urmă este chiar Ministerul Culturii. Purtătorul de cuvânt al ministrului, Radu Enache, ne-a informat: „Noi, cei din minister (inclusiv ministrul!), am fost luaţi prin surprindere de situaţie. Mai întâi, ca să lămurim lucrurile, nimeni de la nivelul MCPN nu doreşte desfiinţarea sau «schilodirea» CND! Dimpotrivă, considerăm că acest centru este o instituţie culturală cu un profil unic în ţară şi cu o importanţă deosebită. În al doilea rând, adresa domnului director al TNB, Ion Caramitru, prin care se cere CND evacuarea din spaţiile pe care le ocupă în clădirea teatrului (adresă pe care am primit-o şi eu, scanată, de la domnul Mihalcea), nu a fost însoţită şi de o notificare către minister. Cu alte cuvinte, nu s-a primit la minister nici o hârtie de la TNB prin care să se explice situaţia. Nu e exclus ca această notificare să fi fost trimisă, dar noi nu am primit-o. În cel mai bun caz, s-a rătăcit, în cel mai rău caz, domnul Caramitru a uitat s-o facă.
În al treilea rând, este de la sine înţeles că MCPN va căuta să rezolve situaţia sediului pentru CND cât mai rapid, astfel încât activitatea acestuia să nu fie afectată. De astăzi chiar se vor întreprinde demersurile necesare. Deocamdată nu ştiu însă să vă spun care ar fi variantele de sediu pe care le putem oferi CND. În fine, vreau să vă spun şi dumneavoastră că am primit, pe această adresă, peste 300 de mesaje de susţinere a CND. Este o mobilizare care face cinste societăţii civile. Le mulţumesc, în numele MCPN, tuturor celor care au trimis mesaje şi îi asigur că gestul lor nu va rămâne fără urmări”, a încheiat reprezentantul ministerului.
„Unde vom continua sub aceste bune auspicii nu ştim încă”
Veştile bune au ajuns şi la Centrul Naţional al Dansului, după cum ne-a declarat Vava Ştefănescu, director artistic al instituţiei: „Am fost asiguraţi că activitatea noastră va continua sub cele mai bune auspicii. Acum, unde vom continua sub aceste bune auspicii nu ştim încă. Noi am avut nişte variante de sediu, dar printr-o hotărâre de Guvern din august care a blocat toate achiziţiile, ministerul nu a mai putut face nici o mişcare în sensul ăsta. Nu ne-a putut achiziţiona noul spaţiu. Noi ne vom ţine, oricum, în continuare programul stabilit pe luna ianuarie până la evacuarea totală. Între timp, trebuie să ne întâlnim cu reprezentanţii ministerului, să vorbim, să analizăm problema şi să găsim o soluţie”.
Opereta s-ar putea muta la cort, lângă noua Bibliotecă
O altă instituţie importantă afectată de lucrările de consolidare a Teatrului Naţional este Opereta. Operetei i s-a dat deja un sediu: Sala Omnia. Problema este că acest spaţiu (din clădirea fostului Senat) nu este construit încă. Face parte adică dintr-un fel de program science fiction de genul autostrăzii suspendate. Cum spaţiul este atât de special prin absenţă, Teatrul Naţional de Operetă a trebuit să găsească soluţii mai pământeşti şi mai practice. Luând modelul Deutsches Theatre din München, care a fost de asemenea evacuat pentru a se repara clădirea în care funcţiona, directorul TNO, Răzvan Dincă, a decis să achiziţioneze un cort multifuncţional care pe dinafară arată ca un cort, dar pe dinăuntru este teatru în toată legea, cu toate dotările pe care le presupune activitatea artistică.
Problema este că acest cort este scump, 3 milioane jumătate de euro, şi are nevoie de un hectar de teren în centrul Capitalei. Răzvan Ioan Dincă explică pentru RL: „Nouă ne trebuie spaţiu de joc şi de repetiţii pentru orchestră, cor, balet şi cabine de studiu individual. Nu este la fel de simplu ca pentru un teatru dramatic. Suntem totalmente de acord cu lucrările de consolidare a clădirii, dar asta nu înseamnă că ne vom opri activitatea. Noi lucrăm la foc continuu. Numai în luna ianuarie vrem să scoatem două premiere, «Maria de Buenos Aires» şi «Rebecca», unul îl facem în colaborare cu artişti din Ungaria, celălalt cu colegi slovaci. Cum ar fi să le spun: «Ştiti, vrea domnul Caramitru să ne mutăm”. Trebuia să avem un plan comun. Numai Ceauşescu a trecut într-o zi pe cheiul Dâmboviţei şi, pentru că l-a deranjat ceva, a dat o dată din mână şi a spus «Să dispară Opereta într-o săptămână!» Şi a dispărut. Păi, ce facem? Răspundem unui abuz cu un alt abuz? Există două soluţii la această problemă: prima, să înceapă domnul Caramitru lucrările de consolidare cu cealaltă aripă a clădirii, respectiv cu Sala Amfiteatru, pentru ca, între timp, să ne găsim şi noi un sediu. Numai că ei vor ca activitatea Naţionalului să nu fie deloc afectată şi să joace la Operetă cât se repară altă sală. Nu e corect ca noi să dispărem cu totul şi ei să nu fie afectaţi deloc. A doua variantă este să ne mutăm noi cu tot calabalâcul până la construirea Sălii Omnia. Asta ar presupune achiziţionarea unui cort mutifuncţional, dar chiar dacă am putea să-l cumpărăm în leasing şi să-l plătim în trei ani, tot nu văd de unde am face noi aşa de repede rost de bani în plină perioadă de criză. Proiectul există şi am găsit şi locaţia: în spatele Bibliotecii Naţionale. E central, cu ieşire la trei bulevarde importante, ar fi perfect pentru că acolo e un loc viran mare, iar cortul nostru ar avea nevoie de 9900 metri pătraţi, pentru că găzduieşte 600 de locuri. Până nu avem însă o varantă viabilă nu ne mutăm şi gata. Nu o să ne lăsăm cu una, cu două. O să facem ca toţi dracii dacă e nevoie”.
Mihaela Michailov: „O instituţie nu este o jucărie”
„Este de datoria Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în subordinea căruia se află CNDB, să găsească o soluţie şi să finanţeze un sediu înainte să aprobe încetarea funcţionării unei instituţii în spaţiul în care se află. O instituţie nu este o jucărie pe care azi o dai şi mâine o iei. Iresponsabilitatea şi incompetenţa unor factori de decizie care nu-şi pun problema consecinţelor grave pe care amânările soluţionărilor rapide le pot avea îi costă, din păcate, pe cei care încearcă, de ani buni, să construiască un spaţiu artistic deschis, singular în România. Centrul Naţional al Dansului ar fi trebuit să producă replici culturale în instituţiile de spectacol din România, nu să fie un spaţiu tolerat, ameninţat în orice moment cu dislocarea.”
